361 matches
-
vremea hemoragiei cu versuri despre patrie,) spaimă intrată în sânge mângâie cerul gurii prea păcătos nici de vânător, nici de poveștile lui nu am chef prea mulți ochi de oțel afară la pândă în spatele scenei radiațiile TV leagă scheletul imaginii gângania asta diforma pe care pariasem cândva
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
căutând totuși să rămân cu simțurile treze, să nu-mi pierd luciditatea, m-am amestecat cu întâmplările, m-am confundat cu personajul. Atât mă apropiam de el încât, adeseori, aveam senzația că sunt un biolog care studiază în amănunțime o gânganie la microscop, o tot privește, o cercetează, o întoarce pe toate părțile, consternat de modul bizar, nemaiîntâlnit în care funcționează, până când o învață pe de rost, o știe deplin, o visează și-n somn. Da, ajunsesem să-l visez pe
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
Claudiu Komartin Irina și o alee lungă, coborând către o curte întunecoasă în care iarba necosită se ridica în august până la genunchi. Revăd acolo corpul Irinei, prăbușit printre scaieți, gângănii, tufe de cimișir - și lumea încetinind lent, în ritm cu freamătul pieptului ei, până la o părăsire totală. Surâzând extatic. Am în minte glezna aceea subțire (doar puțin înroșită de bareta sandalei) și pulpa albă, aproape cântând, înfiorată de vântul stârnit
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
mă ierți d-tale, bâzdâganie 6 certăreață, adăogă întâia gâză, eu n-am să plec de dragul unei dorinți nesăbuite ca aceea ce mi-o spui acum, și cu asta îi întoarse curând spatele. Zile de-a rândul s-a gândit gângania mâhnită ce va avea să facă cu musafirii ei nepoftiți. I-a lăsat înainte să-și facă plimbarea lor și vorba, nutrind în inima ei, micuță cât boaba de muștar, vremuri mai bune și prielnice, spre a scoate din regatu-i
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
acestor corpuri mumificate îi dădu un fior în lumina atât de crudă a răsăritului. Așa era Africa - un corp prea prea bătrân și deshidratat, ca o piele de elefant. Își trase picioarele mai adânc, sub pulover și-n-cepu să asculte foșgăiala gângăniilor pe sub frunze și zgomotele care anunțau începutul zilei: trecerea pescarilor înspre golf și mersul pe vârfuri al pisicilor africane, care împânziseră curtea, forfota păsărilor de mare și, bineînțeles, plesnetul valurilor la țărm, fiindcă Mediterana era liniștită, după două nopți de
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
sălașului lor) cînd, pe negîndite, a apărut Pasărea în existența mea: un avorton cu picioare de cocostîrc, gît diform de girafă, cioc încîrligat și roșu ca un gogoșar, un ochi enorm, bulbucat și albicios, celălalt mic și negru ca de gînganie; dar mai ales, cu aripi uriașe care fîlfîiau într-una în fața geamurilor mele neiertătoare, implacabile, imprevizibile. Aripile acestea erau și lacrimi și țipete și ocară, mă mișcau, mă îngrozeau și-mi sfîrtecau inima în același timp. Oare cei ce nu
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
pișicheră, grațioasă, fragilă, devotată, nemaipomenit de subțire și tandră... și pe podea, în iarba catifelată a covorului, se rotunjeau izvoare limpezi, scorburi adînci căsca dulapul, masa se clătina în valuri moi de pîrîu, cu peștii prelungi țîșnind din sertare, cu gîngănii cu picioroange crăcănate traversînd în iuțeala și-n zig-zagul fulgerului superficia tăbliei lucioase... vazele desfoliau în aer nuferi globulari, suav atingîndu-se, spre suferință, unul de altul... paturi cu frunza groasă, cărnoasă, suculentă, se scuturau lîngă trupurile noastre... păpădii umflate cît
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
se cocârjeze, cu timpul: Și umblu de atunci mereu cu ochii în pământ, ca nu cumva să calc floarea ascunsă, și sfredelesc cu privirea toate pietrele și le-azvârl din drum, dar sub ele sunt râme și viermi lucioși și gângănii păroase, cu mii de picioare - și altfel nu mai umblu, decât cu ochii în jos - puțin adus de spate, cu băgare de seamă, căutând...(...) Sintagmele de discurs: "dacă, poate, cât de cât, oare, însă, una-alta, parcă, totuși", care ilustrează
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
nu chiar novici în ale țărăniei, a fost nevoie însă de o echipă de biologi suedezi ca să înțelegem cu adevărat acest lucru. Timp de cîțiva ani, aceștia au bătut pășunile Maramureșului, uimiți de fiecare dată cînd descopereau nu știu ce plantă sau gînganie pe care „la noi nu o vezi decît în cărțile de specialitate” și care fac parte dintr-un ecosistem al fînului practic dispărut din majoritatea spațiilor europene. O uimitoare biodiversitate, altfel spus, dependentă de o anumită practică a „fînăritului” pe
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3083_a_4408]
-
-i dau vreo importanță, o prostie, la urma urmei. Le ascult, pentru o clipă, liniștea, le verific țesuturile în căutarea celei mai mici asperități, dar totul este inutil, din fericire, iar Marta îmi anunță repede următoarea sa expediție, o încântătoare gânganie, a cărei irupție îmi produce un sincer entuziasm: cum mai sare dintr-un colț într-altul, cu câtă sprinteneală le împinge pe cele mai mari sau trage de ele și pe urmă șerpuiește în fața lor, insolentă și batjocoritoare, cu grația
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
și beau cu măsură. bat grijulii la ușă când unul de-al nostru cade la pat." (p. 30) Aceste ființe tratate cu atâta considerație ("political correctness") ne evocă pitorescul camerelor descrise de Dumitru Crudu, unde colcăiala gândacilor și a altor gângănii este ceva natural. Amicii lui Ioan Es. Pop sunt "gentlemeni" în toată firea: "unii au deschis magazine frumoase, unde nu ești niciodată tras la cântar. au început să-și scrie propriile istorii. spun despre noi doar că sîntem neobișnuit de
Pantelimon Ioan Es. Pop by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17089_a_18414]
-
e vipie, zăpușeală și zăduf, ce mai, caniculă! De-o lună n'a mai picat o strachină de apă, se usucă porumbu' d'anpicioarele, sărăcuțu, să sfarogește, să scrumește, de să-i plângi de milă, și-a intrat și-o gânganie'n el dă-l foarfecă tot" (p. 9). În schițele lui Caragiale, pe o asemenea crăpelniță, "se duce dracului rapița". Pentru unul dintre personajele bărăgănene ale lui Paul Georgescu "să sfarogește" porumbul. Nu era neapărată nevoie să invoc această substituție
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
de bîlbe și i-am prezentat-o la viză lui Octavian Paler. Prima dată a ascultat în tăcere ce s-a spus, cu privirea fixată în creștetul meu. Fiindcă nu știam ce vrea, am avut senzația că îmi merge o gînganie pe cărare și el se uită la ea. După aceea a urmărit încă o dată înregistrarea, pentru imagine, și a făcut observația că textul merge, dar se văd tăieturile. Nu-nțelegeam ce-mi reproșează și i-am spus că textul merge
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
stîngi, două drepte. Pe lînga culorile întinse pe cartoanele așezate pe șevalet, mai sînt apoi sumedenia de lucruri tehnice, de la "cuțitul" de apăsat culoarea stoarsa din tub și trîntita pe pătratul sau dreptunghiul tabloului viitor, pînă la obiectele, florile uscate, gîngăniile, paianjenul (de metal, cu ochi scăpărători) de care mă apropiasem cu frica închipuindu-mi că sînt vii, plus libelulă vitrificata atîrnînd de peretele atelierului și care imi inspiră unul din cele trei-patru sonete, încercări mai vechi din tinerețe, cînd poezia
Putzul lui Babel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18028_a_19353]
-
imuni la acest virus, în timp ce pacienta n-a dobîndit această imunitate, fiindcă nu face parte, genetic, din comunitatea locală. Coca își făcuse prieteni în sat, creștea pui de găină și era mulțumită acolo, chiar dacă nu se simțea o adevărată localnică. Gîngania care a îmbolnavit-o a făcut diferența.
Ucisă din dragoste de țară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11290_a_12615]
-
de la București bagă bani în proiecte fantasmagorice, de felul acelui Dracula Park. Sau pentru a aduce palmieri pe litoral. Apropo de palmierii importați de Dan Matei Aghaton. La doi ani după această operațiune, pe litoral au început să înțepe niște gîngănii nemaivăzute la noi, de intră lumea în spital din cauza lor. Ba unii au și murit de pe urma înțepăturilor. Te pomenești că gîngăniile - păianjeni sau ce-or fi - or fi venit împreună cu palmierii lui Agathon, ca pasageri clandestini în România? Veți spune
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13608_a_14933]
-
palmierii importați de Dan Matei Aghaton. La doi ani după această operațiune, pe litoral au început să înțepe niște gîngănii nemaivăzute la noi, de intră lumea în spital din cauza lor. Ba unii au și murit de pe urma înțepăturilor. Te pomenești că gîngăniile - păianjeni sau ce-or fi - or fi venit împreună cu palmierii lui Agathon, ca pasageri clandestini în România? Veți spune, poate, că asta e o răutate gratuită, fiindcă bîzdîgăniile cu pricina ar fi trebuit să înțepe încă de anul trecut. Nu
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13608_a_14933]
-
în toropeala odăii. - Noi, de bună seamă, nu mîncăm păsărele de hîrtie - spuse. Dumneavoastră toți știți ca și mine că în ziua cînd vor fi copaci și flori în această groapă de bălegar, în ziua cînd vor fi heringi în loc de gîngănii în ape, în ziua aceea nici dumneavoastră și nici eu n-o să mai avem ce căuta aici. Am dreptate? Nu răspunse nimeni. În vreme ce vorbea, senatorul smulsese o poză din calendar și făcuse cu mîinile un fluture de hîrtie. Îl așeză
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
autorul Frânghiei înflorite reușește să construiască „o lume de apoi” plină de culoare, gravă și caricaturală în același timp. Poemele iau forma unui dialog în vis între tatăl pierdut și fiul captiv în împlinirea domestică, în „fericirea mea ca o gânganie urâtă într-un chihlimbar”. Ceea ce părea o propedeutică a morții - un fel de „Învățăturile părintelui sinucigaș pentru fiul său” - se transformă destul de repede, sub ochii noștri, într-o celebrare în toată regula. Un bizar aer festiv se întinde peste tărâmul
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
tristețe resemnată, incurabilă. Păi, crezi că n-am încercat? Dar, nu știu de ce, pe-ăștia nu reușesc să-i urăsc defel. Te apucă lehamitea numai cînd te uiți la ei, și scîrba, ca și cum ar trebui să zdrobești cu unghia o gînganie..." Domnul Gheorghe nu mai e nici moldovean, nici înger, e pur și simplu românul care a încercat de toate în acest ultim deceniu. După ce interesul politic i-a scăzut, a încercat în ordine socială. Organizația din visele sale solitare s-
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
turnător de cea mai joasă speță, care nici pus în fața probelor absolute nu-și recunoaște ticăloșia? Cocoțat la balconul unei nesimțiri paralizante pentru interlocutor, "boierul de viță" îi privea pe Mircea Dinescu și pe Cristian Tudor Popescu ca pe niște gângănii agasante pe care urma să le strivească, din clipă în clipă, cu superbul său baston de gradul treizeci și trei. Dacă masoneria română s-a aflat atâta vreme sub oblăduirea acestei scule a Securității, m-am cam lămurit ce e și cu
Integrarea cu silicoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16169_a_17494]
-
fel de contraeditorial care trata chestiuni de ordin general, fără legătură obligatorie cu evenimentele „la zi”, cu o rubrică infantilă, „Flypaper” —„hârtie de muște”. Adică o panglică de celuloză tratată cu substanțe chimice, de care se lipesc tot felul de gângănii... Exact asta se și întâmplă. Pagina care altădată mustea de idei, a devenit adăpostul unor cretinisme pescuite din presa momentului, de genul „Un obsedat care o urmărea pe Whitney Houston în anii ’80 își încheia fiecare scrisoare cu cuvintele «Zâmbește
Speranța de celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3574_a_4899]
-
trăit tatăl său, un oarecare Pedro Páramo, declarație exprimată în dimineața fierbinte de februarie cînd a murit Beatriz Viterbo, numai cu puțin înainte ca Gregor Samsa să se trezească în patul lui, după o noapte de vise zbuciumate, metamorfozat întro gînganie înspăimîntătoare, țipînd ca un nebun, și întrebînd cu o durere extraordinară: Cînd se-alesese praful de Peru? Marcial Fernández (n. 1965) Insensibilitate (lui Rodrigo Toledo) După atîția ani de muncă, nu e ciudat ca ventrilocul să ajungă să vorbească la
Cîntecul (mexican) al salamandrei () [Corola-journal/Journalistic/2807_a_4132]
-
politicoase, dar dezamăgirea provocată de această cărțulie subțire și anemică a fost generală: încă o dată, Philip Roth, care și-a surprins de atâtea ori cititorii prin extravaganțe cum a fost Sânul (personajul principal, David Kepesh, se transformase nu într-o gânganie, ca la Kafka, ci într-o glandă mamară gigantică), sau resuscitând personaje a căror moarte o anunțase în romane precedente, vine cu ceva nou: un regres spre simplism, o narațiune lipsită de rafinamentul stilistic caracteristic și de complicatele lui jocuri
Regres sau un alt fel de joc? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6428_a_7753]
-
Riri Sylvia MANOR Treceam pe lângă un palat, interminabil mastodont; treceam pe lângă masivele înspăimântător de asemănătoare clădiri cu nenumăratele obsedante ferestre menite să mă comprime la dimensiuni de gânganie neputincioasă; treceam pe lângă case comune țintuite peste groapa comună a caselor în care a fost aruncată de vie casa bunicii mele; case ucise ca oamenii; case care mi se alintau în cap lingușitoare ca pisicile, încercându-mi memoria cu degetul
Casa ucisă by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Journalistic/9940_a_11265]