2,337 matches
-
c?rei por?i Îi sunt deschise de aceast? contemplă?ie „singura cale pentru a transcende timpul tranzitoriu ?i pentru a se identifică cu Eternul". Luna, ea Ins??i gânditoare că fruntea unui poet („Câte frun?i pline de gânduri, gânditoare le prive?ți!"), devine simbol al aspiră? iei umane c?tre lumea cunoa?terii: „Aceast? Înv???tur? este atat de Înalt? Încât nu ne face s? ne par? r?u dup? acea sclipire de albine de aur, sau dup? acele
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Ramona îl petrecu cu privirea și își aduse aminte de un aforism francez: ”Il a l’air d’un type qui a invènte l’amour”. Maurice ieși în stradă; mândru că și-a îndeplinit mandatul. Ajuns pe esplanadă se opri gânditor ca un consul roman. „Privea în jur înfășurat în toga și zicea că e bine să se împământenească acolo și să construiască un water-closet”.(James Joyce) O întrebare îl obseda:”Ubi est Maura?”... „Nici oamenii,nici pasiunile lor nu se
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
dispărut, fugind panicați de partea cealaltă a bălții. Dita se ridicase și se scutura, zâmbind acru. — Credeam că știi să te bați, mi-a zis calmă, exami nându-și rochia. După rochie și-a verificat unghiile, strângând buzele într-un punct gânditor. — Mulțumesc pentru plimbare, mi-a aruncat peste umăr, pornind domol, unduindu-se, spre aleea de la ieșire, unde vedeam, departe, atletice nimfe de ghips. Tarot și ciorbă de pui — Știu să dau în tarot, i-am susurat. Tarotul din Marsilia, ăla
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
era frică să nu ne prindă șeful de scară, sau verii cocoșatei. Avea mulți veri, toți mustăcioși, iar eu îi bănuiam răi. Și brusc, când începusem și eu să mă unduiesc în același ritm cu ea, iar ea fredona ceva, gânditoare, deodată am auzit în spatele meu cum cineva pocnește din degete. Pufăit angoasat din țigară. — M-am uitat peste umăr și am urmat gondolarea. Cocoșata gemea și fluiera, și deodată iar am auzit cum cineva pocnea din degete. Păpădie mă privea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
vreo două ceasuri dea supra vacarmului străzii, fereastra larg deschisă spre balconul minaretului, știind că între orele de rugăciune nu avea să ne spioneze nimeni de acolo. După ce mă golisem în ea, se ridicase și se apucase să se îmbrace, gânditoare. — Nu te speli un pic? am întrebat-o. Abia se ștersese de transpirație pe față și brațe, dar puful burții îi lucea năclăit. M-a privit cu reproș. — Dar ce am? S-a verificat în oglindă, nedumerită. — Cum ce ai
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
se plictisescă de obiceiurile zeilor, de sălile lor de sport, de băile lor cu apă Înmiresmată, de muzica lor.Nimic nu-l mișca.Pe zi ce trecea se făcea tot mai tăcut, era tot mai trist, mai Însingurat și mai gânditor.Nu mai vroia să mănânce, să bea și În scurt timp se Îmbolnăvi. -Oare ce e cu el, tată? Ce-l face să zacă așa În neștire? -Dorul. -Dorul? Ce-i ală dor? E o boală? -E ca o boală
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
femeia care se lasă cel mai greu cucerită. Într-una din scene, Carol I se plimbă aiurea pe coline cu sabia în mână, nu belicos scoasă din teacă, s-ar fi putut opri ca un grigorescian păstor să se sprijine gânditor în ea fără ca acest lucru să te mai mire. Scena votivă s-ar putea intitula: "Carol meditează". Pe patul morții, are loc o scenă înduioșătoare, intimistă. Carol mărturisește soției plângăcioase, Regina Elisabeta (Marina Procopie), dificultățile prin care a trecut, apoi
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
se poate uita cu demnitate la semenii lui. Epoca barocă l-a impulsionat și i-a dat vanitate. Rațiunea are pretenția de a explica existența lui Dumnezeu pe cale pur logică. O logică impusă și speculativă. Pentru Descartes eul e rațiunea gânditoare care-și dovedește propria existență prin conștientizarea procesului gândirii. La Kant, eul se emancipează, e instanță conștientă, ordonatoare și legislatoare, morală și liberă, fie că se manifestă religios sau nu. Leibnitz numește omul un mic Dumnezeu. Apoi Fichte decretează că
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
mor...". Spre deosebire de alienații unui Moravia, de pildă, pentru care propria condiție este motiv de meditație lucidă, în termeni aproape teoretici, Zoffi este doar un pacient ce nu poate să-și definească starea, în ciuda temelor abordate obsesiv: conștiința omului de ființă gînditoare, mase etc. Vizita lui și a nelipsiților lui amici la o celulă muncitorească de cartier, încheiată lamentabil, scoate și mai bine în relief nivelul la care se situează și unii și alții. Frecventată de pensionari și mai confuzi decît cei
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
dea expresie decât în fața unui public perceput ca apt pentru acest gen de comunicare foarte personalizat. Care sunt, așadar, "obsesiile" devoalate în aceste patru eseuri? La urma urmelor, constatăm că ele aparțin, conștientizate sau nu, bagajului obsesional al oricărei trestii gânditoare. Acestea, revelate acum de Andrei Pleșu, sunt însă dintre cele de o acută actualitate. Prima, cea care dă și titlul cărții, este bucuria, mai exact, cazuistica bucuriei în Est și Vest. De ce tocmai bucuria? Presupun că și Andrei Pleșu consideră
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
cu Bulgakov și Daniel Bănulescu, iar hagiografiile medievale se simt mai mult decât confortabil în imediata vecinătate a prozei textualiste). La această scară, totul pare derizoriu, eroii și martirii, sfinții și dictatorii devin pascaliene trestii (mai mult sau mai puțin gânditoare) în bătaia vântului (ficțiunii), identitățile sunt slabe, existențe care au stârnit admirația mai multor generații își revelează micimea și ridicolul. Privit de la înălțimea Ficțiunii (ca sumă a tuturor celor ce s-au scris și se vor scrie) totul pare derizoriu
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
găsesc pe Crăiasa Vară. Ea se juca pe câmpul de catifea cu fluturii și cu albinele. Am lăsat-o să-și continue jocul și cuprinsă de vârtejul amețitor am plecat spre înțeleapta Toamnă. Plină de rodul greu își apleca fruntea gânditoare spre pământul plin de culoare. Peste tot miroase a fructe coapte și a pâine caldă. Dar popasul meu nu a fost prea lung. M-am trezit într-o lume minunată. Totul este fermecător. Boabe de mărgăritar îmi mângâie obrajii rumeni
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
și cu drag primi fetița cadoul bunicilor și le promise că va avea mare grijă de cadoul „urecheat". O PISICĂ REA Era o zi caldă de vară. Frumoasa prințesă Vara încălzea tot ce vedeai cu ochii. Soarele își apleca fața gânditoare spre lumea necunoscută. Ar fi vrut să vadă ce fac oamenii dar îi era frică să nu îi ardă... Florile se înălțau iar frații lor copacii erau fermecați de cântecele păsărilor care veniseră iarăși la ei. Într-un cartier micuț
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
și cineva inventiv ca ea, cu inițiativă și ascuțime a minții... Portocala a acceptat încântată să facă parte din grupul expediției. În echipă am mai inclus Hamsterii doi băieți care, deși erau frați, se cam ciondăneau pentru că unul era mai gânditor și potolit, iar celălalt mai decis și cu inițiativă, dar adeseori vorbeau în cor, și mi-a trebuit un timp ca să ajung să-i deosebesc. Hamsterii erau harnici, serioși și dibaci să improvizeze tot felul de lucruri din crengi, plante
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
pe același ton dârz și sfidător ca întotdeauna, chiar și acum când nu se simțea bine, și se așeză printre ierburi, încăpățânată. Știu eu o plantă care chiar ți-ar face bine, a intervenit și Iasomia, privind-o calmă și gânditoare. Uite, mă duc acum s-o caut, trebuie să fie pe-aici prin zonă, am văzut-o în pădurea asta și o voi găsi precis. Credeam că Portocala va protesta, însă n-a spus nimic. Eu aveam încredere totală în
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
mai sus, deasupra dealurilor, ca pe un vârf. Soarele ajunsese exact deasupra, și avea o strălucire mai arzătoare ca în ziua trecută. Mam ridicat, venind lângă Iasomia care se oprise la marginea platoului și privea în depărtări, într-un fel gânditoare. S-a schimbat peisajul, am constatat eu. Da... Nu mi-aș fi dat seama la ce se gândea. Însă nu încercam nici să-mi explic schimbările din peisaj. Numi era teamă de lucrurile neprevăzute și inexplicabile care se petrecuseră sau
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
din acela la mine, îi dau una peste bot!... S-ar putea să se întoarcă, am zis eu. Dar măcar am văzut unde-s solzii... Dacă au fost adevărați și nu doar o proiecție efemeră... Iasomia nu spunea nimic, privea gânditoare și absentă spre apă, cu aceeași expresie pe care o avusese dimineață, când cercetase marginea platoului. Nu aș fi ghicit ce era cu adevărat în mintea ei atunci, de ce se temea, sau la ce se aștepta, ceva ce noi n-
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
când a trecut prin zonă? Poate năpârlește? Cum să năpârlească dinozaurul auriu, s-a distrat Ghidușa iarăși, chicotind amuzată. Mai întâi trebuie să vedem dacă îi găsim cuibul și cum ne apropiem..., le-am zis eu devenind oarecum absent și gânditor ca Iasomia, care tăcea. Au dispărut dinozaurii... Dar unde? m-a întrebat Ghidușa, privindu-mă serioasă, cu ochii ei căprui de catifea sclipind vioi, ca și cum ar fi avut mereu aprinse flăcări de lumină intensă în adâncuri, fulgerând imprevizibil. Cum ajungem
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
nu existență, fiindcă în spatele cuvântului stă spiritul, și nu existența, după cum spune însuși Zhuang Zi. * Să scrii în continuare despre oameni nu mai are nici o relevanță; nu faci altceva decât să sporești agonia generală. * Sofistul Favorinus îl întreabă pe tânărul gânditor cinic De monax, celebru în vremea cezarilor: „Unde ai găsit tu, Demonax, forța de a trece de la jocurile copilăriei la filozofie?“ „În coaie“, îi răspunde Demonax cinicul. (Lucian din Samo sata, Viața lui Demonax.) * De ce ne este atât de greu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
judecați după criteriile intelectualului. Și când te gândești că, în mod inevitabil, va veni o vreme în care toți vor fi intelectuali... * Efortul filozofării, oriunde această obsesie și-ar manifesta subtilitatea și maniile, este o investiție în neant. Dispariția speciei gânditoare ar trimite înapoi în inexistență toată marea de filozofii din care încercăm să alcătuim o memorie a trecerii noastre pe aici. Adevărurile noastre nu se impun în fața naturii, ne confirmă transpirațiile spirituale și atât. Cât mai avem de filozofat ca
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
relevant și catalogul numelor românești de familie. Le-a fost dat unora din ele, "șterse, banale", să atingă în chip mirabil treapta celei mai mari notorietăți: "dacă, în lumea literară românească a ultimelor trei decenii, pronunțai numele Manolescu, toată suflarea gînditoare știa la cine te referi: la Nicolae Manolescu. A transforma un nume de familie comun într-o referință celebră - iată, pe meridianele noastre, cea mai spectaculoasă realizare! A făcut-o Eugen Ionescu, întîi la Paris, apoi în întreaga lume". Situat
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
Și totuși, în măsura în care istoria filozofiei românești este - pentru a folosi cuvinte mari - o realitate și nu o ficțiune - ceea ce mă tem că ar susține chiar o serie de voci autorizate de la noi și de aiurea -, în aceeași măsură scrisul entuziastului gânditor de pe malurile Dunării rămâne o contribuție originală, ceea ce în fond e ceea ce acesta și-a propus.
O restituție: Vasile Băncilă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9579_a_10904]
-
de civilizație veche a orașului. Spre mijlocul râului trepte urcă alcătuind bolți de trecere, un gabarit special pentru ambarcații. Canotajul este sportul cel mai iubit, și pescuitul desigur. E un stil special, al locului. Pescarul rareori șade jos în poziția gânditoare a undițarului amator venit pe malul apei să se mai destindă. El stă treaz, încordat, în picioare, ca la lucru, atent la bățul gros al lansetei... tremură... vibrează cumva?..., oblic înfipt în pământ ca o halebardă, încât, de departe, omul
Arad,1963(din carnetul de reporter, variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9587_a_10912]
-
Pe cît inima îi clocotea de viață năpraznică, pe atîta mintea lui se zbuciuma cu întrebări tainice, suferind fizicește de cîte ori, în căutarea explicației, se izbea de zidurile începutului și sfîrșitului între care e mărginită conștiința omenească. Se făcuse gînditor, chiar visător, cu apucături romantice, cu hotărîri încăpățînate" Între "hotărîrile încăpățînate" ale lui Apostol Bologa se numără și aceea de a refuza cariera preoțească în numele celei militare. Modificarea opțiunii nu provoacă doar transformări superficiale și nu angajează doar statutul unui
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
mai matură decât el și își nota cu incisiva ei luciditate impresia despre manuscrisul pe care fratele Arșavir, cu nouă ani mai vârstnic, și-l intitulase Jurnalul unui leneș: El discută, explică pe pagini întregi lucruri peste care mai toată lumea gânditoare trece. Crede că în felul acesta descoperă America, în vreme ce aceasta a fost descoperită de sute de ori înainte." S-ar putea avansa astfel supoziția că Arșavir Acterian face figură de scriitor prin contaminare, printr-o reacție mimetică indusă de frate
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]