205 matches
-
buticuri, cât de diferit e totul de Santa Monica Boulevard. E evident că ăsta e locul unde trăiesc oamenii inteligenți. Brad parchează în fața unei cafenele de pe colț, care se numește Starbucks, și în timp ce parchează, eu îi mai arunc o privire furișă, pentru că tot nu-mi vine să cred cât de blond și minunat și perfect este. El sare peste portiera lui și se repede în partea mea că să mă ajute să ies. ― Asta, spune el arătând spre cafenea, poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cu sushi, un borcan de iaurt, și un pui semipreparat ambalat în celofan. Dar nu mă opresc aici, cu toate că știu că ar cam trebui. Mai scot niște pachete de salate gata făcute, brânză și prăjituri fără grăsimi. Arunc o privire furișă la castronul cu pâine și scotocesc până găsesc o felie de pâine din făină integrală. Apoi stau la masa din bucătărie și mănânc. Și mănânc. Și mănânc. Și mănânc. ― A, salut, spune Ben, sperând că n-a greșit numărul. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
atunci când a zis „Stai puțin, stai puțin, oprește-te o secundă!“ și și-a pus mâna pe brațul meu, n-aveam nici cea mai vagă idee ce voia să facă. Partea de jos mi-a tresărit anticipând, bucuroasă, o tăvăleală furișă prin pădure. Și am regretat că aveam șase rânduri de haine pe mine. Dar intenția lui Chris n-a fost decât aceea de a mă lua de braț. Dă-mi brațul, a spus el adăpostindu-mi cotul în căușul brațului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
țigani. Fără nici o îndoială că fuseseră deja văzuți de aceștia, însă nimeni nu se întrerupea din lucru. Singur, starostele se ridicase de pe scăunelul său și îi întâmpină în picioare. În timp ce spălau nisipul din talere, bărbații din apă le aruncau priviri furișe pe sub borurile pălăriilor negre ce le purtau pe cap. Ziua bună! spuse Cristi când ajunse la doi pași de bătrân. No, bună ziua! îi răspunse acesta, venind spre el cu mâna întinsă. Lui Toma îi plăcu strângerea de mână a acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
unitatea lui Matsuda se schimbară cu repeziciune, devenind asemănătoare sunetelor unui copil mic, între suspine. Optimismul se transformase în deznădejde. — Ce se-ntâmplă? — De ce dăm înapoi? Nu vă retrageți! Mirați de deruta tovarășilor lor, unii dintre soldații lui Matsuda strigau furiși. Dar și acei oameni o luară, curând, la goană, spre poalele muntelui, purtați parcă de o avalanșă. Comandantul lor, generalul Matsuda Tarozaemon, fusese lovit de un glonț și luat pe umerii aghiotanților, în văzul tuturor soldaților. — La atac! Tăiați-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trecea greutatea de pe un picior pe altul, cu o mișcare ritmică; vibrației corpului îi corespundea o vibrație a chestiei, care o făcea să se întărească. Carol stătea în fața oglinzii celei mari de pe ușa dulapului, admirându-și chestia, care arunca priviri furișe dintre labiile lăsate, acoperite cu păr, în lipsa unui alt acoperământ care poate i-ar fi fost necesar. Se așeza pe marginea patului și își folosea degetele de la ambele mâini pentru a se juca cu ea. Acum avea cam trei sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să cutreiere libere, departe de orice probleme. Și reuși. Atmosfera de vacanță prezentă printre oamenii săi puse stăpânire și pe el. Furat de amintiri observă numai într-un târziu prezența pasagerului din fața sa. Cu ochii mijiți, îi aruncă o privire furișă și iscoditoare, pe jumătate intrigată, pe jumătate amuzată. Un sentiment nelămurit pe deplin, ca o atingere nostalgică a unor umbre din trecut, îl detașa de realitate ori de câte ori se întâmpla să se găsească în apropierea lui Angir. Evadările de acest gen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
eu câte puțin din moartea mea sau să o împart frățește înainte să vorbesc despre iubire dar toate astea nu sunt decât gesturi prin care vreau să iubesc și să devin mai puternic decât întunericul ce intră înlăuntrul meu pe furiș clipă de clipă în fiecare dimineață la amiază și seara stau la pândă sângele pofticios pulsează mă ridic pe durere și aștept strigăt din copilărie la capătul pridvorului un stâlp albit și gârbovit ca un moșneag îmi apărea ba tainic
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ale căror creste argintate scînteiau blînd sub lumina lunii, și Își spuse că era o idioată. Marea nu Îi era dușman. Fusese vorba doar de un coșmar. Doar atît? Era pe punctul să se Întoarcă În cameră cînd o mișcare furișă Îi atrase atenția. Făcu ochii mici, cercetă bezna și se focaliză asupra unei siluete care ieșea rapid de pe plajă, azvîrlind priviri furișe În urmă. De parcă ar fi fost urmărită, panicată. Pentru Marie, instinctul de polițist nu era o a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vorba doar de un coșmar. Doar atît? Era pe punctul să se Întoarcă În cameră cînd o mișcare furișă Îi atrase atenția. Făcu ochii mici, cercetă bezna și se focaliză asupra unei siluete care ieșea rapid de pe plajă, azvîrlind priviri furișe În urmă. De parcă ar fi fost urmărită, panicată. Pentru Marie, instinctul de polițist nu era o a doua natură, ci natura Însăși. Privi cu amănunțime silueta. Era prea Înaltă, prea fină pentru a fi aceea a lui Loïc. De altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Gildas și Loïc o invidiau pentru acel rar privilegiu. CÎnd veni clipa condoleanțelor, Armelle de Kersaint arboră la perfecție un aer de circumstanță, În timp ce la brațul ei PM Își ascundea cu greu plictiseala. Doar Juliette, care profita ca să facă pe furiș schimb de priviri cu tînărul Ronan, părea cu adevărat emoționată. În scîrțîitul pietrișului sub picioare, oamenii se Îndreptau În grupuri mici spre poarta cimitirului. Marie văzu că Gwenaëlle o pîndea și se desprinse de ceilalți. Pricepu că șovăia s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu senzația limpede că este urmărită, dar nu vedea decît landa și ferigile Înecate În penumbra vătuită. Un trosnet o făcu să tresară iarăși. Scotoci cu privirea Împrejurimile, În van. Grăbi pasul, chinuită de o neliniște difuză care sporea. Foșnete furișe. Pași rapizi. Respirația cuiva? Părăsi poteca, o tăie de-a curmezișul landei, Începu să alerge, indiferentă la ramurile care Îi biciuiau obrazul. Pașii se auzeau mereu, se apropiau, avea impresia unei suflări calde În ceafă. Ajunse gîfÎind la malul estuarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
noastră să se „piardă“ în șirul de nunți din lumea bună, plănuite pentru toamna următoare. O ușă se deschide cu putere undeva, pe hol, podeaua din lemn scârțâie în depărtare, iar eu și Bea ne aruncăm una celeilalte niște priviri furișe. — Claire, începe Bea, mușcându-și unghia de la degetul mic, așa cum face întotdeauna atunci când nu știe cum să exprime ceva cu delicatețe. (De zece ani, de când suntem cele mai bune prietene, ne cunoaștem, și una și cealaltă, limbajul trupului și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Short, alta cu sânii tăiați ai lui Betty Short, o alta cu jumătatea de jos eviscerată lui Betty Short și cu picioarele rășchirate al lui Betty Short - toate în alb-negru, pe hârtie fotografică lucioasă. Kay fuma nervoasă și arunca priviri furișe spre fotografii. Lee se uita țintă la ele, iar fața îi zvâcnea în toate direcțiile, ca la un drogat picat din cosmos. Nici unul nu-mi adresă vreun cuvânt. Stăteam acolo ca un fel de partener de umplutură al celui mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
triumfător, văzând limpede În această afirmație un argument hotărâtor. După legea lui Darwin privind selecția naturală, În decursul câtorva generații, am putea elimina urățenia din rândurile rasei omenești. Am scăpa, cu ocazia asta, și de ifosele fandosite și de poftele furișe care Însoțesc până și pomenirea corpului uman În societatea bine crescută, denaturând relațiile dintre bărbați și femei. — O teorie interesantă, chiar dacă puțin utopică, murmură Henry, amuzat În sinea lui de faptul că firavul, mărunțelul Du Maurier apăra cu atâta devotament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Două sute de metri după Stadionul și Ștrandul Tineretului. Pe banda a doua. În mijlocul altor câtorva sute de mașini. Să se facă cine știe ce mare pârtie, pentru nu știu ce mare convoi oficial. - Când a fost meșterul Calistrat mare șef peste Operă? furișă, c-un început de criză de nervi, pasagerul o privire la ceas. Dar se liniști. În România era, ca de obicei, timp berechet. - Arasel! Ți-a ieșit din pantaloni puțulica de voce, pițipoanco! Stai să vezi... Prin 1950 nu știu cât, prin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Futov. Copilării. Dar Vultur-în-Zbor, deja tulburat de ochii împietriți ai feței de granit, se simțea și mai stingher acum, că știa înțelesul frazei jucăușe. De-acum în oraș. Crâmpeie de agitație în jurul lor - sporadică, pentru că ora era târzie. O ocheadă furișă la altă fereastră: o bătrână privea melancolică într-un album de fotografii, cufundată în trecut. Iată condiția de bază a exilului - să prinzi rădăcini în amintiri. Vultur-în-Zbor știa că va trebui să afle aceste trecuturi, să și le însușească, astfel încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
luase tot din preaplinul vieții ei păcătoase și tăinuite, însă nu izbutea să mai și regrete. Abia deprinsese aromele, gustul și vina secretă pe care i-o împingeau de la vârful unghiilor până la rădăcina firelor de păr de pe cap aceste gesturi furișe și interzise. Sebas îi dăduse microbul unei libertăți vicioase, ca pe o gripă. O învățase alinturi ale femeilor de mult izbăvite de iluzia iubirii eterne și a cavalerilor salvatori. Sebas o învăța să se ierte și să se cruțe: fericirea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pierea pe la cinci. Soarele nu mai încălzea. Rămânea mai mult o lumină gălbuie. Cădeau brumele. Ploile conteneau. Buruianul se înnegrea. Apoi nopțile se limpezeau. Cerul avea o șiră verde de stele. Dinspre răsărit, peste malul stingher se pornea un crivăț furiș, scormonind tulpinile mătrăgunei. Vuitul culca scaieții, urca râpile tunse și 10 mătura praful cărămiziu al maidanului. Salcâmii uscați răsunau. Gerul apăsa. Aglaia aprindea focul într-o sobă de tuci, înnegrită de funingine, și bordeiul lor se încălzea. Atunci îi plăcea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Cutarida. Dinspre groapă adia vântul de martie. Își aprindea luleaua și aștepta ivirea zorilor. Dulăii se așezau pe labe și moțăiau. Spre dimineață răsunau strigătele ascuțite ale cocoșilor. Se chemau de departe peste câmpul sur. Urechile lui bătrâne auzeau umbletul furiș al unor oameni. Către fundul gropii se mișcau umbre aplecate. Câinii tresăreau în somn, ridicau capetele, dar nu lătrau. Se întorceau hoții. Grigore punea mâna pâlnie la gură și striga: - Care ești, mă, acolo, măăă? Nu răspundea nimeni. Trecuseră zile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Silma, surioară, tot mai visezi cu ochii deschiși? Vocea seacă a lui Khâli o transformă pe maică-mea într-o fetiță. Îi sări de gât fratelui ei mai mare, acoperindu-i fruntea, umerii, brațele și mâinile cu sărutări calde și furișe. Înduioșat, dar oarecum încurcat de efuziunile astea care deranjau întrucâtva demna lui ținută, rămase în picioare, țeapăn în lunga-i jubba de mătase cu mâneci fluturânde, purtând eșarfa, taylassan, elegant înfășurată în jurul umerilor, și abia schițând umbra unui zâmbet ocrotitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îți ții jurământul, dacă nu te măriți, nu voi avea nici copii, nici nepoți. Harun stătea în spatele meu, uitându-se când la firul de apă, când la paznic. Surorii mele nu-i adresase decât un gest de salut timid și furiș, dând impresia că nu-l interesează schimbul nostru de cuvinte. Brusc, își drese zgomotos glasul și se uită țintă în ochii lui Mariam: — Dacă reacționezi astfel, dacă cedezi în fața descurajării, ai să ieși de aici nebună de legat, iar eliberarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de teamă ca nu cumva cumpărarea să pară o pomană. Nu voiam nici s-o cercetez mai de aproape, de teamă că aș lăsa să se creadă că aș fi încercat să obțin un chilipir. Am aruncat așadar o privire furișă, declarând apoi pe un ton neutru: — Trei sute, mi se pare un preț bun. O cumpăr. Nu se lăsă dusă de nas: — O femeie nu acceptă daruri de la un bărbat căruia nu-i poate arăta recunoștință. Cuvintele erau ferme, dar tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și În vînt, pînă cînd hoitul lui se desprinse În bucăți. Iguana Oberlus se Întoarse pe stînca lui, să citească și să supravegheze, În timp ce supușii Își părăseau Închisoarea și Își reluau munca, aruncînd din cînd În cînd cîte o privire furișă către catargul de care atîrna ceea ce părea să se fi prechimbat În steagul se simboliza Insula Hood din Arhipelagul Galápagos sau al Insulelor Vrăjite, din Oceanul Pacific, exact pe linia Ecuatorului, la vreo șase sute de mile de continent și de civilizație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
importantă pentru noi amândoi. Ți-am spus doar că plecăm împreună. În primul rând, pentru că așa mi se pare corect. Amândoi am pus la cale isprava, amândoi o să ne bucurăm de izbândă. În al doilea rând... Îi aruncă o privire furișă: în al doilea rând, nu văd de ce nu aș recunoaște-o, sânt și puțin superstițioasă. Rândul trecut, când ne-am despărțit, nu mi-a mers prea grozav... Își aranjă pălăria înghesuind sub calotă buclele rebele. ― Pot să-ți spun că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]