KorAP: Find »[drukola/base=furgonetă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...6 7 8 ...14 >

335 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441

Marçal îi ceru socrului să se oprească la poarta casei părinților lui, Doar cât să-i anunț că venim mâine la prânz. Într-adevăr, așteptarea n-a fost lungă, dar, din nou, Marçal nu părea mulțumit când se urcă în furgonetă, Ce se întâmplă, întrebă Cipriano Algor, Se întâmplă că totul merge prost cu părinții mei, Nu exagera, omule, viața familiilor n-a fost niciodată o mare de roze, trăim câteva ceasuri plăcute, câteva proaste, și avem noroc când toate sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
n-au vrut alt material pentru creațiile lor, dar e îndoielnic că această preferință reprezintă astăzi pentru noroi un punct în favoarea sau împotriva lui. Marta lăsă pregătit prânzul tatălui. Trebuie doar încălzit, spuse ieșind cu Marçal. Zgomotul slab al motorului furgonetei se diminuă și se risipi rapid, tăcerea puse stăpânire pe casă și pe olărie, timp de mai bine de un ceas, Cipriano Algor va fi singur. Liniștit după excitația nervoasă din ultimele zile, nu-i trebui mult să observe că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
mâna stângă pentru totdeauna. Cam asta i-a spus Marta, mă duc să spăl vasele și să mă culc, ai grijă, Marçal. A doua zi de dimineață, foarte devreme, ca întotdeauna, Cipriano Algor îl duse pe Marçal la Centru cu furgoneta. I-a spus ieșind din casă, Nu știu cum să-ți mulțumesc pentru ajutorul pe care mi l-ai dat, și Marçal i-a răspus, M-am străduit și eu, să sperăm că totul va merge bine în continuare, Sunt convins că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
răspunse Marçal, și observă din nou că repetase un cuvânt pe care-l rostise cu puțin înainte, așa ni se întâmplă mereu cu cuvintele, le repetăm tot timpul, dar, în unele cazuri, nu se știe bine de ce, o remarcăm. Când furgoneta intră în oraș, Marçal întrebă, Cine va vopsi acum păpușile, Marta insistă să le vopsească, spune că nu pot ține liturghia și trage clopotul în același timp, mă rog, n-a folosit chiar aceste cuvinte, dar ăsta era înțelesul, Tată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
distanței se puteau citi cuvintele giganticului anunț fixat pe el, SÎNTEȚI CLIENTUL NOSTRU CEL MAI BUN, DAR, VĂ RUGĂM, NU SPUNEȚI VECINULUI, Cipriano Algor nu făcu nici un comentariu, pe Marçal îl surprinse un gând, Se distrează pe socoteala noastră. Când furgoneta se opri în fața ușii serviciului de siguranță, Marçal spuse, După ce vorbești cu șeful de departament treci pe aici, o să văd dacă fac rost de o mască, Pentru mine nu e nevoie, ți-am spus, iar Marta va folosi doar pensulele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Marta, tată, O să am grijă, da, du-te liniștit, n-o iubești mai mult decât mine, Dacă e mai mult sau mai puțin, nu știu, o iubesc altfel, Marçal, Spune, Dă-mi, te rog, o îmbrățișare. Când Marçal coborî din furgonetă avea ochii umezi. Cipriano Algor nu-și dădu un pumn în cap, doar își spuse, cu un surâs pe jumătate trist, Uite unde ajunge un om, imploră o îmbrățișare ca un copil însetat de dragoste. Porni furgoneta, ocoli clădirea, acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Marçal coborî din furgonetă avea ochii umezi. Cipriano Algor nu-și dădu un pumn în cap, doar își spuse, cu un surâs pe jumătate trist, Uite unde ajunge un om, imploră o îmbrățișare ca un copil însetat de dragoste. Porni furgoneta, ocoli clădirea, acum mai întinsă din pricina lărgirii Centrului, Curând nimeni n-o să-și mai aducă aminte ce era înainte aici, se gândi. Cincisprezece minute mai târziu, înstrăinat ca cineva care, întorcându-se după o lungă absență, nu găsește schimbări care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
nu găsește schimbări care să justifice obiectiv acest sentiment, dar care, cu toate acestea nu-l poate evita, cobora rampa spre subteran. După ce îl anunță pe paznicul de la intrare că venise să ceară o informație, și nu ca să descarce, parcă furgoneta pe aleea laterală. Se vedea un lung șir de camioane care așteptau, unele enorme. Mai erau două ore până la deschiderea serviciului de recepție a mărfurilor. Cipriano Algor se sprijini de scaun și încercă să doarmă. Ultima privire pe care-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
pe care trebui s-o ducă pentru a le respinge, adormi. Nu era prima dată când își termina somnul de dimineață în subterana Centrului, nu-l trezea pentru prima oară, amplificat și multiplicat de ecouri, bubuitul motoarelor camioanelor. Coborî din furgonetă și avansă spre ghișeu, spuse cine e, spuse că venise pentru o lămurire, voia să vorbească cu șeful, dacă se poate, Este o problemă importantă, adăugă. Angajatul care îi răspunse îl privi cu un aer de îndoială, era mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
se poate, Este o problemă importantă, adăugă. Angajatul care îi răspunse îl privi cu un aer de îndoială, era mai mult decât evident că nu puteau fi importante nici problema nici persoana care stătea în fața lui, coborâtă dintr-o mizerabilă furgonetă pe care scria Olărie, de aceea spuse că șeful e ocupat, În ședință, preciză, și va fi ocupat toată dimineața, să-i spună lui din ce motiv venise. Olarul îi explică ce era de explicat, nu uită, ca să-și impresioneze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
fost victima unei neașteptate agresiuni. Subșeful zâmbea, insista complezent că ideea e bună, chiar foarte bună, că aștepta prima livrare și că, după aceea, îi va da de știre. Apăsat, cu o neliniștitoare impresie de amenințare, Cipriano Algor urcă în furgonetă și ieși din subteran. Ultima frază a subșefului i se învârtea în minte, Secretul albinei nu există, dar noi îl cunoaștem, nu există, dar noi îl știm. Văzuse căzând o mască și înțelesese că, în dosul ei, era alta, exact

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
numai dimineața, obscena frază a subșefului făcuse să dispară ce rămăsese din realitatea lumii unde învățase și se obișnuise să trăiască, de acum înainte totul va fi doar iluzie, absență a sensului, interogații fără răspuns. Îți vine să intri cu furgoneta în zid, se gândi. Se întrebă de ce n-o făcea și de ce n-o va face, probabil, niciodată, apoi începu să enumere motivele. Deși rupt în contextul analizei, trebuie spus că, cel puțin în principiu, oamenii se sinucid tocmai pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
impresia că lipsea unul, care o fi, care n-o fi, brusc, fără să-l prevină, memoria îi puse înainte numele și chipul nevestei decedate, numele și chipul Justei Isasca, de ce, dacă Cipriano Algor căuta motive să nu intre cu furgoneta într-un zid și le găsise în număr și substanță suficiente, adică el însuși, Marta, olăria, cuptorul, Marçal, câinele Găsit, și în plus dudul negru, omis înainte, e absurd ca ultimul dintre ele, neașteptata motivație, a cărei existență o observase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
spune că, în cazul de față, coada felinei este răposata Justa, și că, pentru a găsi ce lipsește din pisică, nu trebuie decât să dăm colțul. Cipriano Algor n-o va face. Totuși, când va ajunge în sat, va lăsa furgoneta la poarta cimitirului, unde nu se mai întorsese din ziua aceea, și se va îndrepta spre mormântul soției. Va sta acolo câteva minute gândindu-se, poate pentru a mulțumi, poate pentru a întreba, De ce-ai venit, poate pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
anunț că primele trei sute de păpuși sunt gata și stabilim data predării, Cred că ar fi bine, spuse Marta. Cipriano Algor se schimbă, își puse o cămașă curată, altă pereche de pantofi, și în nici zece minute se urca în furgonetă, Pe curând, spuse, Pe curând, tată, ai grijă cum mergi, Și întoarce-te cu și mai multă grijă, nu e nevoie să spui, Da, cu și mai multă grijă, pentru că veți fi doi, Am spus întotdeauna și voi spune mereu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
nu mi se va putea întâmpla nimic în afara monotoniei dintotdeauna, aceiași pași, aceleași cuvinte, aceleași gesturi, ghișeul achizițiilor, subșeful zâmbitor sau celălalt prost crescut, sau șeful, dacă nu e în ședință și are chef să mă primească, după aceea ușa furgonetei se va deschide, va intra Marçal, Bună ziua, tată, Bună ziua, Marçal, cum ți-a mers săptămâna asta, nu știu dacă zece zile pot fi numite săptămână, dar nu știu să spun altfel, Ca de obicei, va zice el, Am terminat prima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
pentru că știa că nimic liniștitor nu-i putea fi oferit de deprimantul spectacol al serelor de plastic întinse cât vezi cu ochii, de o parte și de alta, până la orizont, cum mai bine se distingea din vârful povârnișului pe care furgoneta îl urca în acest moment. Și asta se numește Centură Verde, își zise, această dezolare, acest camping sumbru, această turmă de blocuri de gheață murdară, topită de sudoarea celor care lucrează în interior, pentru multă lume serele astea sunt mașini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
satisfacție, credeți-mă. Cipriano Algor dădu vag din cap, cu un gest care putea să însemne și da și nu, neînsemnând poate nimic, apoi spuse, Trebuie să mă duc să-mi iau ginerele. Ieși din subteran, înconjură Centrul și parcă furgoneta în fața ușii serviciului de siguranță. Marçal întârzie mai mult ca de obicei, urcând în furgonetă părea nervos, Bună ziua, tată, spuse, și Cipriano Algor răspunse, Bună ziua, cum ți-a mers săptămâna asta, Ca de obicei, răspunse Marçal, iar Cipriano Algor spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
însemne și da și nu, neînsemnând poate nimic, apoi spuse, Trebuie să mă duc să-mi iau ginerele. Ieși din subteran, înconjură Centrul și parcă furgoneta în fața ușii serviciului de siguranță. Marçal întârzie mai mult ca de obicei, urcând în furgonetă părea nervos, Bună ziua, tată, spuse, și Cipriano Algor răspunse, Bună ziua, cum ți-a mers săptămâna asta, Ca de obicei, răspunse Marçal, iar Cipriano Algor spuse, Am terminat prima serie de păpuși, am fixat livrarea cu departamentul de achiziții, Ce face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
surprins, însă o jumătate de surpriză asupra căreia s-a lăsat tăcerea, poate vrând să pară o surpriză completă, în principiu n-ar trebui să fie luată în considerație. Atenție, doar în principiu. Am știut întotdeauna că bărbatul care conduce furgoneta n-a avut nici o îndoială că temuta veste va veni într-o zi, însă e de înțeles că astăzi, prins între două focuri, s-a văzut brusc fără puterea de a hotărî pe care să-l stingă primul. Să dezvăluim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
idee, și a doua care este, sau a treia, întrebă Marta, Mâine, în zori, punem în cuptor păpușile care sunt de copt, dar nu-l aprindem, mă voi ocupa eu mai târziu, după aceea voi mă ajutați să încarc în furgonetă păpușile gata, și, cât timp le duc la Centru și mă întorc, stați și voi liniștiți, fără un tată și un socru care să se bage unde nu-i fierbe oala, Ăsta a fost acordul pe care l-ai făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
de vorbe. Ochii Martei străluceau plini de lacrimi, Nu mă băga în seamă, spuse, din cât se pare, noi, femeile fragile, nu știm să ne purtăm altfel când suntem gravide, trăim totul în mod exagerat. Marçal strigă din curte că furgoneta era gata încărcată, putea să plece când vroia. Cipriano Algor ieși, urcă în furgonetă și îl strigă pe Găsit. Câinele, căruia nu-i trecuse prin minte posibilitatea unui asemenea noroc, sări ca un fulger lângă stăpân și se instală, zâmbitor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
din cât se pare, noi, femeile fragile, nu știm să ne purtăm altfel când suntem gravide, trăim totul în mod exagerat. Marçal strigă din curte că furgoneta era gata încărcată, putea să plece când vroia. Cipriano Algor ieși, urcă în furgonetă și îl strigă pe Găsit. Câinele, căruia nu-i trecuse prin minte posibilitatea unui asemenea noroc, sări ca un fulger lângă stăpân și se instală, zâmbitor, cu botul căscat și limba atârnând, bucuros de călătoria care începea, în cazul acesta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
căscat și limba atârnând, bucuros de călătoria care începea, în cazul acesta, ca și în atâtea altele, ființele omenești sunt precum câinii, își pun toate speranțele în ce-o să apară după colț, și apoi spun c-o să mai vedem. Când furgoneta dispăru după primele case ale satului, Marçal întrebă, Te-ai supărat pe el, E aceeași problemă dintotdeauna, dacă nu vorbim suntem nefericiți, și, dacă vorbim, nu ne înțelegem, Trebuie să ai răbdare, nu e nevoie de o acuitate a vederii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
avut. Când Cipriano Algor, întorcându-se după ce dusese păpușile la Centru, traversa satul spre casă, își văzu fiica și ginerele mergând în fața lui. El îi pusese un braț în jurul umerilor și părea că încearcă s-o consoleze. Cipriano Algor opri furgoneta, Urcați, spuse, nu-l trimise pe Găsit pe bancheta din spate pentru că știa că vor să stea împreună. Marta încerca să-și șteargă lacrimile în timp ce Marçal spunea, Nu te supăra, știi cum sunt, dacă bănuiam cum se vor purta, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]