706 matches
-
să tacă că,( mă scoteau din sărite), cum zicea Mamy. Amândoi aveau dreptate în felul lor, iar eu nu știam pe care să o aleg. Mă puneau într-o încurcătură teribilă. Dar mă orientam repede. Îi trăgeam mamei un pupic fugitiv și ca să o linștesc definitiv, îi spuneam în cel mai dulce grai închipuit de mine atunci, să nu se mai supere așa rău, că eu mă educ singur, oricum . Și o înfășuram în cel mai simplu exemplu. Ai văzut Mamy
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
polarități, între un temperament ardent, luminos, căldura maternă, dulce și misterioasă care absoarbe suferințe, dar îi procură și certitudini luminoase, parcurgând etapele propriei biografii . Tenebrele sunt partea întunecată a sufletului, o apă neagră în care plutesc ființele dragi dispărute. Imagini fugitive străbat secretele minții, memoria devine o grotă secretă în care autorul colecționează esențele existenței : ”singurătatea, ca o molie durerea este singura parte a vieții care te învață cum să-ți învingi moartea și dacă există cineva care să-ți acopere
ANGELA NACHE MAMIER, PREFAŢĂ LA CARTEA AZIL ÎNTR-O CICATRICE , DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384739_a_386068]
-
buștean până dimineața. Închisese ochii și se părea că adoarme, chiar dacă trupul fierbinte al Dianei îl ispitea atât de mult. Atâta doar că, foarte curând, imaginea soției sale, păstrată sub pleoapele strânse cu disperare, a fost înlocuită de aceleași frânturi fugitive ale unor lanuri de porumb, câini trăgând puternic de lesă, fotografii și hârtii ce-l asaltaseră pe drumul spre spital... "Nu, nu se poate! Nici nu mai țin minte dacă tânăra aceea a decedat ori este în viață. Avea urme
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
un poet modern (prin aspectele prozodice ale liricii sale), dar și romantic incurabil (prin vârtejul pe care poezia sa o produce sufletului), este expresionist (subiectivismul amplificat și distorsionarea voită a realității), dar și impresionist, în egală măsură (concentrarea pe impresii fugitive, decât pe aspectul stabil și conceptual al lucrurilor, sentimentelor). Poezia sa este eclectică, îmbinarea de teme, motive, nuanțe și cromatici variate, reprezentând axa în jurul căreia se țese logosul liric. Prin activitatea literară prodigioasă, prin implicarea în promovarea valorilor autentice, dând
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – OCTOMBRIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382302_a_383631]
-
în sine, ca un termen de respiro dat a fi adesea precum un pahar umplut cu apă, și intercalat în cotidian cu blandețea și seninătatea unei dovezi de înțelegere a presiunii ritmului alert în care pașii se pierd, pe rând, fugitiv și sistematic, în negura din ce în ce mai îndepărtată, ce cuprinde, acaparând veșnic, trecerea zilelor... Privind spre păsările, care în zborul lor lin, înălțându-se spre culmi semețe, pare că ating nori cu aripile lor, mângâindu-i în foșnet ușor asurzind vântul ce
ASCENSORUL VIEŢII de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383406_a_384735]
-
trupul, să poți pluti sperând să-ți treacă cârcelul. Plutești și îți mai amintești că viața îți este dăruită de Dumnezeu și că trebuie să încerci s-o trăiești până la capăt, să te salvezi. O fi acesta capătul? - te întrebi fugitiv. Dar ești obligat să nu disperi, să speri, să ai voința de a lupta pentru darul pe care l-ai primit. O scânteie de lumină! Idee! Ideea de voință, ea te orientează, ai ... Citește mai mult „Cea mai mare glorie
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
trupul, să poți pluti sperând să-ți treacă cârcelul. Plutești și îți mai amintești că viața îți este dăruită de Dumnezeu și că trebuie să încerci s-o trăiești până la capăt, să te salvezi. O fi acesta capătul? - te întrebi fugitiv. Dar ești obligat să nu disperi, să speri, să ai voința de a lupta pentru darul pe care l-ai primit. O scânteie de lumină! Idee! Ideea de voință, ea te orientează, ai ... XVIII. CRĂCIUNUL, de Vavila Popovici , publicat în
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
ani...începusem să mă-mplinesc...fundul mi se lățise de atâta șezut pe scaun. Și nimeni nu observa că aveam ochii mari, verzi, cu privirile lucitoare, ca pisicile noaptea. Când veneau bărbații în biroul meu, le aruncam în zadar priviri fugitive printre șuvițele rebele de pe frunte, negre ca smoala. Degeaba, că nu-ntâlneam nicio privire...Asta e! Am fost o proastă și lălâie. Îmi chinuiam sânii mari cu un sutien urât, care mi-i ascundea de tot într-o rochie largă
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
cu mașina. Apoi m-a invitat să mă așez la Remington-ul său, și mi-a dictat recomandarea da capo al fine, fără să arunce o singură privire măcar asupra textului înainte de a-l fi încheiat. După care l-a parcurs fugitiv prin ochelarii groși, aducându-și-l la doar câțiva centimetri de ochi, și, mulțumit, a ținut să adauge cu mâna sa la sfârșit câteva cuvinte în latină: ad hominis et societatis utilitatem. În cele din urmă, și-a așternut dedesubtul
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
ani...începusem să mă-mplinesc...fundul mi se lățise de atâta șezut pe scaun. Și nimeni nu observa că aveam ochii mari, verzi, cu privirile lucitoare, ca pisicile noaptea. Când veneau bărbații în biroul meu, le aruncam în zadar priviri fugitive printre șuvițele rebele de pe frunte, negre ca smoala. Degeaba, că nu-ntâlneam nicio privire...Asta e! Am fost o proastă și lălâie. Îmi chinuiam sânii mari cu un sutien urât, care mi-i ascundea de tot într-o rochie largă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
ani...începusem să mă-mplinesc...fundul mi se lățise de atâta șezut pe scaun. Și nimeni nu observa că aveam ochii mari, verzi, cu privirile lucitoare, ca pisicile noaptea. Când veneau bărbații în biroul meu, le aruncam în zadar priviri fugitive printre șuvițele rebele de pe frunte, negre ca smoala. Degeaba, că nu-ntâlneam nicio privire...Asta e! Am fost o proastă și lălâie. Îmi chinuiam sânii mari cu un sutien urât, care mi-i ascundea de tot într-o rochie largă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
varianta de rezervă. E mai zgomotoasă și mai costisitoare, dar nu avem de ales... Asta este tot ce am auzit. Am recunoscut ultima voce și am avut imediat confirmarea că nu mă Înșelam: dintre cele două siluete care au trecut fugitiv prin dreptul firidei În care ne țineam respirația, una era a lui Zoran - alura longilină și mersul puțin legănat nu lăsau loc de confuzie. A doua umbră Îmi era necunoscută. Aparținea, În orice caz, unui ins scund, vânjos, cu umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
redactor, un fel de exeget. Singura deosebire consta În faptul că textul Conspirației, În pofida obscurei sale origini, era totuși creație omenească. Ceea ce o făcea captivată, necurată și nelegiuită. Acestui text vom Încerca noi să-i cercetăm originile, aruncînd o privire fugitivă asupra celor care au creat-o, care și-au atribuit cu insolență prerogativele divinului anonim, care În cele din urmă să putem demonstra dezastrul provocat de un atare gest. 2. Serghei Aleksandrovici Nilus, autorul Antichristului, pentru inițiați părintele Serghei, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
moartă din altă epocă. Felul în care era îmbrăcată, pieptănătura ei, aerul și poza făceau din ea o lucrare somptuoasă și fragilă dintr-un muzeu pierdut. Chipul ei îmi amintea de alte chipuri, dar acestea se învârteau în cerc, mobile, fugitive, imprecise în trăsăturile lor care se modificau fără încetare, ba întinerind, ba îmbătrânind, atât de repede încât nu reușeam să opresc în această sarabandă pe unul sau pe altul dintre ele pentru a-l privi cu atenție și a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
el și că-i aude vocea catifelată, cu ritmul ei de tobă Învelită În piele de oaie, repetând: „Is it worth a tear, is it worth an hour, To think of things that are well out-worn; Of fruitless husk and fugitive flower, The dream foregone and the deed foreborne?“ Oficial au făcut cunoștință după două zile, iar mătușa lui i-a povestit istoria fetei. Existau doi Ramilly: bătrânul domn Ramilly și nepoata sa, Eleanor. Ea trăise În Franța cu o mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cunoscută poezie de-a lui se intitulează The Old Vicarage, Grantchester), și a călătorit În Pacific, ca să-și Îngrijească sănătatea precară. „Merită o lacrimă, merită o oră oare Să te gândești la lucruri foarte Învechite, La coaja fără fruct, la fugitiva floare, La visul previzibil, la fapte dinainte săvârșite?“ Olson se gândea, evident, la „Jack and Jill went up the hill...“, primul vers al unei cunoscute poezii pentru copii. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Dincoace de paradis tot.doc PAGE 137
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
țăranul sau oricine care trebuia să dea o replică, să echilibreze scena și să o facă credibilă. Îmi aduc aminte că, după ce am intrat în Chirița în locul lui Bibanu, a venit iute la mine, înaintea celorlalți, și mi-a spus fugitiv, de parcă nu voia să fie surprins de alții, de parcă ținea cu tot dinadinsul să fie primul: ― Păp’șelu, bravo! A spus-o cu atâta drag, cu atâta căldură, cu atâta poftă de viață, încât îl aud și acum. Au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
aceștia parcă ar vrea cu tot dinadinsul să recupereze ceea ce au pierdut. Înrâuriți de cunoașterea a ceea ce le-a fost necunoscut mai înainte, eu au început să dea uitării temerile lor și se prea poate că multora le trece doar fugitiv prin minte să compare sosirea de astăzi a străinilor în țară cu sosirea străinilor de acum trei veacuri. Și, într-adevăr, ce diferență uriașă este între apariția industriașilor olandezi și a regimentului de misionari catolici în Japonia secolului al XVI
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
nu ezită să folosească comparații peiorative. Viața prezentă (ό παρών βίος) e astfel prezentată ca o pantomimă , o pânză de păianjen , o suită de vise și de viziuni . Ea se aseamănă cu „visurile, cu florile care se ofilesc, cu umbra fugitivă” . Este o mare periculoasă și agitată . Problemele acestei vieți nu sunt deloc mai bine apreciate: nu sunt jucării de copii , umbră și vis , sunt „toate pline de groază, pericole, de servituți rușinoase” . „O singură zi de visare, într-o viață
PARINTELE TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367329_a_368658]
-
vilei. Așezată în adâncimea unui fotoliu din lemn de mahon masiv, cu o tapițerie din catifea maro și brațe sculptate, având două capete de leu la extremitatea exterioară, timidă și încă aflată sub efectul puternic al emoțiilor, Săndica își aruncă fugitiv privirile prin spațioasa încăpere. Acum a înțeles pentru prima dată care este diferența dintre clasele sociale din epoca comunistă. Diferența dintre țăranul nevoiaș care își ducea viața de pe o zi pe alta într-o mediocritate fără șansă de a se
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
antologii, festivaluri. Vă vine să credeți că primesc uneori apelativul “Maestre” ? Cu același efect ca la măgarul lui Arghezi. Dar de Crăciun ne adunăm cu toții, se umple sufrageria, mie mi se umple inima și prin minte îmi trece o idee fugitivă: “A meritat!” Referință Bibliografică: Despre sacrificii părintești / Dan Norea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1306, Anul IV, 29 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dan Norea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DESPRE SACRIFICII PĂRINTEŞTI de DAN NOREA în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349539_a_350868]
-
într-adevăr!) două pahare de vin și s-a culcat. A plonjat direct într-un somn adânc, dar populat de vise. Căutând pe Internet, găsise numele unui scriitor cvasinecunoscut. A parcurs în grabă câteva informații despre el, s-a uitat fugitiv la poze, însă altceva era cu adevărat important. Acesta avea cheia misterului, era sigură. Viața sa (a Lisei) era în pericol, devenise neom, nu mai știa exact care este granița între normal și nebunie... Era un thriller de nesuportat. Trebuia
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
i-am întins aceeași bancnotă simbolică, ridicolă aproape. "Te iubesc mai mult decât orice pe lumea asta... Te ador, prințesa mea!", am rostit, apoi mi-am lipit buzele de ale ei. Când m-am desprins din sărut, m-am uitat fugitiv la ceas. Era ora 14.00. "Îți povesteam odată... Îți vine să crezi că am visat că te întâlneai cu o altă fată, o negresă care semăna cu mine la perfecție, dar era dintr-o familie bogată? Am făcut o
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
vilei. Așezată în adâncimea unui fotoliu din lemn de mahon masiv, cu o tapițerie din catifea maro și brațe sculptate, având două capete de leu la extremitatea exterioară, timidă și încă aflată sub efectul puternic al emoțiilor, Săndica își aruncă fugitiv privirile prin spațioasa încăpere. Acum a înțeles pentru prima dată care este diferența dintre clasele sociale din epoca comunistă. Diferența dintre țăranul nevoiaș care își ducea viața de pe o zi pe alta într-o mediocritate fără șansă de a se
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
o totalizatoare armonie a contrariilor. Căci Domnul Iisus Hristos însuși Se prezintă (adică rămâne prezent) în atmosfera atemporală a pildelor: ambiguu și fulgerător, provocator și constant, transparent și impenetrabil, simplu și labirintic, dăruit și ferm, apropiat și inaccesibil, disponibil și fugitiv, divin și uman... El este adevăratul Subiect al parabolelor și pe El îl cercetează, de fapt, Andrei Pleșu în această carte discret mărturisitoare de îndoieli depășite și certitudini mereu chestionate”. Pentru autorul acestei cărți, cunoașterea nu este o aptitudine inertă
DESPRE PARABOLE ŞI PERICOPE PERCEPUTE CA ADEVĂRURI SACRE ÎN CONCEPŢIA FILOZOFICĂ A LUI ANDREI PLEŞU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349295_a_350624]