1,190 matches
-
piepți, pantalonii pe șolduri. Se înnoptase și abia acum am văzut cît eram de murdar și eu. Nu asta mă interesa pe moment. Am făcut un semn în eter. Da, voi coopera. Mergeam în paralel cu șoseaua. În dreapta, pe-aproape, fugarul, în paralel cu mine. Îl vedeam doar eu. Înaintam cum fusesem îndrumat, urmat și urmărit de elicopterul de deasupra. Carosabilul se întindea la aproximativ două sute de metri de prima clădire. Două mașini mă flancau, fără să seapropie. Cînd mi s-
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
să ne retragem, răspunse brusc iritat ofițerul, și eu am spus automat, din teritoriul nostru, iar el, al nostru, ce vrei să spui, atunci i-am servit teoria arhicunoscută, nici o „fiară” nu se mișcă în voie în afara teritoriului ei, nici un fugar, se vede treaba că aici se simte el bine, aici, în coasta muntelui, unde voi ați dat pe dinafară și i-ați încălcat domeniul, e un abuz strigător la cer, iar eu îi împărtășesc preferințele, unde trăiește amărîtul ăsta, atît
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
să se miște, când află că de evadare îi despărțeau numai vreo patru zile, apar alte obstacole: casa Ancăi începe să fie supravegheată, transportul până la Făget, localitatea de plecare, care inițial era asigurat de un microbuz pentru toți cei nouă fugari, cade în ultima clipă, obligând-o pe tânăra soție să facă rost de acte de identitate pentru amândoi, de o mașină sigură, al cărei șofer trebuia firește plătit cu o sumă considerabilă. După noi urmăriri și scăpări ca prin urechile
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
ficțiunile genuine ale acestei scriitoare necunoscute până acum ne vom ocupa într-un articol viitor. Cine citește romanul, de fapt relatarea unor fapte reale, nu se poate să nu fie curios să afle ce s-a întâmplat cu cei doi fugari. Au scăpat într-adevăr ca prin urechile acului, s-au salvat din temnițele comunismului pe care rudele lor le-au înfundat, au atins libertatea... Și ce au reușit să facă de acolo? Mai nimic. Glasurile lor nu au fost ascultate
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
că era vorba să prindă câțiva bărbați și o femeie care rătăceau cu arme prin munți. Trebuiau prinși vii, dar, la o adică, puteau fi și împușcați în luptă. [...] Erau bandiți, li se spusese de sute de ori acest lucru. Fugarii aceia erau tâlhari și voiau să răstoarne orânduirea. [...] Ceilalți soldați povesteau despre tot felul, despre cum era acasă, ce făceau rubedeniile lor, unii aveau iubite, frați, surori, doar Tinu nu avea pe nimeni decât pe Murgu. Și mai avea, ca
Povestiri din comunism by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/3792_a_5117]
-
moartea l-a cuprins pe Mihai treptat și insidios atunci când a realizat că nu poate face nimic pentru țara pe care o părăsise - abandonând totul și chiar pe sine însuși. *** Ajunși cu un avion în Italia, la Bari, cei doi fugari au fost acceptați și primiți la recomandarea lui Ivor Porter - de o formație a armatei engleze, unde au stat câteva luni. Era o seară târzie de toamnă. În salonul în care se adunau ofițerii britanici să ia un drink și
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
dacă scap, ei tot sunt amenințați”. De fapt, ceea ce face ca romanul Dorei Pavel să devină greu de catalogat e tocmai această răsturnare permanentă a mizelor narațiunii. Ceea ce părea, la debut, un roman de consum, cu tentă senzaționalistă (cei doi „fugari” sunt urmăriți asiduu de poliție) rămâne în arrière-plan pentru a face loc unei aventuri psihologice nu mai puțin tensionate și, aș spune, nici măcar mai puțin senzaționaliste. Căci, departe de a fi o boală comună, afecțiunea mintală de care suferă Cezar
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]
-
nedemn pentru el, pentru PSD și pentru unii colegi de la Satu Mare, care consideră că tentativa lui Silaghi de a se sustrage justiției e mai importantă decât soarta și obrazul unui partid. N-am ce discuta mai mult de-atât. Despre fugari în care nu știm în ce partid sunt nu mai discut. Indivizi dubioși, eu adresez mesaje liberalilor, simpatizanților, PSD-ului dacă e cazul, grupului sau indivizilor care au identitate", a spus Crin Antonescu, potrivit Mediafax.
Antonescu spune că Tăriceanu este "instabil" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/30264_a_31589]
-
ceva: a trebuit să treacă aproape cincizeci de ani pentru ca un altul decît Paul Miron să poată da curs acestui seducător mesaj șoptit. Libertatea a fost, se poate spune, tema vieții lui Paul Miron, fie că o regăsim în călăuza fugarilor din România comunistă spre Vest, în studentul din Franța "năuc de libertate", în acțiunile de pe "frontul țară-exil" sau în felul cum a înțeles să cultive libertatea interioară celor rămași sub ocupație. Într-o altă ordine, Paul Miron eliberează în memoriile
Plămînul în plus by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/15349_a_16674]
-
simte duhoareea de speranță stricată pătrunde frica în viscere în oase în politică în auz și oriunde se-ascunde primejdia sentimentele își caută o inimă de pripas zeii își văd mai departe de reumatismele lor în fiecare din noi un fugar își face penitența. O repetiție-n zadar e totul! Începutul e neanul și neantul e sfîrșitul totul ne seamănă și împotrivă ni-i totul chiar și tu, Neînduplecato mireasă eternă a lumii Moarte rozalbă, rîs vinețiu. Prietenie Nici veșnicie nici
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/15587_a_16912]
-
Care mă ademenește Să-l urmez Pe un cîmp deschis Îmi dau seama că sînt cam zevzec Că nu înțeleg Ce mi se întîmplă Mă dor tîmplele Învelite într-un coșmar Scîncit Vin bărbați să mă înșface Ca pe un fugar Nu e cer deasupra Nu e nici o scăpare dedesubt Doar un amurg bălțat Neînceput Și mîinile mele care se apără De marea supușenie Supușenia Intrării în altă măsură Acolo Unii o duc foarte bine Dar mie precis N-o să-mi
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/2387_a_3712]
-
luaseră câte o bucată de pâine pe care o molfăiau nepăsători. Nu mai aveau supraveghetori să-i certe. La rândul meu abia am reusit sa ma strecor către casă. Câini slobozi, vagabonzi sau de rasă, hălăduiau speriați printre coloanele de fugari. Liftul nu mai funcționa. Am urcat agitat pe scări. Ușa apartamentului era încuiata. Mi-am scos cheile. Abia am reusit sa nimeresc broască. Mâinile îmi tremurau. Am deschis. Ea nu era. Nu venise sau se hotărâse să nu mai vină
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
nu numai țara, ci și poporul, colegii, prietenii și cititorii, talentul și inteligența creatoare, notorietatea și chiar identitatea. Odată ce optase pentru renunțarea la primul termen, acesta contamina - pentru a fi la rândul lor radiate - elemente, calități și valori caracterizante pentru fugar: date constitutive, imposibil de expropriat. Ca pentru a contrabalansa, în sensul dreptății, aceste proceduri orwelliene, lumea noastră literară s-a deschis după Revoluție cu un entuziasm indescriptibil către fețele diverse ale exilului românesc: editări și reeditări masive, premieri generoase, multiple
Viață rescrisă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10738_a_12063]
-
i-au permis să prospere. Are, acum, nevoie să-și înghită propria-i slăbiciune, să-și scormonească iluziile dintre care teatrul ambulant din Lindenfeld nu e, nici pe departe, cea mai mare. Doar că, asemeni plînsului ritualic la care ,fericitul" fugar se dedă la intervale fixe, învecinarea cu o scenă care e, pentru cîteva zile, chiar casa lor, îi face pe oameni să caute. Să vrea să mărturisească. În povestea mare stau, ca niște broscuțe de hîrtie, alte povestiri săltărețe împinse
Să nu superi un neamț bătrîn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11030_a_12355]
-
cele mai apropiate; Nicolae Cojocaru din Bisoca, ciobanul Ion Moldoveanu din Berca, învățătorul Nicolae Deșliu din Mănești; Constantin Albu (fost primar) Ioan Baraboi, Cârstea N. Brebeanu și Dumitru Ghica Moise - toți din Lopătari-Buzău, călăuze, în casele cărora erau ascunși prizonierii fugari, în așteptarea momentului de trecere. Alături de bărbați s-au aflat, la fel de curajoase, femeile: Clemența, soția lui Chilian - și bravele țărănci Sârbescu, Drăgan și Teodora Enăchescu, care-i îngrijeau pe cei bolnavi, oferindu-le îmbrăcăminte și hrană de drum. învingând tot
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
se mai regăsește în amalgamul de violență, intoleranță și subdezvoltare, un popor ai cărui tineri, mulți la număr, își caută viitorul în străinătate, asumîndu-și riscuri de cele mai multe ori fatale. Este vorba despre acei harraga (textual: ,incendiatori", ,cei care dau foc"), fugari clandestini care, după ce-și ard actele pentru a nu fi identificați, merg din pericol în pericol și speră să treacă frontiera cu Marocul, apoi Mediterana, pentru a ajunge în Occident, spațiul tuturor iluziilor. Dar toată această migrare, adevărat fapt
Un scriitor incomod by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/10853_a_12178]
-
puteai urmări însă multă vreme, deoarece scăpa privirilor, și nu-l mai puteai regăsi.” Pe coridoarele Hotelului Occidental, care pare a fi un soi de ambasadă a Europei Centrale în Lumea Nouă, se desfășoară o abilă tentativă de a reține fugarul în plasa întinsă de reprezentantele culorilor mitteleuropene. Toate intrigile converg pentru a-i demonstra lui Karl că ar fi mai înțelept să se stabilească undeva decât să hoinărească prin lume. Bucătăreasa șefă - o anume Grete Mitzelbach, originară din Viena - își
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
a poliției Italia-România ce a implicat de asemenea Interpolul, a declarat Alfano. Acesta este 'un alt rezultat important al acțiunii statului împotriva crimei organizate', a adăugat el. Alfano l-a descris pe mafiotul capturat ca unul dintre 'cei mai periculoși fugari' din Italia, în timp ce mass-media din Peninsulă a raportat că Cesarano figura pe lista Ministerului de Interne cu cei 100 dintre cei mai căutați criminali. Cesarano făcea obiectul unui mandat internațional de arestare emis la Napoli pentru a fi judecat pentru
Lider al mafiei italiene Camorra arestat în România by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/30614_a_31939]
-
gesturile calme, surâde, oarecum melancolic, este, se vede, dedicat rugăciunii, dar sub calm bănuiești hotărârea. Asta spun ochii lui. Tainica flacără dinăutru e protejată de pleoapele grele. Ei toți, Sig. Mircea Popescu și prietenii lui, sunt socotiți de comuniști niște fugari trădători. Povestesc uneori de Bucureștiul dinainte, Sig. Bruno Manzone, profesorul care a condus Institutul de Cultură Italian, din 1940, li se alătură. Casele boierești, parcurile, cafenele sunt evocate mereu, pigmentate cu mici întâmplări, mondena Calea Victoriei, Cișmigiul, alte vremuri se-ntorc
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
la Ion Alexandru și Ana Blandiana" în "Revista Scriitorilor Români" nr.9/1970, tot acolo despre poezia carcerală, "În țară închisoarea cântă", reproduce unele poezii de Radu Gyr, care circulau printre deținuți. Numele acestuia, al altora nu figurează însă. Un fugar din marea închisoare a adus, probabil, memorate, versurile din mica închisoare. Mircea Popescu le reproduce cu compasiunea celui liber pentru cel neliber. Scrie, apoi, despre Paul Goma, "primul în Italia", în 1972, în "Fiera Letteraria", ne spune Roberto Scagno. A
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
Apoi, în afara unor analiști autohotoni - vezi, printre altele, opusul postum al lui Dinu Pillat despre personajele dostoievskiene! - sunt invocați autori romantici nemți, de la Novalis și Goethe până la mai modernii Ernst Bertram și Th. Mann, autoarea întinzând aria referințelor la prestigioșii „fugari”, în spațiul francez, ai eseisticii ruse de la începutul secolului trecut: un Berdiaev, Șestov sau Merejkovski. Crescută în Basarabia și, prin sângele familiei, în spațiul și în spiritul marii literaturi ruse, în acest eseu, ca și în alte, nu puține, texte
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
oraș, a fost surprins de radar, dar când agenții de la Rutieră i-au făcut semn să oprească și-a continuat cursa nebunească, scrie Pressalert.ro. Oamenii legii au pornit în urmărirea sa, iar la un moment dat, într-o curbă, fugarul a pierdut controlul volanului și a izbit frontal o Dacie care circula regulamentar. Impactul a fost extrem de puternic, iar șoferul Daciei nu a mai avut nicio șansă de supraviețuire în ciuda eforturilor pe care medicii de pe Ambulanță le-au făcut. Poliția
Un polițist gonea nebunește pe șosea. Au urmat scene de groază by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/41809_a_43134]
-
ele o promisiune neacoperită, o iluzie încăpătoare, dar și limitări pe care le avansează locurile comune, o anume istorie; căci totul e interpretabil și sunt oricând posibile remanieri. Chiar dacă și-a pierdut „temperatura” de la prima ediție (Polirom, 1999), când chestiunea fugarilor din Est era încă de prima pagină, a doua ediție a cărții probează actualitatea mult mai largă a temei, acoperind chiar haosul și nesiguranța celui mai recent trecut și a viitorului apropiat. În drumul spre Australia, autoarea a traversat experiența
Un purgatoriu degradat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4203_a_5528]
-
umbra incomodantă a părinților fusese, se vede astăzi, un mic teribilism adolescentin. Motivele fugii (și în sens muzical, aș zice) aveau resorturi extrem de intime și personale, familia și regimul nu erau decât bune pretexte. Ne aflăm în Hotelul Arkadia al fugarilor. O lume între lumi, un Babel improvizat, în care limbile se amestecă placid și inevitabil. Oameni de toate soiurile în țara nimănui mocnesc gânduri rele pentru țara din care au plecat, căznindu-se să vadă lucrurile bune din țara visată
Un purgatoriu degradat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4203_a_5528]
-
În fiecare Vineri /de Paști, pe înserat, /eu vin să văd vreo rană /dacă s-a vindecat. / Dar când mă uit la Tine, /roșesc și mă agit /de parc-am fost acolo /și eu și am fugit. Nu cumva rătăcește, /fugar strămoșul meu /că-n loc să-ți mângâi rana /încep să tremur eu? Și cum îl cheamă, Doamne? /să-l strig de pe la daci, /că Tu nu ții mânia, /să-l ierți și să Te-mpaci! (Vinerea Patimilor, 11 Aprilie 1958
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]