15,951 matches
-
După ce a rostit aceste cuvinte, a izbucnit în râs cu glas melodios, avea aerul că e împăcată cu soarta și cumva fericită. Era îmbrăcată într-o rochie de stofă fină, culoarea vișinei putrede, la gât purta un colier de perle, fumul aromat de la țigară se înălța subțire din portțigaretul elegant, iar câinele ei iubit rex, care stătea lângă sobă s-ar fi zis adormit, a ciulit deodată urechile. Eu am ținut minte cuvintele sale, le-am învățat pe dinafară, ca pe
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
ținutul îndepărtat unde mă credeam la adăpost, valurile sale îmi ating picioarele: o încerc, mă încearcă. E ca o patrie la frontiera căreia am ajuns, am viză pentru acest tărâm, întind pașaportul, trec, zăresc prima așezare unde am să poposesc, fumul iese subțire pe hornuri, nu e nici noapte, nici zi, încep să mă acomodez cu locul, apoi mă înapoiez de unde am plecat și iar revin și tot așa... Balansul acesta al meu uriaș, insuportabil ce înseamnă? Mă legăn amețitor între
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
cumnatul lui, Alfred, care vopsea pe Mariahilfer pene pentru pălării, tata-mare stătea la fereastra compartimentului de vagon-lit și privea casele care se înălțau din ce în ce și ale căror fațade sclipeau ca marmura când trenul a intrat în București. Fumul locomotivei apăsat în jos de acoperișul gării plutea ca niște zdrențe de ceață prin fața ferestrei, intrând până în vagon cu un miros de gudron. Pe peron apărură călători răzleți și pe- rechi desprinse din norul de fum, și grupuri în haine
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
a intrat în București. Fumul locomotivei apăsat în jos de acoperișul gării plutea ca niște zdrențe de ceață prin fața ferestrei, intrând până în vagon cu un miros de gudron. Pe peron apărură călători răzleți și pe- rechi desprinse din norul de fum, și grupuri în haine orientale, o mulțime de oameni în așteptare care alunecau pe lângă vagoane până când, după un fluier prelung, frânele se apucară strâns de șine, alunecarea siluetelor încetă și trenul se opri brusc cu o zguduitură. Ca și cum o parte
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
Să nu vă lăsați indus în eroare. Așa e Bucureștiul. Are și el hașișul și veninul lui și, vrei nu vrei, tot devii puțin dependent. Și Leo Schachter, lăsat comod pe spate, cu embonpoint-ul pe genunchii desfăcuți, urmărea firul de fum al țigării sale și fața lui avea expresia unui om căruia Dumnezeu i-a oferit darul de a vedea lucrurile clar și simplu, așa cum sunt, utile și oportune. În definitiv, puterile europene sunt națiuni civilizate, nu-i așa? Și dumneavoastră
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
o oarecare structurare a activităților, apar și personaje noi, cu alte exigențe, cu o altă conștiință de sine și cu un alt sentiment al istoriei. Omul public, fie el politician sau doar o variantă tîrzie de erou civilizator, iese din fumul lumînărilor și din aerul greu de tămîe, lasă icoana în funcția ei strict liturgică și își secularizează prezența, imaginea și memoria. În orizontul simbolic al orașului apare acum, fie trecînd prin cimitir, fie coborînd direct din marile piețe occidentale în
Monumentul public by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13173_a_14498]
-
sudoarea curg pe zidurile lumii,/ vîrtej țîșnit sub pasul meu de frunze/ asurzitor învăluindu-mă./ Cu ochii închiși, oprit în spaima tandră/ eu am rămas cu haita-n răsucire:/ limbi roșii, boturi în ocol, și rug/ suind pe căi de fum spre cer.// Neașteptată, repede pierită, fericită/ mînie a văzduhului!/ Ca dintr-un val m-am reîntors,/ o frunză de rugină/ căzu de-a lungul degetelor și ele n-o opriră.// Și mîinile mi le-am privit, de parcă/ atunci întîia oară
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
din inima parlagiului/ dulceața din cleștele dentistului/ indulgența din valsul focului/ lirismul din acul scorpionului// surîsul și optimismul din fierea mea” (Embleme). Entuziasmul standardizat ori mievreria îl oripilează așijderea: „Versuri patriotice ritmuri de broscuțe subtile/ dialoguri de frișcă roză în fum de țigară violetă// prefer poezia tăcută fîlfîitul foilor de ceapă și trosnetul/ cojii de pîine însoțit de monologul amurgului” (Menuet, 3). În chip caracteristic, orizontul perioadei postdecembriste apare întunecat de fariseism și impostură, în accente de sarcasm aproape jurnalistic, precum
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
Iorgulescu, tata puternic a două fețe, una măritata la Brest în Bretania, cealaltă la Marsilia, cu o mamă viteaza trăind în țară, la Valea Călugăreasca, se apropie și el tăcut de sfeșnicul în care lumânările, albe, nu galbene, ca scot fum, găurite dedesubt, se înfig într-un fel de ac, nu că la noi, introduse în tablă găurita, cu ceară scursa pe ea... Fără să ne vorbim, amândoi ne dam un pas îndărăt și tragem în fața lui Descartes câte o cruce
La doi magoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13346_a_14671]
-
asemenea afirmații întrucît însăși scriitoarea Ana Novac, care a fost timp de un an internată la Auschwitz mi-a mărturisit că n-a avut habar că atîția oameni erau gazați și arși în cuptoare, deși dispăreau din preajma ei, deși vedea fumul ieșind din coșuri... Sînt pesemne realități de neimaginat încît ne îndoim de înseși percepțiile noastre...” (p. 281) Memoria ca zestre este una dintre cele mai interesante mărturii privind începuturile perioadei staliniste în România. Cartea unei tinere de 24 de ani
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
mers mai bine decît cu mîncatul pîinii. Femeia mi-a vîrît o țigară în gură. Am avut probleme; cum să fac să nu cadă țigara din gaura pielii mele. Femeia a ținut țigara în locul meu și eu am tras un fum adînc în piept. Primul fum a fost ultimul. Am tușit pînă am vomitat. Mi-am vomitat toată supa. Borîtura de supă mi-a urcat în gît. Femeia a fumat singură țigara. Pe urmă a șters mizeria. Știu că voma miroase
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
mîncatul pîinii. Femeia mi-a vîrît o țigară în gură. Am avut probleme; cum să fac să nu cadă țigara din gaura pielii mele. Femeia a ținut țigara în locul meu și eu am tras un fum adînc în piept. Primul fum a fost ultimul. Am tușit pînă am vomitat. Mi-am vomitat toată supa. Borîtura de supă mi-a urcat în gît. Femeia a fumat singură țigara. Pe urmă a șters mizeria. Știu că voma miroase a acru. Dar eu n-
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
de hîrtie pe care le purtam cu mine în lungul și latul lumii. Se petrecuseră destule care meritau să fie consemnate și ar fi trebuit să fiu îngrijorat că migala cu care mă dedasem cîndva scrisului se risipise ca un fum. Abia întors din domeniile Ursului, mi s-a deslușit limpede că nu mă pot îndepărta prea mult de ceea ce cred că mi-ar fi menirea și cu ajutorul Domnului trebuie să continuu o muncă începută cu ani în urmă și care
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
peste măsură simțul tactil. Totul atinge, totul izbește, determinînd "închiderea", ca la delicata vegetală. Recluziunea e o absență, un pact al "tăcerii" ca excludere voluntară din limba pe care o vorbesc (și pretind că o înțeleg) toți, o pecete de fum în jurul gurii care "spune" în rotocoale, ca în fotografia făcută lui Gellu Naum de Tedy Brauner și reprodusă pe coperta antologiei. Ceea ce apucă să iasă prin fumul focului în care, nu-i așa, arde lumea, e și clar, și obscur
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
pe care o vorbesc (și pretind că o înțeleg) toți, o pecete de fum în jurul gurii care "spune" în rotocoale, ca în fotografia făcută lui Gellu Naum de Tedy Brauner și reprodusă pe coperta antologiei. Ceea ce apucă să iasă prin fumul focului în care, nu-i așa, arde lumea, e și clar, și obscur, și miraculos, și banal, și viu, și mort, amintit fragmentar, dar și ca un tot, e ca o morișcă sau ca un montaigne-russe din care, amețit, vezi
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
Marius Chivu Era întuneric, dar simțeam că ușa e mai aproape decât apreciam în acel moment. Am întins brațul și am pipăit-o. S-a deschis de la sine cu scârțăitul metalic binecunoscut. În bibliotecă, lumina roșiatică difuză amesteca fumul într-o inefabilă perdea. Un patefon îndepărtat răspândea întrerupt și cam hârâit ceva din Wagner, bineînțeles. - Pesemne e adevărat! exclamă dracul bibliotecar apărut instantaneu din perdeaua de fum, arătându-se preocupat să-și șteargă lentilele ochelarilor cu pămătuful de fire
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
de la sine cu scârțăitul metalic binecunoscut. În bibliotecă, lumina roșiatică difuză amesteca fumul într-o inefabilă perdea. Un patefon îndepărtat răspândea întrerupt și cam hârâit ceva din Wagner, bineînțeles. - Pesemne e adevărat! exclamă dracul bibliotecar apărut instantaneu din perdeaua de fum, arătându-se preocupat să-și șteargă lentilele ochelarilor cu pămătuful de fire din capătul cozii. - Ce anume? am întrebat mascându-mi tresărirea. - Se spune că hoțul se întoarce mereu la locul cu pricina. - A, asta! V-am avertizat că întâlnirea
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
sunteți pasibil cu Cercul plagiatorilor. Nimic neobișnuit: unii văd Idei, alții le "întrebuințează". Chipurile! Ah, intelectualii! Aici nu ne-au plăcut niciodată. Sunt complicați și veșnic nehotărâți, oftă dracul în timp ce se plimba afectat printre rafturile bibliotecii al cărui curent împrăștiase fumul. - Credeam că aveți o idee mai înaltă despre literatură, dle Diavol cu ochelari! Ați auzit de "anxietatea influențelor"? Spuneați că l-ați citit pe Borges. Poate că e nevoie să vă reamintesc: Deși există sute, ba chiar mii de metafore
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
de tutun, dar fumăritul reprezenta impozitul pe casă (casa în care se făcea foc). E cert că ultima denumire stârnește cel mai mult imaginația și provoacă interpretări destul de libere, pentru că pare a sugera o culme a absurdului fiscal: taxa pe fum, pe imaterial și insesizabil. Conotațiile și etimologia populară contribuie la păstrarea în circulație a termenului, pomenit încă în discuțiile actuale, mai ales în ironizarea excesului de taxe: "Tu încă n-ai înțeles că ăștia ar pune impozit și pe fumărit
Biruri,taxe, impozite by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12183_a_13508]
-
încă n-ai înțeles că ăștia ar pune impozit și pe fumărit, aer și soare?" (computergames.ro), "mai justifică ăștia multe taxe pe fumărit prin aderarea la UE?" (daciaclub.ro). Uneori termenul e remotivat, fiind folosit cu referire directă la fumul produs de mașini: Hai că asta e bună... o să ia taxă și pe fumărit (pe țeava de eșapament)" (daciaclub.ro). Și tiparul derivativ tipic este folosit, parodic, pentru imaginarea unor noi forme de impozitare, ca în următoarele propuneri, care încep
Biruri,taxe, impozite by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12183_a_13508]
-
dar spunea: "Încă nu." Încă nu?!? Dar era perfect! Ceea ce căuta el era mai mult decît perfecțiunea. - Aveți un mic secret pe care-l puteți mărturisi? - Fumez marijuana. Voi ați încercat? Mă gîndeam să facem rost și să tragem un fum împreună... Știți, îmi amintesc primul meu joint. Eram la Paris cu un bun prieten... - Samuel... - (rîde) Sau nu, eram la Berkeley prin anii '60, iar el era un hippie adevărat. - Trăim într-o lume plină de tabu-uri - sexul neprotejat
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
Marina Constantinescu Au dispărut precum cîrtițele E tîrziu în noapte. Mestec într-o oală o fiertură oarecare. Mă uit pe geamul de la bucătărie și văd frînturi din casele vecine, cărămizi netencuite, cabluri suspendate, luminițe chioare, ici, colo, fumul care iese, drept (el), pe coșuri. Sînt orele cînd pot să plîng. Liniștea din jur mă lasă să dau filmul înapoi. Ca în fiecare decembrie. Filmul vieții mele. Acesta și nu altul. Ce aș fi fost astăzi dacă nu exista
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
au curent, căldură, bani, mîncare. Încă o dată "Jos comunismul!" În decembrie 2004, la Timișoara s-a strigat din nou. Și n-au mai murit oameni. E aproape dimineață. Oala mea a fiert de mult și tace. Nu pot să dorm. Fumul coșurilor iese drept, spre cer. Luminile chioare s-au stins de mult. Îl aud pe cel mic văitîndu-se în somn. Îl iau în brațe, îl mîngîi și îl întreb dacă a pățit ceva, dacă îl doare ceva. Îmi spune că
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
al Poliției Judiciare, care îl văzuse ani de zile lucrînd? Era doar o butadă, dar exprima foarte bine realitatea. Dintr-o dată, Maigret părea mai greoi în mișcări, mai confuz. Avea un alt fel de a strînge pipa între dinți, trăgînd fumuri scurte și rare, și se uita în jur cu o expresie aproape prefăcută, dar asta pentru că, în realitate, era concentrat asupra activității sale interioare. Ceea ce însemna, pe scurt, că personajele dramei nu mai erau pentru el niște entități, pioni sau
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
făcut, s-a gândit exact la peretele ăsta. Asta mai trebuia, ce strigăte, ce agitație! Un adevărat incendiu alături, toată lumea s-a pus pe chelălăit! A trebuit să-mi iau bastonul și să șontâcăi până la ușă. Holul tot plin de fum. Ludmila a ieșit din bucătărie ca o furtună. -Ei, ce se întâmplă acolo? am întrebat. -Anna, cu nenorocitul ei de arpacaș, a dat foc la cârpele de vase ale Liubei! Am preferat să mă întorc în camera mea, mai ales
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]