745 matches
-
credincios. Favoritul Îl privi cu o ironie nesfârșită. — Cu desăvârșire? — Întocmai, Înălțime. Credincios și folositor. Atunci află, don Luis, că am umplut cimitirele de colaboratori cu desăvârșire credincioși și folositori. Și spunând fanfaronada aceea care Însă În gura lui suna funest și amenințător, contele de Olivares luă pana cu un aer distrat, ținând-o Între degete de parcă se pregătea să semneze cu ea o sentință. Alatriste văzu că Alquézar urmărea mișcarea penei cu ochi neliniștiți. Și pentru că tot veni vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
schimbă odată cu trecerea anilor. Dacă în Revista burgheză din 1934 șochează inventarierea acidă a sferelor de influență pe care poetul francez le-a generat tacit, în Revista Fun-da-țiilor Regale din 1945, tonul se schimbă radical. Și nu sub presiunea contextului funest, Steinhardt având oroare de clișeul imperativelor conjuncturale, din familia politicosului "despre morți, numai de bine." Iată, deci, cine îl admiră pe Valéry: "Cei ce nu l-au citit. 1. Cei care admiră pe orice membru al Academiei Franceze; 2. Dușmanii
Metrologia lecturii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8067_a_9392]
-
Lexicul versurilor lui N. Stoie este uimitor de felurit, mai ales în privința zăcământului extrem de rar explorat și exploatat. Unele texte poetice sunt țesute din depresie și culori ploioase și plumburii, ca de pildă Ploi de sare ce amintesc de simbolistica funestă din Lacustră și Plumb luate la un loc. Cele mai reușite sunt cele în care imaginarul decolează în fanatasticul poesc sau cantemiresc, cu arătări compozite, înecați sublunari, stafii și climate de pe alte tărâmuri, deși cu toate datele lumii noastre: "ciocanele
Cartea figurilor de sare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7848_a_9173]
-
litota relativizantă, fibra de creștin care surâde. Diminutivul e primul semn de artă sau de înțelepciune. S-ar fi putut întâmpla cu fugarii noștri, ai mei, alții, tragedia de la Fântâna Albă, unde un sat întreg a fost decimat cu mitralierele. Funestul pact Ribbentrop-Molotov, care permitea ocuparea Bucovinei tatălui meu, pierderea casei natale, a lumii cernăuțiene civilizate, oraș cu facultăți serioase, de nivel european, ziare, reviste, concerte, baluri, mediu poliglot - multicultural, unde se formează admirabilul, chinuitul, modernul Paul Celan sau complexul literat
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]
-
uneori tinicheaua în aur, iar pe lângă ei, magnatul care ajunge producător al filmului în care joacă amanta en titre. Pelicula nu numai că asistă, dar și schimbă destinul personajelor, împrumută amantei aureola divei, trăind o aventură pasională amenințată de gelozia funestă a "producătorului", și apoi reproiectează cuplul pe fondul tragic al accidentului care o va ucide pe ea și-l va orbi pe el. Nimic nu se face fără film în filmul lui Almodovar, iar trimiterea la Louis Malle cu Ascenseur
Cinema, mon amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6892_a_8217]
-
urmări permanent și se va regăsi în nuanțe destul de sumbre în unele scrieri ale sale. Tânărul Allan, personajul din Ce qui ne meurt pas, și-o amintește cu disperare: Da! Întotdeauna am crezut că această zi va răspândi o influență funestă asupra vieții și gândirii mele". (v. Roger Bésus- Barbey d'Aurevilly, ed. Universitaires, 1957, p. 18). În plus, copilul n-a prea cunoscut tandrețea maternă iar prima sa dragoste va fi pusă sub semnul interdicției. Tânăr student în drept la
Bicentenar - Barbey d‘Aurevilly, un dandy? by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/7693_a_9018]
-
chiriașul" decide să se mute fără întârziere. Turnătorul este un fel de erou central în volumul Frica și pânda, cunoscut foarte bine din propria experiență, dar și în urma cercetărilor în arhiva CNSAS. Rolul acestei categorii, profund condamnabile, a fost unul funest, pe care Florin Pavlovici nu încetează de a-l pune sub acuzare: "Turnătorii au hrănit copios lașitatea, care s-a întins în corpul social cum se întinde igrasia în ziduri. Ei sunt cei care au otrăvit relații colegiale, au ucis
Securiști pe metru pătrat by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/6842_a_8167]
-
abandonat ca principiu al existenței, ca mod de a fi în lume, căci oricum am privi lucrurile critica este o acțiune socială, realizată într-o deplină individualizare a afirmării intelectuale". Compromisul n-ar putea fi socotit așadar un imperativ al funestei epoci, neputîndu-se scuza prin invocarea acesteia: "Să fie bine înțeles, de la bun început: nu punem în dezbatere supraviețuirea intelectuală într-un regim nefast, ci supralicitarea, carierismul, dorința de afirmare în plan politic, care au determinat și au Ťmotivatť adesea compromisurile
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
democratice au datoria de a opera, în profunzimile cugetului, demarcația clară între pregnanța expresiei artistice, realitate cu un potențial fascinatoriu evident, și eventuala alunecare într-o barbarie a opțiunilor sociale. Lucrurile fiind clare, de unde provine totuși dificultatea întreprinderii? Tocmai din funesta capacitate de amalgamare a celor două elemente, ce par uneori, ca într-o oglindă strâmbă, a se valida reciproc, fără a avea dreptate: talentul artistic se pune atunci în slujba unor idei și atitudini primitive, păguboase, iar acesta capătă permis
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
intemperii, oferindu-i-se drept manta de vreme rea: Micul Print e ambalajul rozei, e diafanul celofan al ei, - imprimat, pe toată suprafața, cu floribunde ornamente albe./ Mai rău e că refrenul unui rondel celebru îți tot aduce-aminte, ca un funest oracol, că âmai sunt încă roze, mai sunt...>./ Roza Vânturilor n-ar fi o problemă, atâta timp cât ale sale îi este scut chiar Micul Print. Nici Rosa-Cruce n-ar fi una, în calitatea-i de doctrină acroamatică (sau Lojă). Ceea ce-l
Cartea Micului Print (Șerban Foarță) by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/7646_a_8971]
-
anii care ne-au format - și deformat - pe noi, cei născuți în anii '30-40 ai secolului trecut? De fapt, se pare că nici nu avem nevoie de un efort deosebit pentru a uita. "Memoria se dovedește, la urma urmei, adesea funestă. Nimic din noi înșine nu ne trădează într-o asemnea măsură ca memoria, iar eul, iată concluzia la care am ajuns, este cel care controlează memoria (...) și va distorsiona o amintire ori de câte ori e necesar să-și mențină punctul de vedere
Mnemofobia by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/7467_a_8792]
-
de oameni. La noi... La noi a existat "groapa de la Berevoești" în care s-au deversat mii, zeci sau sute de mii de hârtii compromițătoare pentru cei ce le-au scris, semnat, adnotat. Dar, ne mai amintim, oare, de acea funestă groapă, într-o țară în care ni se recomandă, nu de azi-de ieri, să nu desgropăm morții, căci "morții cu morții și vii cu vii"? În penultimul volum al "Jurnalului" său, Monica Lovinescu observa cu amărăciune că românii au supraviețuit
Mnemofobia by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/7467_a_8792]
-
femeia dansează în jurul focului cu acesta, amestecându-se printre celelalte perechi topite în magma dansului. La lumina flăcărilor chipurile și privirile dobândesc o intensitate tulburătoare, umbrele efemere au propriul joc de reflexe, dinți dezveliți, priviri lubrice, îmbrățișări furtive, ceva sălbatic, funest crește în ritmul dorinței și al muzicii maghiare cu rezonanțe tribale, care-i plăcea atât de mult lui Emil Cioran. Asemeni unei știme, femeia atrage bărbatul în mreaja dorinței cu o știință ancestrală, asemeni danaidelor care-și ucid ibovnicii în
Pe-un picior de plai... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7139_a_8464]
-
admisibile și recursurile particularilor, aceasta nu o face în considerarea prejudiciului ce o sentință nedreaptă ar aduce intereselor private ale litiganților, ci pentru că o eroare de drept, comisă în instrucțiunea sau hotărârea unei contestațiuni private, ar produce o consecință funestă pentru toți membrii societății și ar deveni, cu timpul, o eroare comună care ar lua locul dispozițiilor legii. Dacă legiuitorul a permis și particularilor a recurge în casațiune, cauza este că a văzut că mijlocul cel mai sigur de a
DECIZIA nr. 79 din 5 decembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/264321]
-
sare muștarul! Sunt un om prea cumsecade de fapt! Flăcăul! Ștreangul! Brazzaville! Ghilotina! Moștenirea! Ducă-se naibii toată curiozitatea asta! Mă uit la Clémence, o studiez bine... Nici un dram de frumusețe măcar... e buhăită, zbârcită, gălbejită... O să i-o spun: funestă Titine ai ajuns ca o scorpie umflată și bolnăvicioasă! Mișcă de-aici! Tu, cu puștiul tău cu tot! caramba! Merită amândoi o brutalitate! Au venit să vadă un mort viitor, un spânzurat de mâine, tocmai ea care e-aproape moartă
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
Alsace. "Cum să nu constați că, după britanici și după sovietici, occidentalii sunt pe punctul de a se împotmoli în capcana afgană?", scrie și cotidianul regional La Charente libre. "Atentatul de miercuri rezonează dureros în urechile noastre, ca un ecou funest al călătoriei pe care a făcut-o președintele Republicii în Afganistan", unde a confirmat "retragerea trupelor începând din 2012", reamintește și ziarul conservator Le Figaro.
Presa franceză consideră războiul din Afganistan o "capcană" fără ieşire () [Corola-journal/Journalistic/60101_a_61426]
-
întotdeauna pe pământul/ răscolit/ de morminte jefuite la timp." (p. 53) Cine sau ce se ascunde în spatele acestui nume ales, în definitiv, cu umor? Ipoteza mea e că avem de-a face cu punerea în act a unei senzații vag funeste. Nici mai mult, nici mai puțin decât atât. Căci, deși pare să fi renunțat la inflația de stări de spirit din vremea debutului, Traian T. Coșovei nu le-a exterminat cu totul din poezia lui. Un poem, unul singur de
Numărătoarea continuă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6026_a_7351]
-
în credincios o asemenea trăire, un iconar trebuie să îndeplinească cîteva condiții: să cunoască temeinic dogma, să aibă virtutea credinței, să se abțină să dea frîu liber imaginației și, mai ales, să nu aibă fumuri artistice. Nimic nu e mai funest pentru un zugrav de icoane decît orgoliul creator, la fel cum dorința de a pune în icoană fanteziile proprii poate da naștere unor aberații votive. Iconarul nu pictează ce-și închipuie, ci ceea ce i se insuflă, tocmai de aceea iconarii
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
a curs sânge și s-au înveninat până la isterie relațiile dintre două popoare așezate de providență a viețui unul lângă celălalt. Făcându-se ecoul unor falsuri istorice, călcând în picioare cu brutalitate demnitatea națiunii române în ansamblul ei, mesajul, prin funestele lui idei etalate, în disprețul tuturor normelor internaționale privind relațiile de vecinătate între state și popoare, este dovada unei gândiri și a unei politici guvernamentale aberante, cu rădăcini în arsenalul regimurilor totalitare de inspirație fascistă, pe care istoria secolului trecut
SCANDAL ÎN PARLAMENT - PNL propune o declaraţie politică împotriva mesajelor de la Budapesta. Roberta Anastase acuză încălcarea Regulamentului - UPDATE () [Corola-journal/Journalistic/48920_a_50245]
-
epocă. Ceea ce salvează în parte Legendele este ritmica lor. Există în limbajul poetic al lui Bolintineanu paradoxuri greu explicabile. Am remarcat relativa paupertate a lexicului, în general; de asemenea, anumiți termeni „poetici” revin de zeci de ori și sporesc, împreună cu funesta manie a diminutivelor, senzația de previzibil. Nivelul figurativ al poeziilor sale e la fel de modest: epitetele noționale, abstracte și șterse, stau alături de comparațiile care ocupă o arie semantică redusă; iar rarele metafore sunt aproape toate in praesentia, explicite: „Ești moartă! stea
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
Freud și-a distrus corespondența pentru ca posteritatea să nu intre în posesia unor detalii nedorite. În fine, capul de acuzare cel mai grav: Freud a fost un medic cu slabă pregătire a cărui incompetență a dus la comiterea unor gafe funeste: 1) și-a omorît prietenul morfinoman, Ernst Fleischl-Marxow, aflat în sevraj, injectîndu-i intravenos cocaină; 2) a tratat de isterie o fată de 14 ani fără să-și dea seama că pacienta avea sarcom abdominal și că etiologia isteriei era canceroasă
Omul cu canapeaua by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5363_a_6688]
-
șansă: brusc, în fața acestui viitor nu mai eram singură. Până atunci, bărbații la care ținusem - Jacques și, într-o măsură mai mică, Herbaud - erau dintr-un alt aluat decât mine; dezinvolți, evazivi, puțin incoerenți, marcați de un soi de har funest; era imposibil să comunici cu ei fără rezerve. Sartre corespundea exact cu năzuința mea de la 15 ani: era jumătatea mea, în care îmi regăseam, aduse la incandescență, toate pasiunile. Cu el puteam împărtăși totul, mereu. Când m-am despărțit de
Simone de Beauvoir - Memoriile unei fete cuminți () [Corola-journal/Journalistic/5232_a_6557]
-
preia dispoziția lor, osîndind prezentul pasiv, alipindu-se unui "curent critic față de situația culturală de astăzi", care constituie instrumentul cel mai eficace al deblocării societății românești, al repunerii sale într-o stare de cursivitate. Devenirea noastră e sabotată de o funestă confuzie între cultură și ideologie. Încercînd a demonstra "că trăim încă într-o ideologie, iar expresia cotidiană a ceea ce ar trebui să fie cultura aparține subculturii, degradării, lipsei de sens", eseistul pune degetul pe rană. Se cade să precizăm că
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
etc. „Beția de opium, puțin răspândită la noi înainte de război, - se scria într-un articol din presa centrală („Universul", 11 noiembrie 1919) - a început să se întindă și să ia proporții îngrijorătoare. Efectele opiumului sunt dezastroase și au cele mai funeste consecințe". În porturile multietnice din proza lui Panait Istrati (Brăila, Constanța, dar și Pireu, Cairo, Alexandria etc.) contrabanda de droguri este la ea acasă: „[Veneam] din Indiile engleze, având o bună sumușoară, câștigată în traficul de hașiș" (Sotir, 1924). Hoinari
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
rând. La data când s-a răsturnat cu mașina în plină cursă, Caba iubea nebunește o femeie, Davida Despot. După teribilul accident însă, aceasta nu vrea să-l mai accepte. Îl consideră definitiv dispărut și-i păstrează maniacal o dragoste funestă. Complicația apare din faptul că între tânărul restaurator și deja răscoapta Davida relația nu-i neapărat inocentă. Și asta nu-i tot. Printre cuceririle ulterioare ale avocatului s-a numărat, între altele, și viitoarea soție a lui Vlad. Iar moartea
Iluzii pierdute by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6353_a_7678]