166 matches
-
personajelor lui Urmuz se poate identifica ușor o amprentă onirică vizibilă mai ales în consecințele faptelor. Ceea ce e axiomatic în stare de vis devine incomprehensibil după trezire, ceea ce este natural pentru Urmuz devine absurd pentru cititorul lui Urmuz. Plină de fulgurații onirice, proza lui Urmuz este, pînă la un punct, stenograma unui vis apăsător, continuu, din care autorul nu s-a putut trezi decît prin detunătura unei arme. Conformația onirică a frazelor indică performanța lui Urmuz, care a pătruns în sanctuarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ale unor poeți contemporani, asupra cărora M. se apleacă interesat de viziunea acestora asupra poeziei, de mișcarea lăuntrica și de atitudinile lirice. Lirica lui M. se prezintă în două registre, „scindata între miraj și reverie” (Al. Cistelecan), transpuse în laconice fulgurații imaginative sau în intensificări expresioniste. SCRIERI: Lecturi bacoviene și alte eseuri, București, 1995; Seară cu Dante și alte poeme, pref. Al. Cistelecan, Târgu Mureș, 1996; Sub semnul poeziei, Pitești, 1999. Ediții: Ion Negoițescu, Primăvara elvețiană și alte proze, Pitești, 1999
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288138_a_289467]
-
pasiunii în povestirea Anamariei Beligan), sunt extremele între care ipostazele femininului se înșiră vulnerabil, ca pe o sârmă ghimpată. Se întrevăd, ca în simetriile colorate ale unui caleidoscop, insule de melancolie și regret (Scrisoarea către un prieten a Norei Iuga), fulgurații acide la adresa Occidentului, care pare a nu fi asimilat corect lecția Estului comunist (Ioana Ocneanu-Thiéry), maturizarea brutală, în spații desprinse din irealitatea imediată (Simona Sora), dar și zone întinse de inocență și candoare adolescentină (Iulia Popovici, Alina Radu, Simona Popescu
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Einstein. Una, cea a relativității restrînse, în ciuda aparenței ei revoluționare, rezultă de fapt din probleme bine cunoscute și încoronează știința clasică. Cealaltă, a relativității generale, are ambiția de a explica legile universului, unind electricitatea cu gravitatea. Ea rămîne încă o fulgurație a gîndirii prin nimic prevestită, validată de puține date. Are drept unică consecință dar ce consecință! reînnoirea unei științe învechite, cosmologia, și atribuirea unei arii imense de manifestare: mulțimea stelelor. La fel, înainte de ruptura amintită, a existat o teorie psihanalitică
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ta cea lobodă/ Mă sărută slobodă" etc. Desigur, niciun exercițiu de virtuozitate stilistică nu poate edulcora sfârșitul cuplului (în special Dispariția și eternitatea Eonei va conține invariantele uzuale ale eroticii agonice, cu finalul inerent: reintrarea într-o "melancolie de fier"). Fulgurațiile oricărei apariții și dispariții ale obiectului poetic sunt, totuși, benefice Poeziei. Pentru cititorul poemelor lui Liviu Antonesei, fiecare nouă apariție a Eonei adică, în termenii autorului, "O răcoare umedă/ și blândă. O vibrație neașteptată a aerului./ un miracol întrupat. O
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Nicolae Ionel poeme fără titlu, curgând unele din altele ca filele unui amplu, niciodată (sau chiar imposibil de) finalizat tratat despre miracolul etern al cuminecării, al împărtășirii cu/ din Ființă coagulează, pe spații reduse doar pe orizontala vederii, tensiuni extreme, fulgurații și viziuni, nostalgii, deliruri mistice și cataclisme interioare care își cer o textură poetică pe măsură. O textură adesea oximoronică, alăturând stihialul tihnitului și grandiosul hipocoristicului, într-o veritabilă apoteoză senzorială, al cărui principiu de construcție este, undeva, recunoscut drept
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
90 7,90 2004 7,30 0,05 0,30 7,65 2005 4,75 0,15 4,90 2006 5,90 2,25 8,15 2007 2,90 4,30 7,20 Sursa: Barometrele de Opinie Publică, 1994-2007 Excluzând fulgurația electorală a Partidului Noua Generație - care poate fi pusă se seama altor factori decât rezonanța doctrinară a electoratului cu platforma de dreapta, cum ar fi pe flerul populistic al liderului său George Becali - partidele tradiționale de extrema dreapta, PRM și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
11. Fără Îndoială, relevant pentru studiul nostru centrat pe sinucidere este jurnalul de criză. Doar el (greu de găsit, de altminteri, În stare pură: nici un autor nu e capabil să noteze, Într-un jurnal intim, doar zbuciumul existenței sau doar fulgurația pură a ideii. Cazurile extreme, un Amiel, pentru prima situație sau Baudelaire, pentru a doua, rămân totuși rarisime. Notația aproape maniacală a lui Amiel, atent să capteze absolut totul, revenind de două sau mai multe ori pe zi la carnetul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
carte adevă rată, un mare scriitor nu trebuie s-o inventeze pentru că există deja în fiecare dintre noi, ci s-o traducă. Datoria și sarcina unui scriitor sunt cele ale unui traducător." (Marcel Proust, Le Temps retrouvé) Nimeni nu neagă fulgurația inspirației, unicitatea stilistică a unui mare scriitor, sau originalitatea așezării cuvîntului în formă. Dar, paradoxal poate, tocmai acest resort incontestabil al creației e cel care operează legătura subterană, racordarea la fluxul universal al cunoașterii, a cărui curgere neîncetată nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
un stil care țin loc de sistem, devenind un principiu unificator și asigurînd coerența de ansamblu. O asemenea tensiune a trăirii și un asemenea sens al tragicului existenței nu ar fi putut adopta o expresie evolutivă, argumentativă susținută, ci doar fulgurațiile unei scriituri și doar într-o limbă netedă, strălucitoare, clasică. Paradoxul cioranian și logica terțului inclus Pisicile sunt muritoare, deci Socrate este o pisică și are patru labe, la fel ca un cîine care, prin urmare este și el o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pe care o resimte adesea de a "pișca" slăbiciunile contemporanilor săi. Ambivalentă, deci, imaginea portăresei, așa cum sunt practic toate ideile și personajele ce străbat opera cioraniană. De fapt, distorsiunea gîndirii inerente punerii în cuvinte este ocolită, în măsura posibilului, prin fulgurația scriiturii fragmentare și prin frecventa utilizare a paradoxului. Cioran pare să fi găsit o rețetă ce constă în "a ști să dozezi banalitatea și paradoxul, la aceasta se reduce arta fragmentului" (C, p.990). Doar gîndirea discontinuă, în care cuvintele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cele două mari spectacole văzute în anii '70, spectacole ce și-au impus amprenta pe spectatorul încă tânăr ce eram. Ce e o amprentă teatrală? Ea asociază amintirea globală a unei reușite, dar totodată prezervă secvența fragmentară, indelebilă a unei fulgurații scenice ce o purtăm indefectibil cu noi, asemeni unei clipe de viață intensă, densă și concentrată. Ea reprezintă acel punctum personal despre care vorbea Roland Barthes, secvența detașată dintr-un ansamblu căci ea se prezintă ca rezultat al unei selecții
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
1980 primește Premiul „Perpessicius” pentru ediția Scrieri de Emil Botta. Poezia sa dezvăluie de la început o personalitate maturizată timpuriu, din teama de „șarpele înserării”, de luciditatea care aduce sfârșitul visării. Temele, motivele se înlănțuie parcă fără logică, într-o continuă fulgurație metaforică; versul liber strălucește semnificativ în ingambamente ingenioase, iar rima rară este aparent întâmplătoare și cu atât mai surprinzătoare. Caracteristică se învederează o anume tehnică a compunerii peisajului, straniu și fragmentar ca într-un caleidoscop al amintirii, alteori oniric ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
articol în numărul 2 al revistei, unde încearcă oarecum căznit o abordare gheristă, sociologizantă a artei pe calapodul dicotomiei dintre natura obiectivă a factorilor de mediu și natura subiectivă a vieții sufletești cu reflexe din teoria păturilor superpuse, poeți cu fulgurații simboliste, mai degrabă prizonierii unei maniere, având ca numitor comun un sentimentalism fad și grațios, precum A. Davila, dar și sensibilul poet decadento-simbolist Dimitrie Karnabatt, semnând D. Karr etc. "Partea artistică" grupează, în marea ei majoritate, pictori români, dar și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dincolo de trăirile poetului. Locul precizat de adverbul „aci” desemnează „casa amintirii”, structura În genitiv-dativ trimițând spre o casă devenită posesiune sufletească, proprietate aflată În stăpânirea memoriei. Cel de-al doilea element al structurii lirice, Îl constituie „vremurile"; el conține sugestia fulgurației, a trecerii surprinse În clipa ei de grație, eternizate Însă În amintire. Dacă locul, cu lanurile sale de secară, cu șirul eminescian de plopi, cu umbrele berzelor neschimbate În rotirea anotimpurilor, pare același, vremurile sunt mereu altele: un „atunci” al
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
90 7,90 2004 7,30 0,05 0,30 7,65 2005 4,75 0,15 4,90 2006 5,90 2,25 8,15 2007 2,90 4,30 7,20 Sursa: Barometrele de Opinie Publică, 1994-2007 Excluzând fulgurația electorală a Partidului Noua Generație care poate fi pusă se seama altor factori decât rezonanța doctrinară a electoratului cu platforma de dreapta, cum ar fi pe flerul populistic al liderului său George Becali partidele tradiționale de extrema dreapta, PRM și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]