2,887 matches
-
ieșit din spital ca glonțul din pușcă și o început să alerge pe ulițele târgului acela ca un nebun. O întrebat în dreapta și în stânga și până la urmă - gâfâind ca oile vara - o ajuns la poarta spitalului. Acolo o avut de furcă cu paznicul, pentru că nenea Jănel nu știa rusește prea bine, dar până la urmă o intrat în spital. Acolo o dat peste o fimeie care era șefă. I-o întins hârtiuța udă de atâta sudoare și o rămas în așteptare, cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Dumitru, asta ți-am spus și eu matale și gata.” A venit și ziua în care, după o ultimă întrunire între moș Dumitru, Pâcu și Vasile Hliboceanu, s-a hotărât ieșirea din bârlog! In ziua plecării, însă, au avut de furcă cu nămeții încă de la primul pas. Când au ajuns la locul de încărcare a grăunțelor, moș Dumitru i-a îndemnat: Haideți să încărcăm repede, ca să putem trece pădurea până nu se înnoptează. Cu troienele iestea nu cred că am putea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Catârcă, fostul primar. Ascultă, pungașule! Unde-i primarul? i s-a adresat răstit Vrăbioi. La județ. Auzi, dom le! La județ, ai? Spune-i că are la îndemână douăzeci și patru de ore să-și depună demisia. Dacă nu... va avea de furcă cu noi! Adică care noi? a întrebat Petrache fără să-și piardă cumpătul. Noi, legionarii. Sau voi nu știți pe ce lume trăiți. Da’ de când legionarii fac și desfac primari? Eu știu că primarul nostru a fost ales de obște
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mine Vrăbioi și Catârcă. Și? Unde mi se proptesc în mijlocul camerei și Vrăbioi se răstește la mine: „Unde-i primarul, pungașule?” „La județ” zic eu. „Spune-i că are douăzeci și patru de ore ca să-și depună demisia. Dacă nu, are de furcă cu noi”. „Adică care noi?” am întrebat eu. „Cu noi, legionarii. Sau tu nu știi pe ce lume trăiești?” „Da’ de când legionarii fac și desfac primari?” am întrebat. „Eu atâta am avut să-ți spun. Mâine seară, primăria să fie
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ceva până nu este de față reprezentantul prefecturii! În timp ce spunea acestea, mintea lui Costăchel lucra febril: „Situația nu-i roză deloc și netrebnicul ista are și un pistol la șold”. În clipa următoare, hotărârea era luată... Măi Târnaucă! Ia aruncă furca ceea încoace! a strigat cu voce de comandant Costăchel. În clipă următoare, îmbrâncindu-l pe Catârcă, a și trecut în spatele lui Vrăbioi. A apucat fulgerător furca din mâinile paznicului, care alerga spre el, și a proptit-o în șalele lui
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
un pistol la șold”. În clipa următoare, hotărârea era luată... Măi Târnaucă! Ia aruncă furca ceea încoace! a strigat cu voce de comandant Costăchel. În clipă următoare, îmbrâncindu-l pe Catârcă, a și trecut în spatele lui Vrăbioi. A apucat fulgerător furca din mâinile paznicului, care alerga spre el, și a proptit-o în șalele lui Vrăbioi. Între timp, Petrache își luase și el ciomagul de după ușă și s-a postat haiducește în fața legionarului. Să ieși din primărie până nu te iau
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
paznicului, care alerga spre el, și a proptit-o în șalele lui Vrăbioi. Între timp, Petrache își luase și el ciomagul de după ușă și s-a postat haiducește în fața legionarului. Să ieși din primărie până nu te iau în coarnele furcii! a strigat Costăchel la Vrăbioi, în timp ce-i smulgea pistolul. Făcând fețe-fețe, legionarul a bătut în retragere. Catârcă ajunsese în curte de multă vreme. Costăchel a controlat dacă pistolul era încărcat, dar, găsind încărcătorul gol, i l-a aruncat lui Vrăbioi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
la mama lui neștiind cum să reacționeze. Simona încercă să continue convorbirea: am să ți-l dau și pe băiatul tău la telefon, poate ești curios măcar vocea să i-o auzi... În clipa aceea doctorul Teodoru puse receptorul în furcă. N-ar fi suportat să audă glasul unui copil nevinovat. Mama lui era o nebună, locul ei fiind mai potrvit într-un ospiciu, nu să umble liberă pe stradă și să dea telefoane incendiare. ,,Ce-o fi în inima acelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
privească lumea cu doi ochi înnebunitori de limpezi. A ajuns în curte. Era duminică, aveau clacă. Stricau poiata cea veche. Cu ochii în pământ, a vrut să traverseze ograda. Tatăl ei a tras-o de mânecă. Pune mâna pe o furcă, nu te plimba ca o lunatică în amiaza mare". A luat furca și a înfipt-o în paiele putrezite, aruncate de pe acoperișul poieții. Grele ca pământul. O furcă, un cuțit în șale, o furcă, un cuțit în șale, până i
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Era duminică, aveau clacă. Stricau poiata cea veche. Cu ochii în pământ, a vrut să traverseze ograda. Tatăl ei a tras-o de mânecă. Pune mâna pe o furcă, nu te plimba ca o lunatică în amiaza mare". A luat furca și a înfipt-o în paiele putrezite, aruncate de pe acoperișul poieții. Grele ca pământul. O furcă, un cuțit în șale, o furcă, un cuțit în șale, până i s-a făcut negru înaintea ochilor. Se clătina. "Ce-i cu tine
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ograda. Tatăl ei a tras-o de mânecă. Pune mâna pe o furcă, nu te plimba ca o lunatică în amiaza mare". A luat furca și a înfipt-o în paiele putrezite, aruncate de pe acoperișul poieții. Grele ca pământul. O furcă, un cuțit în șale, o furcă, un cuțit în șale, până i s-a făcut negru înaintea ochilor. Se clătina. "Ce-i cu tine, te porți de parcă ai fi de mămăligă, du-te și ajut-o pe maică-ta". A
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de mânecă. Pune mâna pe o furcă, nu te plimba ca o lunatică în amiaza mare". A luat furca și a înfipt-o în paiele putrezite, aruncate de pe acoperișul poieții. Grele ca pământul. O furcă, un cuțit în șale, o furcă, un cuțit în șale, până i s-a făcut negru înaintea ochilor. Se clătina. "Ce-i cu tine, te porți de parcă ai fi de mămăligă, du-te și ajut-o pe maică-ta". A doua zi au făcut pâine în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
putem vedea?", insistă ea grăbită. "Sigur. Te așteptam". Când vii", întreabă ea sec. "Mai am puțină treabă. Te sun imediat ce termin". "Te rog nu-mi strica această întâlnire". "La ce te referi?" "Vino cât poți de repede". Pune receptorul în furcă. O lehamite mai grea ca moartea i se strecoară în tot trupul. Intră în baie. În oglinda băii își vede fața obosită, ochii stinși. Ce caută în acest hotel? Ce așteaptă de la un bărbat care își poate alege orice femeie
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
căreia i se supun toți, de la mic la mare, din toate sălașele aflate sub oblăduirea lui. După câțiva pași făcuți pe drumul ce-l ducea spre casă, când avocatul întoarse capul, văzu un fir subțire de fum, ca tors din furca unui caier de lână și care se înălța din fața cortului de unde plecase doar cu câteva clipe în urmă. Cu siguranță, gândi el, nu putea fi din altă parte acel nor, pornit ca o părere spre văzduhuri. Bulibașa Graulea își trimitea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
El n-a fost convocat! După numai câteva clipe însă, abordând un ton conciliant, zise: fie... să vină cu ei și bulibașa și continuă: nimeni altcineva să nu mai intre în sediul Miliției, ați înțeles!? Colonelul puse receptorul telefonului în furcă, apoi încercă o justificare: - Am vrut să fie o surpriză, știu și eu! Bănuim că suntem pe calea cea bună, o să vedem împreună. Între timp, își făcură apariția în birou componenții familiei Carabăț, însoțiți de bulibașa Iorgu Stănescu. Colonelul îi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cuprinse capitole întregi din materia parcursă de-a lungul anilor de studiu. Emoțiile participanților la această confruntare, la capătul unui drum de 12 ani, se dovediră a fi motivate, examenul nefiind o joacă de copii, ci o trecere pe sub adevărate furci caudine, spre o altă etapă a vieții. Cele două săptămâni cât dură bacalaureatul fură adevărate săptămâni de patimi pentru elevii și părinții acestora, conținând în doze suficient de mari stres, incertitudini, întrebări, unele având toate șansele de a fi consumate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
va urma o școală postliceală în domeniu; apoi, dacă o vor ține puterile, o să încerce marea cu degetul și va da un examen la Facultatea de medicină. Părinții Inei se arătau însă sceptici și abordau poziția unor oameni trecuți pe sub furcile caudine ale vieții. O cunoșteau bine pe Ina, știau cât este de sensibilă, de firavă și de sentimentală. Hotărârea ei de a îmbrățișa o profesie atât de încărcată de neprevăzut nu-i încânta. În mediul spitalicesc, în fiecare zi se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
trebuie s-o iau înapoi către casă, câtă vreme încă nu s-a înnoptat”. Cu aceste gânduri am luat bidonul și am pornit la drum...În graba mea n-am pus la socoteală însă că pe lângă troiene voi avea de furcă și cu vântul care îmi sufla în față. Mergeam repede, ca să nu mă pătrundă frigul. Toate încercările mele de a înainta cât mai repede s-au prefăcut însă într-un adevărat chin. Numai soarele nu avea nici o opreliște și cobora
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să-i facă! - a întins coarda Cotman. Dacă-i așa, atunci chiar îi bine. Mergeți fără grijă - a răspuns Costache, ieșind după ei. Cărăușii se aflau deja în curte, îngrijindu se de bouleni. Potopul de afară i-a luat în furci și i-a scos pe poartă în săliștea vântului. Doar perdeaua de ninsoare repezită de furtună în toate părțile parcă își mai rărise țesătura... Mergeau de o bună bucată de vreme. Mitruță a mai contenit pasul, ca să-l ajungă Cotman
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ai fi vrut să dai viață substanței care se va impregna În mine, liniștea Împărțită În secunde de bătaia pendulei care se lăsa peste noi când Îmi masai spatele. Îmi amintesc, Édouard, mișcarea lină cu care așezai 157 telefonul În furcă, de parc-ai fi vrut să protejezi nu carcasa de ebonită neagră sau cele două clape de plastic transparent, ci chiar vocea care tocmai Își luase rămas-bun de la tine. Îți văd Încă ochii mijiți și mâinile ciugulind șuruburi și sârmulițe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o hotărâre finală, de nestrămutat, ca a unui animal plecat În căutarea locului În care să moară. Când izbucnește valul viorilor, al cornurilor și al contrabasurilor, receptorul devine din ce În ce mai greu. Nu-l mai pot ține și-l las Încet În furcă. Parc-au trecut ore sau ani, dar au fost numai clipe. Podeaua e udă, apa care s-a scurs a format deja o băltoacă. Telefonul Începe să sune din nou, iar spinarea neagră-i tremură, ca și cum ar urla În somn
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Oricum, ceapa tocată merge aproape la orice mîncare. Dar În același timp, se gîndea că mai bine ar pregăti o plăcintă cu mere. — Alo? auzi vocea lui Vic. Apoi, o tăcere prelungită, plină de suspans. Apoi, receptorul lăsat Încet În furcă. După alte cîteva minute, cînd el apăru În prag, Îmbrăcat În uniforma de ofițer și pregătit de plecare, Îl Întrebă Îngrijorată: — S-a Întîmplat ceva? — Mai nimic. Un soldat din corpul de pază și-a pierdut capul. — Și pentru atîta
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
umil cu care dr. Thomas le acceptă; la urmă vocea Îi tremura speriată și lașă: — Înțeleg că aveți alte priorități... Dar ideea merită reținută, zău!.. Bine, Nut, mai vorbim vineri după-amiază, da? Te caut Îndată ce termin programul... Puse receptorul În furcă și trase o Înjurătură. Potrivit teoriilor lui Smith, Înjurătura era o formulă de exorcizare a demonului propriu. Păcat că nu apucase să-i vorbească asistentei despre asta. Ar fi făcut ochii mari și ar fi exclamat: vai, ce deștept ești
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
plimbau printre mese adunînd paharele goale, preluînd comenzi, suportînd ciupiturile bețivanilor care nu-și puteau stăpîni instinctele, rîsetele necontrolate. Danturi îngălbenite, fețe țepoase, scăfîrlii care nu înțelegeau niciodată că ora închiderii trebuia respectată. Numai barmanii știau cît le dădeau de furcă pramatiile alea, chemau milițienii să-i zvîrle cu forța în stradă, înjurături, bastoane pe spinare, dar degeaba, uitau cu toții repede, a doua zi istoria se repeta, o luau de la capăt, asta era viața lor, treaba mergea ca unsă, asta era
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că e mai cuminte să facă acum o pauză, o să le spună totul cu de-amănuntul puțintel mai tîrziu. O fi știind oare Roja ce luptă se dă chiar acum în sufletul ei? Obloanele din spate le-au dat de furcă pentru că fuseseră bine închise, dar pînă la urmă au făcut rost de o rangă și le-au smuls din balamale. Ați intrat ca la voi acasă, nu-i slăbește Roja, ce să vă mai prezentați politicos, să arătați vreun mandat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]