462 matches
-
a precedat întâlnirea și apropierea celui drag, permite deschiderea energiilor telurice ale sufletului părăsit, erupția cutremurantă a acelor revolte și neputințe glisate pe complexe și frustrări, izbucnirea spre suprafața interiorității a tensiunilor înghețate, preț de un moment, sub magia iubirii fulgurante. Acel nod de pulsiuni ce se redescoperă pe sine ca un eu stelar, ca un punct de conștiință trepidând în lumina proprie-i arderi, acel ghem spiritual concentrat în nedesfacerea sa este incendiat în și de către propria interioritate trezită din
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
doar dialectica dintre chipul vieții și al morții celui drag ci și rezultanta acesteia, apăsarea necruțătoare a spiritului nostru, suferința sufletească ce ne apropie, poate, cel mai mult de înțelegerea destinului nostru terestru ca scenariu demiurgic pe care îl tranzităm fulgurant. Suferința prin mijlocirea corporalității, suferința adusă de terifiante deficiențe ale trupului ce induc experiențe zguduitoare cum ar fi orbirea și suferințe de ordin spiritual ce doar se repercurtează asupra complexului trupesc el nefiind, într-un astfel de contex, un factor
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
unei corporalități în-durerate nu se mai poate investi. Aceasta este una dintre situațiile fundamentale în care transcendența pare că se reia în posesie ca extensie metafizică separată și intuită drept replica închistării în imanent, în prezența împrejmuitoare ce se vede fulgurant spre a apune ulterior în ne-ființă. Suferințele sufletului ce au drept cauză deficiențele radicale în dinamica funcțională a corporalității, deficiențe cum ar fi orbirea, determină adesea, o profunzime analitică superioară în sesizarea și percepția lumii la nivelul conștiinței individuale
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
însă întrupate prin fapte. Mărturia personală contează mai mult decât orice probă de acuratețe bibliografică. Nici studiul savant pe baza documentelor de arhivă, nici eseistica sprintenă a celor pasionați de istoria ideilor, cu atât mai puțin foiletonistica sobră sau poemul fulgurant, nu sunt excluse din concertul vast al inteligenței creștine. Cheia, în toate aceste demersuri, rămâne capacitatea de a indica puterea credinței de a recapitula dialectic toate achizițiile meritorii ale culturii seculare. O hermeneutică teologică a istoriei religiilor ne-creștine presupune
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Totul arată un pictor versat, stăpân pe tehnici variate, de la acuarela pastelată la desenul în cărbune. În filigran, se discerne profilul meditativului și al moralistului, cu obsesiile sale cele mai adânci. Carte de poezie fulgurantă, de descripție și de reflexivitate vie, purtând însemnele unei artisticități baroce, având un rol important în cultivarea poemului în proză și a pamfletului, Fantome marchează o dată în evoluția prozei românești. Acest „carnet al unui ieșean” e completat de „carnetul unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
volutele tânguioase ale unui clarinet par niște „păsări albe”, „rătăcitoare, triste”, care lasă în urmă o grea mâhnire. Poetul compune chiar un ciclu de Sonate, cu scene misterioase, în penumbră, vizionate ca într-o lentoare onirică, un fel de imagini fulgurante dintr-o altă existență, demoniacă, sau din adâncurile istoriei. În Pasul umbrelor și al veciei (1930; Premiul Societății Scriitorilor Români) și în Sus... (1939) contemplația poetică tinde spre gnoseologie, S. imaginând un fel de alegorie a genezei, invocând originea cosmică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
dă spre cimitirul orașului, își organizează existența în jurul amintirilor legate de fostul ei soț, îngropat acolo (Liziera), sau de Vasile, un șofer limbut care ia în cabină un scriitor puțin dispus să comunice (Vasile), personajele creionate de I. au sclipirea fulgurantă a unui cristal finisat cu mare grijă, pentru că, spune la un moment dat naratorul dintr-o povestire, „nimic nu are mai multe forme decât banalul”. Ceea ce dă însă formă banalului este iluzia, literatura, ridicată la proporțiile unei adevărate epidemii în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287602_a_288931]
-
a atins această stare, și nu este în acea stare, pentru că nu este staționar, ci în mișcare prin și dincolo de acea stare"36. În subiectivitate, să fii și să nu fii în aceeași stare se traduce în instantaneul unei revelări fulgurante a întregului personalității, care precede și face posibilă apariția noului într-un generos și dedicat serviciu perfecționist. Așadar, centrarea pe sine și replierea pe interioritate intră în definiția realistă a schimbării cu puterea unor evidențe de experiență, dovedind că dacă
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
o poate atinge individualitatea repliată pe sine. Diferența metodologică ce separă manierele suprastructurante ale celor două tipuri fundamentale de conștiință este grăitoare în perspectiva unei comparații care pune în cumpănă cele două tipuri corespunzătoare de sinteză. Dacă sinteza inedită și fulgurantă de tip heideggerian e capabilă de o totalizare cvasi-instantanee care transcende întregul pe care l-a "generat", cea specifică reflexivității conștiente este precis măsurabilă în funcție de distanța re-prezentificatoare (adică vizează un răgaz cu atât mai lung cu cât încărcătura judicativă a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
viabile niște combinații atitudinale inedite, de a trăi la cota unui risc incitator fiorul aproape extatic al forțării limitelor subiective (așa cum o arată biografii artistice celebre). Proximitatea multiplelor rătăciri, avantajul în chip surprinzător prevăzut al confruntării cu necunoscutul interior, experiența fulgurantă a clipelor de inspirație, sunt toate întâlniri de grad zero ale artistului cu pachetul condițional al desăvârșirii creatoare. Prețul plătit unui stăpân al tenebrelor propriului labirint lăuntric este tocmai acela al părăsirii calmului augustinian care rămâne consubstanțial întreprinderilor teoretice, sau
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
dispersată de incongruente articulări ale unei țesături tematice prea concrete. Mai prezentă în expresie, conștiința de sine se poate manifesta plenar ca reflectare a acestui travaliu al nedeterminării unei disponibilități difuze, se poate exercita ca lumină consecventă aruncată asupra produsului fulgurant al entuziasmului creator. Sinele este sediul originar al fiorului artistic, iar conștiința lui o punte către obiectivarea culminativă care este opera constituită. Așadar, între talent și cenzorul său există o legătură strânsă, ca între tulpina firavă a unei flori și
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
-ntorc înapoi. Pe vatra corăbiei/ inima mi-o-ngrop subt spuză/ să-și țină jăratecul. Paserea focului/ nu-mi mai fâlfâie peste pereți./ Dăinuie veșnic potopul". Pajiștea cerului și pasărea focului nu își conturează prezența; dar tocmai absența le decupează fulgurant în văzduhul acestei peșteri platoniciene. Dimpotrivă, cele ce apar abia par pe ecranul lumii spălat de ape; ele nu sunt decât umbrele iluzorii ale potopului eshatologic. Zborul frânt al porumbilor sfâșiați de vânturi, focul stins care nu mai fâlfâie peste
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a vedea cu sufletul; sufletul vede alte priveliști, cele din miezul ascuns al lucrurilor 21. "E-același suflet simplu în lucruri laolaltă" (Alte priveliști, IV)22, identitatea inaparentă care ține în armonie tot ce este și nu se arată decât fulgurant, în străfulgerări de urme și de treceri: "sufletul, cât o umbră crescută sub frunză" (Cântece simple: Mărior, III), "suflet cât o mireasmă proaspătă și gălbuie" (Cântece simple: Mărior, IV)23. Imaginea sufletului întrupată în lumină, surprinsă în "clipa ceea rară
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
totuși posibilă, a inaparentului însuși: "întunecimea aripează alb". Irealizarea se conjugă aici cu revelarea; realul demundaneizat arată o altă dimensiune - invizibilă - acolo unde corpul lumii și al poemului se descompun. Albul din miezul întunecimii profilează imaginea matricială a unei înălțări fulgurante. Iată cum tot ceea ce coboară în imprezentabilul premanifestării dobândește în chiar liminarul acestei limite o strălucire nelimitată, a noii imagini care se ridică din adânc, vine de departe. A fi desprins de lume - și de imaginea evidenței pe care aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
figură fără formă care coboară în lume învăluită în lumină 33. Dar "strălucitorul trup" nu e tocmai imaginea trupului poetal care dă semnificabilul, arătând că totul e încă posibil, că se poate și altceva, dincolo de orizontul vederii? Trup ce apare fulgurant și dispare rănit în spuma mării de purpur. Dispare așa cum apare, în intervalul transparent dintre albastrul adânc și albastrul sfânt al cerului adânc: " Iar noi încremeniți priveam apusul,/ Albastrul sfânt al cerului adânc./ Se liniștise totul. Era pace./ Din pleoapa
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
totul vine și se arată. Dimitrie Stelaru. Reversul dezvăluit La o vedere fugară, poemul Mări în sus de Dimitrie Stelaru 1 aduce în prim plan imagini dislocate, cu greu subîntinse de un sens unificator. Scena poetică e populată de apariții fulgurante care nu par să semnifice decât impulsurile nehotărâte ale unei subiectivități amorfe, pulsiunile unei conștiințe dezidentificate, fără hotar ontic: Cineva umblă în zid - îi aud pașii grei de fiară/ Inima bate departe, mohorâtă, lunară". Ce indice de realitate putem afla
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
inversă a invizibilului: a picta (în) nevăzutul însuși. "Aici, șansa ce ai/ în câteva secunde fără să revii/ dintr-o singură trăsătură de pensulă/ pot fi câteva puncte suspendate în gol". Chipul nevăzut transpare - preț de o clipă - în imagini fulgurante, pâlpâitoare în golul din care se desprind 82. Ipostaze imaginale date intuiției eidetice, ele sunt manifestările poetale ale inaparentului, frânturi din chipul ascuns, în-semne survolând peisajul văzut în suspensia oricăror determinații sensibile. Căci ceea ce se vede acum este un imprevizibil
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dincolo de sinele închis în sine. Tot restul lumii e lumea fără rest, a înstrăinării de sine, chipul celui străin care ne privește. Mai multă presimțire decât simțire, în privirea lumii ce răsare din adânc se profilează acum imaginea unui relief fulgurant: "mă-nnebunește taina lor/ sunt mulți sunt singură e lună/ presimt că vine-un rece stol de flori/ și încă nu dispar și-i o părere/ că morții trec în ceață liberi/ că li se dă o clipă de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
inversă, prefacere în imponderabilul viziunii: "Înaintez prin vise de apă, printre lotușii vii/ vibrând ne-ncetat/ cu domuri de stele pe ochi"92. Imaginile vibrează în lumina care le pune în vedere, se deschid în golul pe care îl arată. Imagini fulgurante ale sclipirii prin care se trece, ca prin vise de apă, transparențe ce atrag, cheamă vederea dincolo de câmpul imediat vizibilului: "Pe mâluri sclipitoare, prin grote luminate de îngeri,/ în vrafuri de puf cristalin în care dorm fluturii,/ sufletul meu însetat
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
deschise, al căror răspuns e chiar misterul, ca posibilitate a unei arătări imposibile: "Spune, răspunde, ce luminează?" (Spune, răspunde, în Câmpiile magnetice, ed. cit., p. 24), " Un luminiș se arată oare?" (Nu piatra, în op. cit., p. 53). 52 O revelație fulgurantă, care nu dă decât "mireasma clipei noastre de noroc", "minunea clipei sfărâmând lumină" (Elegie, în Călătoria continuă, ed. cit., p. 67), atunci când "însăși fața și chipul după care al nostru/ este închipuit de la facere în lut/ într-o secundă orbitoare
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
unui artist i se comunică o viziune într‑o manieră analogă profetului. Inspirația este impulsul divin care coboară asupra omului. Ea este ceva cu adevărat tainic ireductibil pentru me‑ canismele asociative ale psihologiei creativității. Opera de artă are o naștere fulgurantă, iluminatoare și integratoare. Întregul ei ca formă și conținut este unit perfect, nefiind decompozabil în atomi. Această unitate profundă a operei de artă este reflexul caracterului ei contemplativ și inspirat. 5.4. Imaginație creatoare Imaginația creatoare este efortul prin care
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
obsedantă a îngerului (dematerializare, plutire, zbor asociate), trecută printr-un stadiu intermediar, cînd nu preliminar, de golire și evanescență. (Ambele, cum se știe, consecutive, în mintea lui Maxențiu, hemoptiziei). O metonimie de trecere spre glorioasa autoimagine a zborului se construiește fulgurant, în acord și cu sensul primar al "achiziției": "Maxențiu era acum o biată făptură străvezie, un steag palid cu blazon, ce se clătina la orice suflu." Înlănțuite și ascultînd de logica reflexivă, narcisistă, a "amantului mistic", imaginile "plutirii" ("Se credea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
îl avem deschis la partea a II-a, cap. I: Albertine au téléphone. Dinspre zilele și nopțile suferinței claustrate vin asocieri: la Balbec, tot la marginea mării, personajul lui Proust trăiește devastator un timp care și-a schimbat calitatea. Survenit fulgurant, pe calea unei amintiri involuntare și "complete", trecutul se încarcă de "realitate vie", suprapunîndu-se clipei respirației, prezentului. "Cette réalité citim în meditația naratorului n'existe pas pour nous tant qu'elle n'a pas été recréée par notre pensée." (9
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
specifică acestei vărste devine mutantă, se traduce în jigniri care, prin repetare, iau forma unei normalități clinice. Te înjuri cu colegul doar să te amuzi. Jignirea e condiment al bunei-dispoziții, repetarea ei devine o condiție. Reperele sunt de astă dată fulgurante, nisipuri mișcătoare ale zilei, astfel încăt, atunci cănd este să tragă linie, să facă un bilanț interior/exterior, rezultatul este subunitar. Memoria pare a fi de scurtă durată, tezaurizările proprii aproape inexistente. Trăirea unui continuum prezent devine halucinantă atăta vreme
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Daniel Murăriţa () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2312]
-
a lansat prin radio de la Beirut un apel la continuarea războiului. Creștin-democrații intraseră în Rezistență chiar din momentul semnării acordului de la München și și-au continuat acțiunea după înfrîngere aproape în mod natural. Itinerariul unui Georges Bidault începînd cu editorialele fulgurante din L'Aube și pînă la președinția Consiliului Național după Jean Moulin, este un exemplu din acest punct de vedere. Bine informați asupra realităților nazismului dinainte de război, ei nu au fost tentați să cadă la învoială cu un Stat supus
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]