436 matches
-
solul otrăvitor al lui Biru-2. Unui observator ocazional, asta i s-ar fi părut sfîrșitul. Puternica, odinioară, regină a magistralelor siderale nu va mai zbura niciodată, pentru că acum nu mai era decît un morman de două sute de funți de fierotenii fumegînde. Nici un semn de viață nu li se arătă dinspre tragica epavă mecaniscoadelor care se buluciră afară prin trapa secretă ascunsă în stîncă și se tîrîră către rămășițele fumegînde cu toate detectoarele detectînd la maximum de amplificare. „Raportați!”, țîșni din radioreceptor
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
nu mai era decît un morman de două sute de funți de fierotenii fumegînde. Nici un semn de viață nu li se arătă dinspre tragica epavă mecaniscoadelor care se buluciră afară prin trapa secretă ascunsă în stîncă și se tîrîră către rămășițele fumegînde cu toate detectoarele detectînd la maximum de amplificare. „Raportați!”, țîșni din radioreceptor. „Nici un semn de viață pînă la a cincisprezecea zecimală!”, turui operatorul mecaniscoadelor între două blesteme, înainte de a transmite semnalul de întoarcere la bază. Mecaniscoadele clămpăniră vicios din fălci
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
operatorul larșnic, ale cărui degete corupte țîșniră spre declanșatoare îndată ce-i localiză pe intruși. N-avea însă nici o șansă; razele țîșnite simultan din cele două dezintegratoare îl transformară în mai puțin de o milisecundă într-o bucată de carne carbonizată, fumegînd pe scaun. Justiția CCC-ului ajungea, în fine, în vizuina larșnicilor. Era adevărata justiție, finală și impersonală, imparțială și distrugătoare, pentru că în acest lăcaș al răului nu existau inocenți. Forțele feroce ale răzbunării lumii civilizate culcau la pămînt tot ce-ntîlneau
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
Găzduiți de bunăvoie. Așezată în genunchi, Aveam mâinile uscate, Răvășita din rărunchi - Buze de tăceri sudate. Și privirea lui - reduta, Peste umeri - un cuvânt, Pân-atunci, foarte pierdută Lespede grea și mormânt. Față pala, tremurând... Suflete se înnodau, Dinăuntru-mi fumegând, În fire de plumb zburdau. Mă lasă să îi alunec Și îmi numără săgeți (Soarele peste un pântec) Răspândite din pereți. Din pupile-mi numără Nici rutină, nici extaz; Pentru noi, nu mai era Ticăitul unui ceas. Buze reci și
LA REVEDERE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340952_a_342281]
-
printre umbre în timp ce vântul hohotind năvălește cu hoardele sale albite de ură. Trec zgribulite ciori printre popoare de cristale-nghețate și-n orgia bolnavă plopii fac mătănii gângăvind rugi fără număr spre cerul buimac. Ninge ca dintru-nceputuri acoperind orașul fumegând melancolic. În odaia mea înnoptată lumina se prelinge cuminte peste albele file-ale sufletului meu îniernat. Leonid IACOB Referință Bibliografică: iarnă atipică / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1139, Anul IV, 12 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
IARNĂ ATIPICĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341931_a_343260]
-
trei copii, într-o cămăruță din spatele casei lui Tom Buddle. Căpitanul deveni din ce în ce mai supărat și morocănos deoarece copiii făceau multă gălăgie și alergau toată ziua după Ispas trăgându-l de coadă sau aruncând cu pietre în sărmana vietate nevinovată. Buddle fumegând de nervi, se duse la căpitănie și ceru să fie trecut în rezervă motivând că este bolnav și nu mai avea putere să își facă treaba la far. Dorea să plece de acolo deoarece se simțea inutil. Vroia să aibă
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
lovit cu o măciucă în moalele capului. Cineva trăsese asupra mea! Mi-am revenit însă degrabă, am ridicat mâinile deasupra capului și am strigat râzând: Dom’ maistor, mă rog iertare de dumneata!... Moșu Klesch o ieșit la iveală cu arma fumegând în mână. Am vrut să văd cine mi-o făcut figura asta, mi-o zis, e o glumă vânătorească destul de obișnuită. Îmi pare rău numai după țap. Ce coarne! Trofeu de expoziție, află de la mine! Păcat, Vizdeicule, că ești un
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
și el probabil, până la ultima suflare! Am rămas mult timp privind cu uimire, în tăcere la focul care mistuia cabana, până când n-a mai rămas din aceasta decât coșul de fum construit din piatră și un morman mare de jăratec fumegând, mirosind probabil a barbeque! Curând, transmisiunea de aproape cinci ore, din helicopterul ce s-a rotit deasupra zonei s-a încheiat, iar eu am stins televizorul și m-am întins pe pat. Am adormit cu greu, fiind afectat de secvențele
AMERICA DOLARULUI GĂURIT (STUDIU) de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342589_a_343918]
-
decembrie 2015 Toate Articolele Autorului M-am vindecat de tine, degeaba mă mai cauți, Căci rănile din suflet mi s-au închis, pe rând! În inima-mi, vulcanul azi nu mai clocotește, Nu mai simt munți de lavă, doar resturi fumegând. De clipele suspină, nu le mai bag în seamă, Mi-e murmurul tăcerii un cântec de alint, Refugiată-n vise, aștept o primăvară Cu raze de speranță și iz de mărgărint. Îngenuncheată-n umbră, mi-e gândul iar la soare
M-AM VINDECAT DE TINE... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341681_a_343010]
-
Siria, altarul martirilor care au renunțat la propria lor viață pentru a duce cu ei Dincolo credința în Cristos se întinde ca un decor macabru, printre ruine, fără ca lumina din candele să își facă vizibilă pe undeva, lângă vreun ciot fumegând de cruce, materialitatea. Am spus cruce?!... Nu, crucea nu mai există deloc ca însemn mortuar specific acolo, în locul unde s-au născut odinioară sfinți, iar azi a coborât abrupt întunericul. Ea, crucea, a devenit doar un contondent obiect al morții
CHIPUL LUI IISUS RĂSTIGNIT PRINTRE FLĂCĂRI... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342841_a_344170]
-
El nu și-a jertfit decât dreptul său braț./ Eu, neavând mai de preț/ decât inima,/ pe ea am sortit-o flăcării,/ dar n-a ars de tot/ un ciob mai pâlpâie/ în casa înghețată a trupului/ coborâtor/ din’ naltul fumegând/ al Crucii.” Poezia este o profesiune de credință, relevând sentimentele poetei, ca vibrație a inimii, seismograf al durerilor lumii, care ard pe crucea creștină, semn al speranței ce i-a mai rămas. Poezia Marianei Cristescu este o poezie sintetică, dar
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342881_a_344210]
-
dar Dumnezeu ne așteaptă deocamdată - să ne consumăm ce ne-a dat fiecăruia aici să mâncăm - deci - din noi înșine - cu smerenie și luare-aminte - ca și cum ne-am împărtăși din carne de cer - ca și cum ne-am șopti rugăciunea fierbinte - din urmă - fumegând proaspătă - cu toate aromele negustate ale lumii de-apoi - ca și cum deja am fi ajuns - printre icoanele bisericii - să strălucim a sfințenie - plină de toată amânata de milenii lumină *** Adrian Botez Referință Bibliografică: Dor de stingere / Adrian Botez : Confluențe Literare, ISSN
DOR DE STINGERE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344166_a_345495]
-
îmi tot șoptește Cuvinte care-acum nu le-nțeleg. Dar văd că prea adesea se zorește Să-mpartă-n două ce a fost întreg. Cândva mi-ai fost o flacără arzândă Acuma văd cenușa ta și scrum. Din care se ridică fumegândă Ideea ce își caută alt drum. Mi-e milă și de mine și de tine (că ne-ncurcăm acum unul pe altul). - Tu nu ai vrea ca să ne fie bine ?! Și eu să nu mai fiu încornoratul ?! Să fii tu
ÎMBRĂȚIȘARE FINALĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378324_a_379653]
-
stradă, devin golani și prădători. Miliardele de tone de noxe care se află în stratosferîar putea într-o zi să se plictisească și să coboare pe pămînt. Nu va fi o sărbătoare! • Iubirile sunt de trei feluri: arzătoare, pâlpâitoare și fumegânde... când cărbunii amorului din jar s-au prefăcut în cenușă. • Eistă o lume subterană care nu cunoaște nicio lege. Strivește totul, nimic nu drege. • Vom regreta mereu zilele apuse, au dus cu ele atâtea cuvinte sublime și nespuse. • Istoria ne
GÂNDURI REBELE (25) – AFORISME (8) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378980_a_380309]
-
2016 Toate Articolele Autorului Ecoul pașilor se stinge hohotind surd în tăcerea timpului meu tu crezi c-am învățat să mă accept într-un acum imprecis eu tac să nu-ți tulbur amăgirea ascult cum trupul își scutură frunzișul lumina fumegând pe finister în seară au mai rămas în noi himere amiezile de vara anemică ispită cu tinere dogori rotindu-se cărunte pe umerii prea slabi să poarte rodul grădinilor încă necules în sufletul inundat de ceață șoimii își poartă zborul
TU CREZI... EU TAC de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380533_a_381862]
-
asta, ce nu se mai termină, asta-nsemnând, c-o să te am, visând din nou, greșind în gând, răscolind apoi, pe tonuri neștiute, uitate de cineva în grabă, căutând regrete găsind albumul vieții, văzându-mă fumând, iubiri trecute. Jaruri nestinse, văd fumegând, trezind focuri încă aprinse, în inima mea, întrebându-mă, dacă sunt același, sau am ajuns un altul, visând săruturi, în vara asta, cu mult soare, acoperindu-mi sufletul, cu umbră ta, răcorindu-l discret și-atât de tare, încât stau
VISÂND SĂRUTURI de COSTI POP în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381426_a_382755]
-
VERSURI), de Harry Ross, publicat în Ediția nr. 2286 din 04 aprilie 2017. MEMORIA Memoria este neliniștită! După ani și ani, ea continuă să proiecteze imagini halucinante despre un genocid, unic în istorie: lagăre înconjurate de sârmă ghimpată electrizată, crematorii fumegânde zi și noapte, șiruri de copii, femei și bătrâni așteptând lăcomia morții. O atmosferă apăsătoare, călătorii fără întoarcere, fum, mirosuri pestilențiale, o nebunie în care deținuții erau vinovați fără vină, iar SS-iștii se plimbau detașați de parcă erau într-un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
și arși. Eu, prin nu știu ce minune, am scăpat... Dar memoria a rămas acolo, ... Citește mai mult MEMORIAMemoria este neliniștită!După ani și ani,ea continuă să proiecteze imagini halucinantedespre un genocid,unic în istorie:lagăre înconjurate desârmă ghimpată electrizată,crematorii fumegânde zi și noapte,șiruri de copii, femei și bătrâni așteptând lăcomia morții.O atmosferă apăsătoare,călătorii fără întoarcere,fum, mirosuri pestilențiale,o nebunie în care deținuțiierau vinovați fără vină,iar SS-iștii se plimbau detașațide parcă erau într-un parc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
asta, ce nu se mai termină, asta-nsemnând, c-o să te am, visând din nou, greșind în gând, răscolind apoi, pe tonuri neștiute, uitate de cineva în grabă, căutând regrete găsind albumul vieții, văzându-mă fumând, iubiri trecute. Jaruri nestinse, văd fumegând, trezind focuri încă aprinse, în inima mea, întrebându-mă, dacă sunt același, sau ... Citește mai mult Sunt un naiv,care te vrea,visând săruturiși-n vara acestui an,topindu-mă și eu,odată cu ea,crezând mereu,în povestea asta,ce nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
s-ar topi, până la ultima sa cuantă de energie distructivă, în focul neîntrerupt al pocăinței și al înaintevederii a tot și a toate. Un astfel de trăitor al pustiei, călătorind deloc bezmetic și cu de la sine voință prin deșertul continuu fumegând al lipsei de sacralitate, poate fi considerat și actorul, iar interpretul principal al piesei lui Barbu Ștefănescu Delavrancea cu asupra de măsură, căci arcul de lumină, pe care inteligența creatoare a lui CALBOREANU l-a descris întotdeauna cu minuție de-
DE LA ESTETICA SUPERIOARĂ A TEATRULUI, LA URÂTUL EXISTENŢIAL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380923_a_382252]
-
spumă pe care mi le aduceau/ valurile înmiresmate/ muream de dor când șoaptele se îmbarcau pe jumătate/ și rugineau într-un asfințit nebun// dar am trecut cu bine peste ghețari/ i-am transformat într-un clocot de râs îi privesc fumegând/ deasupra drumului nostru/ se înrobesc precum cerșetorii care capătă un rol/ și învață arii celebre// apropo tu știi să înoți? oceanul e în pieptul meu” (tu știi să înoți). Un tumultuos prinos sufletesc, întreținut de o uriașă combustie a trăirilor
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
că din ochiul meu creșteau ciulini te duream că din ochiul tău cădeau păsări albastre ne-am așezat pe o vorbă fără sânge în așternut ne călcau pe buze poezii arse nespuse țigările de parcă eram o durere în două pahare fumegânde aveam pe tâmpla din zăpadă prin păr cuvinte neatinse nedezbrăcate aceleași cuvinte uitate de fiecare dată pe vârful degetelor de atâta tăiat la sare nu le mai auzeam până când ne-am ridicat de pe noi și am aruncat ciulinii păsările albastre
ARTA DURERII de VASILE PIN în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347328_a_348657]
-
lor. Hai, Prieteni! Să alergăm desculți, cu suflet curat, cu speranță Să vrem ca întreg Pământul să revină la Viață. Să vrem ca durerea mea, a ta, ...dar și a lor Să-i șteargă rănile sângerânde, Să-i stingă craterele fumegânde, Să-nmugurească frunze plăpânde. Hei, Prieteni!... Avem timp să spunem „La revedere” lacrimilor Ce-au tot necăjit ochii mei, ochii tăi, ochii lor?... Nu-i târziu să recăpătăm dorința de-a trăi În lumea noastră. Și în lumea lor Să
HEI, PRIETENI!... de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346892_a_348221]
-
Acasa > Strofe > Creatie > PICTURĂ ÎN CUVINTE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 451 din 26 martie 2012 Toate Articolele Autorului concentrez literele în jurul imaginii. o strâng, o sărută de mii ori până când culorile, îi pătrund în carnea fumegândă. o readuc în pumnul de primăvară. am păstrat în inima viului, acolo unde boala ființei răstoarnă praguri, locul de veghe al Imaginii. foamea îmi cântă în ochiul închis. pe marginea somnului pulsează tâmplele. gândul crește în trup de femeie, ideea
PICTURĂ ÎN CUVINTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346396_a_347725]
-
care răsar șuvițele vegetale, foame și sete de absolut, chip cioplit de cuvinte pentru veșnica tinerețe. Dar și « teama de gol / dinăuntrul cuvântului / golul din cetatea tăcerii » - ca un pământ sterp, cu buze crăpate de arșiță, fântână înnămolită - sufletul scindat fumegând. Iată și chipul poetului desenat de el însuși : « eu / dragoste de răsadul Tău de lumină / de conținutul textului / FIAT LUX / și lumină se făcu / spre îngemănare / cu veșnicul întuneric / lumină / de Tine / pentru noi / din care toate s-au făcut
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]