239 matches
-
Iepurele, de pildă, care vine să citească Ventuze, al doilea volum de versuri. Poezii de sat fantastic, urmînd cea mai pură rețetă Sorescu (dacă așa ceva există...): "Existențialei Mița/ I-a rupt trăznetul rochița,/ Cum făcu, cum nu făcu/ Că-n furou rămase, tu!// Asta îi mări-ndoiala/ Miței existențiala,/ Acest fapt incoerent/ Azvîrlind-o-n transcendent." După poezie, proza se schimbă din nou. Pe teme la fel de serioase, recuperează vocația calamburului și a absurdului jucat din cuvinte de la-nceput. Cuvinte tăiate din lipsă de
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
un om cu mult discernământ Cu nimeni n-are-un diferend, Dar nu și-ar lua, cu jurământ, Ca soață-o... fată second-hand. Ah moda! Că țin buricul la vedere Ar demonstra un fapt mai nou: Că promovează cu plăcere Economia de furou! Cine-o iartă? Domnul i-a iertat păcatul C-a fost sincer, ca amor, Însă mulți să știe vor, Dac-o iartă și bărbatul! Femeia și primăvara Când cu gene adormite O-ntrevezi ca pe-o petală, Primăvară-i pasămi-te
MIHAI COSMA by MIHAI COSMA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83942_a_85267]
-
acelei zile. Vru să încline politicos capul și să-i dea celeilalte fete bună seara, iertând-o pentru toate răutățile și șicanele, uitând chiar și de prezența ei nedorită din seara aceea, dar o văzu goală în fața oglinzii, trăgându-și furoul peste cap, și se intimidă. Ieși repede și pentru prima dată se întrebă de ce acceptă Irina să stea cu una ca ea. de ce nu locuiește acasă la tată-su, care-i om de treabă și muncitor, mecanic de locomotivă respectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
timp, subliniază cu o duioșie formidabilă degradarea vieții, confuzia post-comunistă, haosul interior și exterior, frigul care continuă să fie prezent peste tot, în această toaletă, în suflete și trupuri. De la șube, căciuli caraghioase sau chiar blănuri, după buget, pînă la furouri, ciorapi groși, lăsați să cadă în vine de jartiere lărgite de atîta purtat, costume caraghioase de aerobic sau desuuri provocatoare, gama toaletelor este complet acoperită. De ce vor ele în Japonia? Fiindcă, nu e așa, bărbații sînt niște porci, le chinuie
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
slujnicuță, veni în spatele ei și începu să descheie copcile rochiei, dezvelind ceafa și spatele artistei, pe când aceasta își desprindea cerceii și-și scotea brățările, care îi lăsară urme roșii deasupra cotului. Mioara își trase rochia pestexap și rămase doar în furou, portjartier și ciorapi de mătase, toate sclipitor de negre, ca și părul ei tăiat scurt. Așa e mult mai bine", șopti și se-ntinse iarăși pe pat. Deși uscată, artista avea sânii mari și rotunzi și fundul greu, așa încît
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se-ntinse iarăși pe pat. Deși uscată, artista avea sânii mari și rotunzi și fundul greu, așa încît părea mai femeie, mai dulce pe măsură ce se dezbrăca. Maria privi timid pielea umedă a pulpelor ocrotitoarei ei, între marginea cu franjuri a furoului și ciorapul prins cu jartieră. Toate fetele pe care ea le văzuse dezbrăcate, la gârlă, la Tîntava, ca și ea, ca și sora ei, aveau picioarele pline de firișoare de păr, dar pulpele Mioarei erau ca sideful. Iar când cântăreața
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
loc în loc, sinistre și-ntunecoase, în care se deschideau scările. La-nceput totul i se păruse înfricoșător. O ținea minte pe mama lui, în prima seară, când acoperise geamul din camera dinspre moară cu hârtie albastră și stătea doar în furou pe patul fără nici un fel de așternut, în camera altfel complet goală, cu pereții nezugrăviți. Și celelalte camere erau goale și albe. Lui Mircișor, care avea atunci cinci ani, i se păruseră neobișnuit de mari. La bucătărie abia ajungea cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vorbind, eram uluit de tot ce se-ntâmpla în jurul meu și, mai presus de orice, de faptul că, după atâtea luni de discuții, îi dăduserăm bătaie și, în cele din urmă, trecuserăm la fapte. Maimuța a ieșit din baie în furoul ei scurt (iată o priveliște care, de regulă, făcea să-mi fiarbă sângele, furoul ăla de mătase crem, cu o Maimuță frumoasă vârâtă în el), iar eu, între timp, m-am dezbrăcat și m-am așezat gol-pușcă la capătul patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
orice, de faptul că, după atâtea luni de discuții, îi dăduserăm bătaie și, în cele din urmă, trecuserăm la fapte. Maimuța a ieșit din baie în furoul ei scurt (iată o priveliște care, de regulă, făcea să-mi fiarbă sângele, furoul ăla de mătase crem, cu o Maimuță frumoasă vârâtă în el), iar eu, între timp, m-am dezbrăcat și m-am așezat gol-pușcă la capătul patului. Faptul că Lina nu știa o boabă de engleză n-a făcut decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
eu câștig dreptul de a mă căpătui cu un sifilis! Mandel susține că moneda ar fi atins tavanul, îi vine să mă omoare - și, când pășesc în cameră, să-mi culeg răsplata, încă zbiară că am trișat. Ea stă în furou pe canapeaua din celălalt capăt al încăperii cu linoleum pe jos, are ca la vreo șapte’ș’cinci de chile și o mândrețe de mustață. Anthony Peruta e numele pe care mi l-am pregătit în caz că mă întreabă cum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
desigur, și dezamăgirea, cruntă de tot: asta e, așadar, ceea ce visez eu zi și noapte de la vârsta de treisprezece ani. În sfârșit, nu un măr cu cotorul scos, nu o sticlă de lapte unsă cu vaselină, ci o fată în furou, cu două țâțe și o pizdă - și cu mustață, dar cine sunt eu ca să fac, la o adică, mofturi? Asta mi-am tot imaginat... Și asta-mi sugerează ce am de făcut. O să uit că pumnul care mi-o tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sub mângâierile tandre ale lui Marius, chipul capătă o expresie plină de voluptate. Se piaptănă îndelung, aplică puțină pudră pe nas și rimel pe gene. Numai obrazul rămâne nefardat, oferind privirii puritatea lui naturală. Își trage cu eleganță ciorapii, apoi furoul de mătase neagră. Atent până atunci la nodul cravatei vârâtă pe sub gulerul cămășii, Marius face o pauză și privește către Smaranda. Rochia de seară, pur și simplu îi flatează silueta desăvârșită a trupului. Un lănțișor din aur, tip choker 33
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lampă afumată și prăfuită, accesoriu absolut necesar în ultima vreme pentru momentele când lumina electrică se întrerupea frecvent datorită bombardamentelor. Marius înconjoară atent cu privirea întreaga încăpere. Pe canapeaua joasă, cu aspect ponosit, din stânga ușii, sunt aruncate în dezordine câteva furouri, prosoape, ciorapi fumurii, pudriere, rujuri. Dulapul deschis lasă vederii lucrurile dinăuntru. O haină de ploaie verde, decolorată de vânt și ploaie, un pardesiu maro, ros pe la margini, câteva rochii din stambă înflorată, așezate pe umerașe din sârmă, iar pe raftul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de undeva de sus un urlet ascuțit de damă, care l-a făcut pe Janet să țâș nească în chiloți și maieu, cum era, pe scara blocului, exact la țanc ca să o vadă pe madam ionescu de la patru coborând în furou scara. Biata femeie abia se trezise și, când să dea drumul la apă, observase că e ceva care mișcă în chiuvetă. Era șarpele lui Adi, aflat în culmea fericirii că dăduse de un loc liniștit, în care nimeni nu-l
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de taur prins de un corp omenesc. Și apoi Dedal, labirintul etc. Totuși, de Îndată ce s-au aprins luminile rampei, tonul netradițional al producției s-a arătat vădit. Dansatoarele defilau deja pe scenă. În rochii argintii, cu spatele gol, Îmbrăcate În furouri transparente, dansau și recitau strofe al căror ritm nu se potrivea cu sunetul straniu al flauturilor. Apăru și Minotaurul, un actor purtând un cap de taur din papier-mâché. Fără nici o urmă de psihologie clasică, actorul Își juca personajul de jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cofeturile ei! Odată, nu într-o zi de joi, în alta (doar, în fiecare săptămână, erau la îndemână încă șase zile), băiețelul acela care avea să ajungă bunicul meu a descoperit pe raftul de sus al șifonierului, înfășurat într-un furou, un borcan cu șerbet. L-a golit în liniște, tolănit pe patul uriaș, ca un velier, al mătușii septuagenare, iar la sfârșit, cuprins de plictis, a prins câteva muște care se tot izbeau de fereastră și le-a închis în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o cârpă parfumată. "Salut, salut, Victoraș, de lăbuță nu te lași?" strigau, trecîndu-mi pe la nas lucrurile acelea impregnate de mosc, care nu erau altceva decât niște chiloți negri de dantelă, un sutien, o fustiță mini, niște ciorapi de damă, un furou și alte asemenea chestii. Am rezistat câteva momente, înjurîndu-i în gând, dar când s-au apucat să-mi mângâie obrazul cu chiloții ăia obsceni am sărit în sus și am fugit din cameră în râsetele tuturor. "Jigodii ce sînteți, jigodii
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu Adela. Dar în rusoaică îi stătea cel mai bine, din cauza râsului ei viclean și-a ochilor dulci fără dulceață, dulci la un mod aproape cerebral. Ne amețiserăm bine când ea a trecut după ușa șifonierului ca să-și pună un furou adus "de la Paris" de mama ei. Când mi-a dat voie să mă uit, nu mi-a venit să cred. Furoul era negru și lucios, cu dantelă neagră. Îi ajungea până mai sus de pulpe, așa încît i se vedeau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la un mod aproape cerebral. Ne amețiserăm bine când ea a trecut după ușa șifonierului ca să-și pună un furou adus "de la Paris" de mama ei. Când mi-a dat voie să mă uit, nu mi-a venit să cred. Furoul era negru și lucios, cu dantelă neagră. Îi ajungea până mai sus de pulpe, așa încît i se vedeau chiloțeii cache-sexe, tot de mătase neagră. Ținuta asta senzuală contrasta cu fața inocentă, bună, copilărească a Ginei. Am luat-o în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
crezut niciodată că dentiștii, chirurgii și alții de soiul ăsta te torturează pentru binele tău: e rău tot ce e durere, fizică sau morală, rău și umilitor. Sora mai planturoasă, cu niște umbre verzui pe sub halat, după care puteai bănui furoul, apucă seringa, îi îndreptă acul spre acel spațiu dintre vertebre, care lucea de iod de parcă ar fi fost scuipat, și înfipse opintindu-se acul în piele. Se opri o clipă, apoi îl împinse din nou, până se auzi un mic
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mobilelor. Totul începea să arate cum trebuie. Mai rămânea șifonierul. Clătinîndu-se, își înfundă mâinile până la umeri în rafturile lui și începu să scoată brațe întregi de lenjerie de corp, de bluzițe, tricouri, pantaloni ecosez, fuste din cele mai diferite materiale, furouri lucioase și foșnitoare, vestuțe de discotecă, cutii întregi cu dresuri și șosete galbene, vărgate, stacojii, câteva perechi de blugi originali, unii nou-nouți, alții deja tociți, rochițe vaporoase de pânză topită, basmale negre cu bănuți aurii. Le așeză, bătîndu-le cu palmele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îmbrăcam repede cu rochița de oraș, îmi trăgeam șosete albe, trei sferturi, și-o îmbrăcam și pe Zizi cu o rochie de catifea verde deschis, cu ape, care-o prindea foarte bine. Pe dedesubt puneam chiloți de voal roz și furou de chembrică albă, era ireproșabilă. Ieșeam repede în balcon, în răcoarea galbenă a dimineții, și mă uitam la tramvaiele și mașinile care huruiau pe dedesubt. Uneori, printre ele, trecea și câte un camion tras de cai, cu tăbliile vopsite frumos
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ales când am văzut-o pe Zizi, săraca, uitată de zile întregi sub masă, cu frumoasa ei rochiță îmbîcsită de praf, cu părul ei de ață încîlcit ca altă arătare. Când mă gândeam cu câtă dragoste îi făcusem schimburile, chiloțeii, furoul și tot ce mai avea pe ea, iar acum o abandonasem ca o mamă vitregă, care își oropsește copilul. Am strîns-o la piept și m-am pus iar pe bocit. Spre seară însă m-am spălat frumos pe ochi, l-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în dulap de atunci, noutatea sa amintind de faptul că viața socială a lui Clodagh era inexistentă. Se privea nervoasă în oglindă. Drace, dar scurtă mai era. Mai scurtă decât își amintea. Și transparentă. Dar când și-a pus un furou negru pentru a se acoperi i se păru că arată stupid, așa că l-a dat jos din nou. Lenjeria intimă la vedere era în regulă, își spuse. Mai mult decât în regulă. Obligatoriu, de fapt, dacă voiai să spui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o ținea de braț și pășea încetișor pe lângă ea, se îndreptau către o mașină cu portiera deschisă, parcată lângă trotuar. Era duioșie în gesturile bărbatului, atâta delicată grijă. Într-o parte tivul rochiei era întors în sus, se vedea dantela furoului. El observă și se aplecă să-i așeze rochia. Câtă afecțiune! În mașină era o femeie, privea cu atenție, o atenție rece, mai mult mirată; aceea era desigur nora bătrânei. Bărbatul a ajutat-o răbdător să se așeze în mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]