909 matches
-
a vedea numai cum prima limbă de zăpadă îl înconjurase pe îndârjit, transformându-se pe clipă într-un cal alb. Neînfricatul îl și încălecase pornind în iureș la vale, urmat de alți zeci de armăsari, apăruți ca prin farmec din fuioarele de nea. Caii cei albi prinseră în copite pământul, răscolind amarnic tot ce hlamida rece apărase până atunci. Dădeau omătul către poale prin darace, îl strângeau, rostogolind un gros covor în jos... * În urmă, oamenii aflați de față la izbăvire
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
de fotă ce-i sfârâie fusul. Unde-o merge-așa grăbită, vremea poate spune? Slobodă și știrbă-n zâmbet... Mai - Gustar - Răpciune; Căci abia începe ziua, luna... anul în Gerar, Că-i sfârșitul de la Undre și-apoi Făurar. Timpul deapănă fuiorul și își toarce pleata Schimbă orele cu râvnă, o secundă-n alta; Se rotește-n loc cadranul, parcă stă pe loc Al său rotocol de vreme îi un cerc de foc. Soarele răsare-n fugă... și apune făr' să-l
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
de fotă ce-i sfârâie fusul.Unde-o merge-așa grăbită, vremea poate spune?Slobodă și știrbă-n zâmbet... Mai - Gustar - Răpciune;Căci abia începe ziua, luna... anul în Gerar,Că-i sfârșitul de la Undre și-apoi Făurar.Timpul deapănă fuiorul și își toarce pleataSchimbă orele cu râvnă, o secundă-n alta;Se rotește-n loc cadranul, parcă stă pe locAl său rotocol de vreme îi un cerc de foc.Soarele răsare-n fugă... și apune făr' să-l veziLuna fuge
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
gheață franjurau streșinile și când povara cristalelor de apă făceau breșe în masa compactă de nea ce strivea acoperișurile asudate, se prăbușeau la pământ transformându-se în cioburi laolaltă cu avalanșele desprinse de pe acoperișuri. Pe coșurile caselor se înălța în fuioare dezlânate fumul, semn că în case sobele duduiau cu vrednicie, încălzind vetrele și dezmorțind mădulare rebegite de frigul mușcător de afară și de corvoadele zilei. Pomii cu crengile de un alb sclipitor, aplecate la pământ sub abundența podoabelor întregeau decorul
METODELE LUI VULPE CONTRA HOȚILOR (AUTOR-MARIA GIURGIU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382791_a_384120]
-
Acasa > Versuri > Visare > ÎN AȘTEPTAREA PLOILOR Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2037 din 29 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Pe miriști se împleticea ploaia ca o pasare beata. Suveici de vânturi uscațive depănau fuioare din covoarele colorate al aripilor de fluturi. Și tu ai descins ca o adiere și se se aprindea orizontul de văpaie și se depărta precum fata morgana, și vedeam malurile tărmurilor de nisip dezvelite de vânt. Și pe nisipuri fierbinți
ÎN AṢTEPTAREA PLOILOR de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382904_a_384233]
-
TOAMNĂ Autor: Daniel Bertoni Albert Publicat în: Ediția nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului NOSTALGIE DE TOAMNĂ autor, Bertoni D Albert Azi, frunzele picau ușor, în zbor Purtate de a toamnei nostalgie Cuprinse-n hora unui blând fuior Dansau, și se-așezau ușor pe glie La fel dansam și noi odinioară Când tineri, doi copii neprihăniți Un cavaler și-o pură domnișoară Peste zăgaz, au devenit iubiți Și-mi amintesc, că toamna de atuncea Era mult mai frumoasă
NOSTALGIE DE TOAMNĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383028_a_384357]
-
tău are să vie / Noi două face-vom plachie Cu niște coaste afumate, / De porc, ce-n pod sunt atârnate Și Doamne, bine vom mânca! / Acum du-te și ia furca Și stând ca să te hodinești, / Poți până-n zori să isprăvești Fuioarele de tors. Socot / C-ai să pisezi mălaiul tot Și că sfârși-vei, negreșit, / Și aste pene de strujit. Eu am să mă întind puțin. Ciolanele de-abia mă țin. Cu nunta voastră m-am trudit / Și tare mult m-
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
pensionarea de la Seminarul Craiova, a fost stareț al Mânăstirii Coșuna-Bucovățul Vechi (1992-2000), apoi egumen al Mânăstirii Sadova (2000-2009). În tot acest răstimp (1992-2009), vreme de 17 ani, i s-a încredințat demnitatea de Exarh al Arhiepiscopiei Craiovei. Împletind și despletind fuiorul biografiei părintelui Vasile Prescure -, starețul de Lainici, Arhimandritul Ioachim Pârvulescu, reliefează: ,,Părintele Prescure și-a dorit a îmbrățișa viața monahală încă din tinerețile sale, mai cu seamă după discuția pe care a avut-o, la vârsta de numai 16 ani
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SE PREGĂTESC FUIOARELE SĂ IASĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1797 din 02 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului se pregătesc fuioarele acasă prin hornuri risipite peste sat din lemnele aprinse vor să iasă spre ceruri la moment de înserat când
SE PREGĂTESC FUIOARELE SĂ IASĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383208_a_384537]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SE PREGĂTESC FUIOARELE SĂ IASĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1797 din 02 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului se pregătesc fuioarele acasă prin hornuri risipite peste sat din lemnele aprinse vor să iasă spre ceruri la moment de înserat când se așterne-n suflete odihna din bucuria trudei adunate iară căldura împlinește tihna și ochii pleacă primii înspre noapte doar visele
SE PREGĂTESC FUIOARELE SĂ IASĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383208_a_384537]
-
căldura împlinește tihna și ochii pleacă primii înspre noapte doar visele hoinare ce colindă prin somnurile line de copii creează irizări ca de oglindă spre iarna care-ncepe-a se grăbi și printre fulgii strecurați prin site s-or ridica fuioarele de fum din focurile aprige pornite de călătorii osteniți de drum cu spuzele rămase peste noapte podele s-or freca de sărbători să străluceasc`atunci când mere coapte se vor griji de dat la urători cât statul iernii ele împletite din
SE PREGĂTESC FUIOARELE SĂ IASĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383208_a_384537]
-
mere coapte se vor griji de dat la urători cât statul iernii ele împletite din vetre peste casele din sat vor ridica esențe risipite chemări pentru cei merși la colindat *** Ciclul "Iarna" Volum "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: se pregătesc fuioarele să iasă / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1797, Anul V, 02 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
SE PREGĂTESC FUIOARELE SĂ IASĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383208_a_384537]
-
de fotă ce-i sfârâie fusul. Unde-o merge-așa grăbită, vremea poate spune? Slobodă și știrbă-n zâmbet... Mai - Gustar - Răpciune; Căci abia începe ziua, luna... anul în Gerar, Că-i sfârșitul de la Undre și-apoi Făurar. Timpul deapănă fuiorul și își toarce pleata Schimbă orele cu râvnă, o secundă-n alta; Se rotește-n loc cadranul, parcă stă pe loc Al său rotocol de vreme îi un cerc de foc. Soarele răsare-n fugă... și apune făr' să-l
ZBOARĂ VREMEA, TRECE TIMPUL de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383267_a_384596]
-
un privilegiu. Să ne bucurăm deci laolaltă cu necuvîntătoarele. Important este să supraviețuim. În zilele de duminică și la sărbători betoniera e o biserică. Mai albă decît toate bisericile din oraș, mai tainică și mai ezoterică decît o paradigmă. Doar fuioare de praf se Înalță de o parte și de alta a turnului mut, biserica doarme, respiră, așteaptă. Dar poate acolo, În somnul ei, se refac rosturile vechilor cărămidării; mirese negre furate de miri aprigi care-și jucau șișul În mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
alte păsări, dormind în aer și luptând cu furtuna cu ghearele și ciocul. Poate zburau la fel de repede ca și gândurile, spunea Simon misterios. Când s-a lăsat seara, am văzut pescărușii plutind pe mare pentru a se odihni, semănau cu fuioare de nori legănându-se spre orizontul arzător. Simon dorea să mă însoțească până la satul nostru, dar i-am spus că ar fi bine să ne facă o vizită a doua zi. Nu m-a întrebat ce înseamnă „noi“, a surâs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
un incendiu, simțise imediat în nări miros de fum. Da, ardea undeva pe Strandvägen! Pe partea stângă, sus de tot, la ultimul etaj al unui bloc vechi, câteva apartamente fuseseră cuprinse de foc. Ardeau ca niște căpițe de fân, scoțând fuioare de fum care erau mânate apoi de vânt către mare. Focul amintea de animalul măreț al desenelor apocaliptice. Putea să se întindă peste tot, înghițind orașul. Pompierii și poliția făceau tot ce puteau ca să împiedice focul să ajungă la blocurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
un cucurigu cam hârâit. Cocoșii fermei au răspunseseră imediat, dar nu numai ei - încet-încet se treziseră chiar și cocoșii din Castellana. I-am auzit din depărtare ca pe un imn spontan, închinat luminii care își arătase primele gene somnoroase printre fuioarele gri-albastre ale nopții mediteraneene. Carla zâmbea cu toată fața roșie, ținându-și mâinile puternice pe piept. Franco ne-a povestit că tânăra Carla aștepta un copil, al lui signor Fumo, lucru obișnuit în acea regiune unde vitalitatea era mare. Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pufnească în râs, dar care totuși miroseau pestilențial. Văzând asta, norii vărsară pe loc o substanță vindecătoare, albă, nimicind zumzăitul miilor de greieri mecanici ce formau lichidul personalității și elixirul voinței. Calmul se restabili imediat, iar buteliile norilor vărsau acum fuioare fine și lungi de zăpadă pură care începură să prindă forță și să se răspândească necontenit. Deodată se auzi un singur strigăt prelung, reverberat, ciudat, astfel că toți norii întoarseră capul. Undeva aproape de malul Mării Aerului, nu departe de golf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
lumina veșnică, Reea, pământul, fiica Gheei, Hera, apoi Baluba, stăpânul urșilor și fiu al unui robot, Marduk, celebrul Indra, Vali Nebunu’, Hades, Elefterie, patriarhul Pleistocenului, precum și John Gaudeamus, regele swing-ului, majoritatea fumegânzi și translucizi ca niște aburi, unduind asemenea fuioarelor și abia văzându-se, ceea ce însemna, destul de evident, faptul că nu existau și nici nu existaseră vreodată, fiind niște creații pur umane, niște închipuite figuri cărora strămoșii celor prezenți în public le cereau ajutorul, invocându-le sau divinizându-le, neînțelegând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
prin pânza subțire a cămășii cu care era îmbrăcat. Îi era frig și începu să se bată cu pal mele peste umeri, își fricționa pielea de pe corp ca să se încălzească. Valea de dedesubt era deja plină de ceață și acum fuioare pufoase începeau să dea pe dinafară. Stătea în cumpănă, neștiind ce să facă. Atunci auzi șoaptele. Păreau că vin de lângă el, de la câțiva pași. De data asta nu mai încăpea nici o urmă de îndoială, vocea era a fiului său Rândunel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
atâta timp cât mai este un păzitor în viață! Ușurat, Cristian apucă toiagul. Ca arsă cu un fier roșu, negura se retrase de lângă ei. Se aflau acum într-un fel de bulă de aer curat înglobată într-o mare de pâclă densă. Fuioarele de ceață se agitau pe lângă ei, oprindu-se însă la câțiva pași în jurul lor. Semănau cu limbile unui foc rece sub un ceaun pus pe pirostrii. Stătură așa preț de câteva minute după care atmosfera redeveni curată. Negura trecuse peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
negura care începu să se adune repede din toate părțile spre drum. Valuri de ceață vânătă se repezeau de sub copaci, aglutinând în fața lor. Sfera compactă pe care o văzuse la gura minei renăștea cu o viteză de necrezut. Când ultimul fuior se lipi de trupul mamă, mișcarea de învăluire la care asistase mai devreme începu din nou. Protuberanțe subțiri prinseră a înainta din două părți încercând să-l înconjoare. Sfera își mărea diametrul, în timp ce o concavitate eliptică lua naștere în mijlocul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în timp ce în urechi îi pătrundea o chemare îndepărtată. Era vocea Ilenei care îl striga din mijlocul găurii întunecate. Era singură și se afla în primejdie, plângând. Trebuia neapărat să alerge la ea să îi dea o mână de ajutor. Dintre fuioarele ce se încolăceau înăuntru îi vedea chipul descom pus de spaimă și lacrimile curgându-i pe obraji. Își scutură cu putere capul, smulgându-se cu greu din vraja ademenitoare. Făcu un pas împleticit spre Calistrat și cuprinse toiagul în palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
asigurându-se încă o dată că cercevelele sunt închise. Ca și cum l-ar fi simțit, ceața apăru brusc dincolo de fereastră. Dintr-o dată, se strânsese din toate colțurile pe unde era împrăștiată, adunându-se în fața sa. De partea cealaltă a foii de sticlă, fuioarele colcăiau într-o fierbere drăcească, lipindu-se de aceasta. Scaunul se răsturnă când Godunov sări în picioare speriat. Arătarea nu zăbovi mai mult de câteva momente. Se părea că știe că nu se poate strecura înăuntru. La fel de repede cum venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
său, de deasupra capului său, azuriul potolit al mării liniștite și limpezi de după maree; apoi zări În sineliul blînd al cerului cîțiva nori alburii, ce n-aduceau nici a miei, nici a cireadă, albă cireadă cerească păscînd, ci doar a fuioare de lînă albă plutind pe mareea azurie a bolții cerului, atît cît ochiul să nu se Îndoiască de albastrul cerului, atît cît sufletul să nu aibă năluciri. Ci aceea era cu siguranță lumina zilei lui Dumnezeu, căci aceea fusese cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]