749 matches
-
bogățiile lumii. Față de societatea celor bogați și a luxului, Filemon încarnează idealul unei vieți simple și inocente, plină de înțelepciune: Căsuța mică de-o parte lăcuită,/ de-un înțelept în pace, de ele e scutită./ El nu cunoaște aice acest funest tribut,/ În liniște trăește, retras, necunoscut,/ și liber în natură. Aceasta-i mulțămește;/ pe favoriții curtei el î-i disprețuiește"165*. Dragostea la bătrânețe, gustul lucrurilor simple, bunătatea ("inima face totul"), tot atâtea virtuți pe care le aduce înțeleptului seara
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și societatea instituționalizată. Primele fundamente sociale (cu proprietatea bărbatului asupra femeii) nu sunt capabile să prezerve patima cumplită care "în furia ei pare să distrugă specia umana pe care ar trebui să o conserve", "turbare dezlănțuită și brutală", "înflăcărare avântată [...] funestă pentru oameni"334. Levitul din Efraim marchează ruptura istorică, catastrofa și consecințele ei, războiul, care rupe definitiv, s-ar părea (ca și tânăra fată care a rupt definitiv cu vârsta de aur a copilăriei sale zburdalnice) cu simplitatea moravurilor și
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ea, într-adevăr, o chestiune de ospitalitate: naratorul chemat de un vechi prieten, vine să stea câtva timp lângă gazda sa chinuită de un secret angoasant care îl macină. Din ne-spus în aluzii, teama câștigă progresiv teren până în momentul funestei revelații, cea unui secret refulat care reapare. Povestea e bine cunoscută. Care este sensul acestei dorințe de ospitalitate care îl stăpânește pe ultimul descendent al casei Usher? De ce această chemare adresată unui vechi tovarăș din copilărie de care nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
bule, "cum aveau acum trei sau patru secole" casele de la țară. La această vechime se adaugă dărăpănarea, singurătatea, adandonul. O bucată mare de tencuială a căzut; tufe de urzici și buruieni cresc printre dale. Casa este tăcută ("o liniște adâncă, funestă")428 și munții din jur par să constituie un ecou pentru această liniște: "Natura întreagă suferea unul din aceste curioase clipe de ezitare în care totul pare să se mențină într-un echilibru, totodată prețios și amenințător". Liniște absolută și
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
428 și munții din jur par să constituie un ecou pentru această liniște: "Natura întreagă suferea unul din aceste curioase clipe de ezitare în care totul pare să se mențină într-un echilibru, totodată prețios și amenințător". Liniște absolută și funestă care răsună în aerul gol. Cadrul înconjurător contribuie la crearea impresiei de melancolie: ploaie, umiditate, vânt ("Auzeam cum se răsucesc cu furie, aproape agresiv, cum trosnesc copacii mari din jur și acest zgomot mă cufunda în cea mai copleșitoare melancolie
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
spontan și în stare pură. Ea nu se restrînge numai la individ, nici chiar la grup, ci capătă înțeles universal și coparticipativ: Pe mine m-or plînge Cu lacrimi de sînge. Moartea nu vine doar să-și facă o datorie funestă, dar necesară, pentru a se menține în vigoare mitul „eternei cunoașteri”, ca în „Cîte flori sunt pe pămînt”. Ea săvîrșește un act violent și nedrept. În cîntecele ritualice, are parte numai de blesteme, singura formă de manifestare a ființei umane
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cu caracter istoric. În aceste producții și comemor...ri, istoria e interpretat... În funcție de convingerile politice ale finanțatorilor și organizatorilor; fiecare partid Își alege din istoria național..., dup... cum Îi convine, eroii din trecut, evenimentele considerate fondatoare, sau dimpotriv..., pe cele funeste, care au compromis serios viitorul ț...rîi. În 2004, dou... mari partide maghiare au considerat oportun... și posibil... mobilizarea cet...țenilor În vederea unui referendum privind acordarea cet...teniei maghiare minorit...ților r...spîndite În ț...rile vecine. Era o modalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
dacă și-ar boteza "îngrădirea informațională" cu frumosul nume de universal și ar sublima supradotarea tehnică în "conștiință morală a lumii". Conservarea timpului Cea de-a treia antinomie ar privi timpul: "Televiziunea este o memorie formidabilă, televiziunea este o strecurătoare funestă". Obiectul tehnic sprijină teza, uzul social, antiteza. "O, timp, oprește-ți zborul..." Iată ceea ce s-a și întâmplat. Mecanica și chimia s-au ocupat de asta. Fotografia și fonografia au împlinit dorința poetului: să fixeze ceea ce e trecător, să perenizeze
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
4, 1988; ed. de Paul H. Stahl, Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, vol. I, Editura Artemis, București, 1994, p. 227. În Dicționarul lui Evseev, nucul este interpretat în folclorul multor popoare ca un arbore demonic, iar simbolismul său funest (există o credință legată de iminența morții pentru cel care îl plantează) este contracarat de semnificațiile fructului său, legate de fertilitate și fecunditate (Ivan Evseev, op. cit., pp. 117-118.). 309 Mircea Eliade, op. cit., p. 177. 310 Ibidem, p. 178. 311 Sorin
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și nu-l închid într-o fortăreață de atitudini negative”. Ura religioasă, ca și cea teologică și pastorală, nu sunt nici măcar ipoteze creștine; au fost mai degrabă practici rele cultivate în câmpul creștin, printre altele cu rezultate dintre cele mai funeste. Preotul înțelept și credincios cu adevărat este blând: aceasta i-o impune personalitatea sa demnă de om al Evangheliei și de adevărat ecleziastic. Cearta și înfruntarea, duritatea și scrupulozitatea orgolioasă, nu exprimă ceea ce este el, și nici nu ilustrează ceea ce
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
sau arde, idee regăsită și în creștinism, acolo unde, făcându-se referire la Sfânta Împărtășanie, se spune că aceasta este "foc ce arde pe cei nevrednici"35. "De aceea, profanul trebuie (...) să se ferească de o familiaritate cu atât mai funestă cu cât contaminarea cu sacrul este la fel de fulgerătoare prin rapiditate ca și prin efectele ei36. Din această privință, Caillois descrie o dihotomie strictă a sacrului, ce amintește de atributele tremendum și fascinans, pe care Otto le introdusese cu mai bine
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de faimoasă duplicitate al lui Lorenzo della Valle, care pretindea că, în calitate de creștin, acceptă dogma Bisericii, iar în calitate de filosof adevărul naturii, sau al lui Darwin, care voia să rămână credincios formulând teoria transformismului, constituie atitudini pseudo religioase, susceptibile de erori funeste. Hristos e unul în toate și toate sunt una în Hristos. Ca atare, nu există un adevăr al credinței și altul al științei; nu există un bine al moralei creștine și altul al eticii filosofice; nu există un frumos al
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
caracterul de unilateralitate, pe care l am semnalat în cultura catolică, a decurs un mare și trist neajuns istoric. Și anume: când această unilateralitate transpusă în domeniul științific a ținut să se afirme categoric și exclusiv, ea a dat naștere funestului conflict dintre religie și știință, de care sângerează și azi istoria occidentală. Știința e studiul realității prin mijloacele observației și ale experienței pentru a descoperi legile inerente ale vieții și naturii. Cea mai mare greșeală e să acordăm o valoare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în ea germenii suferinței și ai nefericirii. Dezechilibrul nemăsurat al naturii omenești, alterate de păcat, nicăieri nu izbucnește mai catastrofal decât în această pasiune, disecată de romancierii și psihologii moderni în proteica ei înfățișare și în consecințele ei cele mai funeste. Și e un adevăr nespus de dureros, care n-are nevoie de explicații, fiindcă e la îndemâna tuturor, în apropierea instinctivă, pe care o fac poeții între dragoste și moarte. în pasiunea erotică dusă la extrem, setea de viață e atât
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dragostea ciudată a lui Kierkegaard pentru Regine Olsen. Flăcările eternității care-i mistuie pe anumiți oameni sunt atât de nesățioase, încât ei le dau pradă însăși inima celor din preajma lor.26 Subiectul acestui episod din Castelul constă, de asemenea, în funesta eroare de a da lui Dumnezeu ceea ce nu-i aparține. Dar pentru Kafka se pare că nu-i o eroare. E o doctrină și un "salt". Lui Dumnezeu îi aparține totul. Și mai semnificativ încă e faptul că agrimensorul se
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
demonilor răi. La rând vin Platon, Xenocrate, Chrisippos și Democrit 1, acesta din urmă atunci când Înălța ruga să nu Întâlnească decât «apariții» frumoase. În acest fel dădea să se Înțeleagă că știa el ce știa despre apariții de altă factură, funeste, dotate cu intenții și tendințe perverse. În ceea ce privește moartea făpturilor de acest gen, iată ce am auzit de la un om care nu era prost, nici limbut, și anume retorul Aimilianos 1, al cărui tată a fost Epitherses, compatriotul și profesorul meu
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
chiar hiper-deconstrucționistă, zise Rudi, dacă ținem cont de patima pentru demolări a năvălitorilor din stepe. Contemporani sufocați de sistemele anchilozate ale prezentului, vreți deconstrucție radicală? Păi atunci luați lecții de la marii maeștri ai genului! Bunăoară, Timur Lenk și-a continuat funesta-i campanie destructivă de dincolo de mormânt, prin puterea blestemului: a amenințat posteritatea că profanatorii liniștii sale postume vor avea parte de-o distrugere prin procurație cu mult peste ce izbutise el în timpul vieții. Ei, și ca un făcut, exact în
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
reușitei pe care a avut-o în privința umanului, filosofia are mari dificultăți în a gândi animalul. Chiar și cei mai mari filosofi ne frapează prin naivitatea concepțiilor lor (ca să nu spunem mai mult), naivitate ilustrată perfect de faimoasa și totodată funesta teorie carteziană a "animalului-mașinărie". După Descartes, animalul nu ar fi nimic altceva decât un mecanism acționat de natură. Lipsit de suflet, de inimă, nefericitul și ghinionistul dobitoc mai este oare capabil să sufere măcar? Și chiar de-ar suferi puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
de cristologie. A doua parte, cea mai lungă (pp. 81-249 din traducerea lui F. Nau), este un comentariu detaliat al documentelor conciliului de la Efes și al evenimentelor ce i-au urmat pînă la unirea din 433, precum și al consecințelor lor funeste, din punctul de vedere al autorului, care se referă în special la atacurile contra lui Diodor din Tars și a lui Teodor de Mopsuestia și la nașterea și consolidarea monofizismului. O a treia parte evocă și evaluează perioada cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
polarizează atenția privitorilor (fotografia și portretul, nu atât că depozitare ale memoriei într-un Timp necruțător, cât că ipostaze ale unei alterități neliniștitoare; fereastră și oglindă că spații de trecere înspre un dincolo ambiguu, ce poate fi deopotrivă taumaturgic și funest; apă că vehicul al păcatelor individuale și al morții colective; cartea veche și rară, cu simbolistică oculta; corpul că ilustrare a descompunerii generalizate; uniformă ca semn al anonimizării, al efasării oricărei forme de identitate individuală într-un sistem totalitar etc.
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
strălucitoare. Țâșnește până la cer, ca flăcările focurilor aprinse noaptea pe o insulă, într-o cetate asediată, pentru ca cineva să-i vină într-ajutor de pe mare. Nu lipsește de aici o trimitere la asediul Troiei și, într-o altă comparație, prevestind funestul foc care va mistui nu peste multă vreme 106 cetatea, este vorba chiar de un oraș cuprins de flăcări mânioase și înalte până la cer: incendiul este însuși Ahile. Iar armele lui sclipesc orbitor în câmpie: casca lui e ca un
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
să-l primească acolo părinții, că trebuie să moară departe de tot ce-i al lui, pe un pământ străin. 120 Dar paradoxul lui Ahile nu rezidă numai într atât. El, ca erou al unui poem clădit pe marea și funesta lui mânie, știe, oricât de îndelung și de stăruitor l-ar fi chinuit ofensa îndurată, că vine o zi când trebuie să te lepezi de ea. Mai mult, că mânia este ca un fum care îți umple pieptul cu o
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
mâinile sale ucigașe de războinici, și-și amintește cum odinioară îi făgăduise, zadarnic, lui Menoitios că se va întoarce cu fiul lui biruitor al Troiei. Acum știa că amândoi, pe rând, fuseseră sortiți să ude cu sângele lor câmpia aceea funestă și îi făgăduiește mortului crâncenă răzbunare. Până atunci îl lasă să fie jelit de captivele pe care le cuceriseră ei doi, demult, pe când pustiau împreună bogate cetăți de departe. După o vreme, Tetis îi aduce noile, nemaivăzutele arme divine. Ahile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
operează în favoarea lipsei de informare. Dar forța i se datorează unei valori simbolice: pericolul apropierii corporale este, din Antichitate, o temă recurentă a discursului rasist, care utilizează referința biologică pentru a pune bazele pentru excluderea alterității". Să amintim, într-adevăr, funestele conotații ale unor neologisme răspîndite de anumite partide extremiste, precum "sidos", "sidatoriu". Bineînțeles, de atunci au fost întreprinse numeroase cercetări, mai ales de către Themis Apostolidis (1994, 2000), Claudio Bosio (1993), Robert Bastien et al. (2000), Abad Bueno et al. (2000
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Sati sau ruguri de iubire, București, 1928. 148. Deja În 1829, englezii din India se implică tot mai hotărât În negarea și apoi interzicerea ritualului arderii văduvei, afirmând că modelul acestui ritual nu e tradiția ancestrală, ci interpolarea unui obicei - funest - care va trebui eliminat de către indieni, cu concursul noilor autorități; cf. Catherine Weinberger-Thomas, op. cit., pp. 162 și urm., passim. Abolirea ritualului este datorată Lordului William Cavendish Bentinck (1774-1839) și nu lui Rammohan Roy - vezi, inter alia, R.C.Majumdar, „Some new
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]