260 matches
-
nu-i clei de balenă sinucigașă... Plîng fără să știu și lacrima-mi poleiește savuros, dizolvant dioptriile? Nu pricep. Mîlul e fin, uniform... abject... degeaba frec c-o batistă, cu spirt... cu cerceaful, cu acid sulfuric... Să-i sparg, îmi gîlgîie ideea... căci posed și idei!... să-i pisez cu satisfacție într-o piuliță de fier ruginit... și gata!! Voi cumpăra o pereche nouă, feerică... Voi străbate pereții cu Privirea! Voi reintra în Dolhasca!!!
Clapele literelor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16734_a_18059]
-
cap și să-și adune de pe margini, spre mijlocul luminilor șuvițele de sânge, vestitoare ale înecului grabnic. însă pofta de viață, setea de viață a mădularelor tinere, a copacului tânăr care deși doborât de furtună nu fusese răpus, începu să gâlgâie prin toți porii deschiși acum spre scăpare, spre scăparea cărnii. O întorsătură ca de hergheliu, apoi un salt rostogolit, fură deajuns pentru ca acel care fusese înlănțuit în cazul până acum să devină stăpân și într-o fulgerare, călău. Gicu ridică
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
imperiale și apoi legumea încet-încet stomacuri de greieri și piciorușe de lăcustă până simțea că sângele îi aleargă buiestru pe sub pleoape, amestecându-se cu lumina, la început hospoasă și înțepătoare ca nisipul și apoi limpede ca un izvor de munte gâlgâind untos a văz curat prin venele de lumină și simți că hainele îi sunt mai ușoare pe trup și el știa că deja este pregătit pentru jurământul de supunere, de sărăcie și de castitate, jurământ ce trebuia să și-l
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
moarte, pe care și-o satisface zilnic. Am cunoscut pe unul care, în zilele când nu avea spor la pescuit, se tăia la mână cu cuțitul, se ducea la doctor să-l panseze și când acesta se întorcea cu spatele, gâlgâia în grabă conținutul sticlei de spirt medicinal cu care fusese dezinfectată rana... într-un târziu, apare în cârciumă femeia pescarului, cu trăsături dure și înrăite pe chip, deșelată de mizerie, oboseală și de atâtea nașteri succesive, cu trei-patru plozi pe lângă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Babele se opriră trezite din război. Florica căscă prima gura: — Fa, să știi că l-am omorât! Caterina privi corpul care zăcea pe podea. — Măcar să-mi iau andreaua... Babele se mai uitară o dată la corpul trântit pe jos, din care gâlgâia un sânge incredibil de roșu. Oftară și por niră în șir indian pe holul blocului făcându-și cruci. Se opriră la lift. — Fă, Florico, zise Caterina, da’ și Veta asta, măcar dacă lăsa și ea șablonul ăla de cruce pentru
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
a se face nevăzută și nesimțită, pășind atât de ușor că nu se auzea și lăsând să se înțeleagă deslușit din toată comportarea și expresia feței ei că e permanent acolo unde dorește, fără să fie descoperită. Geamătul ei stins gâlgâia și se-nfunda în pământ. Ce urmărea? Ce aștepta? De când și de ce-o pândea? Vedea și dânsa ce vedea ea? Și dacă vedea, de ce nu-i vorbea niciodată de asta? De ce nu-i spunea niciodată nimic, cum nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
bună din toate și să te resfeți cu puțină bucurie. Șoferul răsuci butonul de radio. Prinse un buletin de știri. Informațiile priveau mișcările frontului. Era incapabilă să se concentreze și să asculte. Vocea crainicului, ca debitul constant al unei ape gâlgâind pe-o conductă, îi făcea totuși bine. O ajuta să suporte mai ușor scurgerea timpului. Întunericul mașinii zumzăia de pocnete mici, trosnituri și huruituri captate din aer. Bezna din jurul ei se dilată încărcată de bucuria și nerăbdarea care-o apucară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să ne dezbată careva... Cerboaica își făcu loc până lângă Miluță și Irina: Copii, ah, ce bine că vă-ntâlnesc! Nu l-ați văzut pe prefect? Hei, oameni buni! strigă Miluță. Cine l-a văzut pe prefectul orașului? Ha? Ce? gâlgâi o voce ca un clopot de biserică. Prefectul!? Burjui! S-a zis cu el! Te pomenești că l-au și arestat, se sperie Miluță. Nu se poate! strigă Cerboaica. Acu un ceas m-am despărțit de el. Ce-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și Emil", de altfel singura ctitorie a d-lui Constantinescu!) Ce s-a ales din calculele (nu tocmai oneste, o spun cu toată răspunderea!) ale președintelui și acoliților săi, vedem cu ochiul liber: o scenă politică bulversată, în care pasiunile gâlgâie din plin, lupte penibile pentru interese imediate, ciocniri odioase de orgolii ale unor mahalagii de cea mai joasă speță. Dacă lucrurile ar merge în țară, n-ar fi nici o problemă. Dacă fabricile ar dudui și ar avea unde să-și
O propunere: desființarea președinției! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17171_a_18496]
-
putea menține la Operă și prin cine. . - Stăm cu foarte mare grijă, zicea întrerupîndu-șivocalizările; se zvonește că vor primeni personalul Operei. . - Ce-are de a face Opera cu politica? răspundeaPomponescu. Indolenta nu luă în considerație îndată opinia lui Pomponescu, ci gâlgâi o frază de exercițiu. Abia după ce o învîrti de câteva ori făcu o pauză. - Așa se spune, cu toate astea. După un alt debit de sonuri, Indolenta puse o chestiune precisă, ce-i ședea, se vede, mai demult pe suflet
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
gîște de pe insula din mijloc. Peste Kelvin era un pod cu candelabre metalice neaprinse la capete. Thaw își sprijini coatele pe parapet și zise: — Ascultă. în apropiere, o lună aproape plină era pistruiată de frunzele din vîrful unui ulm. Rîul gîlgîia abia auzit printre malurile de lut, iar arteziana susura în depărtare. — Minunat, spuse Marjory. — Am trăit, o dată sau de două ori, clipe în care nemișcarea, armonia și... măreția îmi păreau miezul însuși al lucrurilor. Tu ai trăit asta vreodată? — Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și mișcîndu-se deasupra moliciunii, plutind și lăfăindu-se în dulceață. Prinse o încheietură, iar penisul i se cuibări între două movile moi și Lanark se umplu de un nicăieri blînd. Era vîrît pînă la genunchi într-un pîrîiaș repede care gîlgîia printre pietroaie rotunde, unele negre, altele cenușii, unele pătate ca terciul de ovăz. El le trăgea pe unele și le arunca atent pe mal, la un metru sau doi în amonte, unde Alexander, care avea vreo zece ani, era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ca aerul alb al mării, încât curând, curând, corăbiile se vor aprinde și Patrocle va cădea în arma lui Ahile. Dar încă sunt uniți și ochii lui Ahile privesc doar pielea sfâșiată de vârful de bronz al săgeții din care gâlgâie sângele și leagă strâns și sigur pânza peste rană, ca seva vieții să rămână acolo pentru ziua în care la porțile Troiei soarta se va împlini. Penița de oțel trebuia s-o ții în gură un timp, înainte de a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
zile. Dar o schimbare atât de mică n-avea cum să fie de vină pentru criza de acum. Degetele sale băteau darabana pe gresia cenușie a mesei. Le privea cum tastează, de la șaizeci de centimetri distanță. Un hotot de râs gâlgâi din stomacul lui încordat, învăluindu-l. Își luă mâinile care tastau și le cuprinse una într-alta. Diagnosticul îi sărea în ochi. El, ultimul om de știință care intrase on-line, suferea de sevraj la e-mail. Chelnerița apăru lângă masă, îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu o farfurie în mână și cu șervetul de vase în cealaltă, iar eu pe colac la closet. Rămâneam pe el uneori și o jumătate de oră, pentru că ușa băii scârțâia ascuțit și, dacă smuceam de lanț, apa din rezervor gâlgâia, făcând prea mult zgomot, încă nu se inventase un sistem de tras apa special pentru emisiunile politice. După o jumătate de oră, tata îndrăznea să respire din nou, mama așeza farfuria pe masă, eu trăgeam apa, apoi tata comenta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ne-am străduit noi să fim primii, am ajuns, dar alții ne-o luaseră înainte, căci figura făcută de noi o făcuseră și alții. Oricum, am apucat să ne înfundăm buzunarele și sânul cu sticle de bere blondă și brună. Gâlgâiam pe gât a doua sticlă când locomotive de la trenul nostru a dat semnalul de plecare. Țin minte că n-am mai apucat să plătim cele vreo optsprezece sticle de bere, cu toată bunăvoința noastră și am țâșnit-o spre vagonul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
într-o râlă și m-a întrebat scurt: - Ce-i? - Nimic, dom' jandarm, vin americanii! i-am răspuns surâzând. Se obișnuise cu glumele noastre. Ne-a întrebat cu ce ne-am dres și i-am întins sticla de coniac. A gâlgâit îndelung din ea și ne-a spus să-l trezim când vedem luminile Bucureștiului. Nu mai era nimic serios de semnalat, vestea noastră sa dus, nu știu cum, în toată garnitura compusă din vreo cincisprezece vagoane și bineînțeles, bucuria tuturor recruților nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mi-au făcut o mică incizie, mi l-au scos și iată-mă acum, cu părerea de rău în suflet că nu pot fi pe măsura tovarășilor mei de pescuit. În schimb. Gică a pus sticla la gură și a gâlgâit câteva secunde licoarea aceea fabricată la Vaslui. În acest oraș exista pe atunci o fabrică în care se făcea cel mai bun coniac din țară. Pe tren până la Belcești s-a vorbit mult, s-a glumit, s-au spus bancuri
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dăruit doi crapi și el ne-a întins o sticlă cu wisky. Am refuzat vehement, dar el a insistat și atunci am primit-o. Am desfăcut-o și i-am dat întâi lui să bea. A băut și apoi am gâlgâit și noi din sticlă. Era al naibii de bun, wisky veritabil, scoțian. A venit și ultima zi de ședere pe Șontea. De dimineață am strâns corturile, am adunat lucrurile mai importante și spre prânz, când trebuia să vină lotcile să ne ia
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de Pepsi, fursecuri cu ciocolată, bomboane roșii de lemn-dulce și fulgi de porumb. Când ajungeam din nou pe autostradă, băga la ghiozdan. Când mesteca, Își dădea capul pe spate, să nu-i cadă firimituri În gulerul de la cămașă. Răcoritoarele Îi gâlgâiau pe gât. Conversațiile noastre au rămas la un nivel general. Am trecut prin Sierra, am ieșit din Nevada și am intrat În California. Am mâncat de prânz la un drive-in. Presto a plătit hamburgerii și milk shake-urile și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ascuns după o stâncă sau după o movilă de nisip, nu va avea aceeași soartă ca acela ce continua să se vaite și să blesteme, străduindu-se în același timp, fără să reușească prea mult, să oprească sângele ce-i gâlgâia din piciorul distrus. Dintr-o dată, chiar cu cea din urmă lumină a zilei, silueta subțire a lui Gacel Sayah se profilă pentru o clipă pe creastă, făcând ca unul dintre ei să strige, arătând exact locul: — E acolo! E acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cauciuc, care, fiind puțin spartă, lăsa să se scurgă pe fruntea, ochiul și un obraz al lui un fir de apă care se prelingea apoi, făcând la rădăcina perilor stufoși de pe piept un smârc. Dopul pocni și vinul începu să gâlgâie roșu, ca un sânge închegat, în paharul lui Stănică. G. Călinescu - Ce umblați cu scârbe de-astea mici, strigă acesta, dațipahare de-ale mari de cristal, să simt gustul vinului! Iiih, ce aromă, ăsta e Bordeaux veritabil, Bordeaux din cel
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
n-am putut să mă abțin, gura mi se umpluse brusc de salivă. M-am întins după merișorul de deasupra capului, mă ridicasem pe vârfuri și mă tot întindeam. Furtunul s-a răsucit de presiunea apei și a început să gâlgâie, dar l-am lăsat așa, pentru că mă tot întindeam să apuc mărul. Chiar atunci a trecut trăsura. Viața nu ne este dată ca să ne fie chin, ci bucurie, și dacă vreau, nimic din supărările ei n-o să mă atingă. Eram
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-a umplut de gândaci roșii, ceea ce noi n-am avut niciodată... — E, dar-ar dracu-n ei de lighioane spurcate ! Că io numa cu gazu ce-i țiu la respect, altminteri ce-ar mai da ei năvală ! Da io gâlgâi cu sticla pân toate colțurile unde-i știu că s-aciuiază. Numa capra de cumnată-mea tot strâmbă din nas, nu și nu, că gazu miroase, păi, a ce miroase, zic io. A ce ? A gaz ! Las’ să miroasă, zic
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s Rice Krispies. Omul puse jos lingura și ridică mîinile. Nu, domnu’, nu vreau necazuri. Bud Îl Împușcă În meclă, apoi scoase un pistol de rezervă și trase două focuri ca din partea cioroiului. Omul căzu ca un sac. Din rană gîlgîia sîngele. Bud Îi puse În mînă cel de-al doilea pistol. Ușa din față se prăbuși Înăuntru. Bud vărsă Rice Krispies pe cadavru și chemă o ambulanță. CAPITOLUL 21 Jack o privea pe Karen cum doarme, Încercînd să uite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]