227 matches
-
Mona Muscă, Eugen Nicolicea. Ce amestec! Dar nu din părți egale. Nicolicii predomină. Mihai Mălaimare, care a fost până nu demult și el membru în Consiliul de Administrație al TVR, vine și dă mâna demagogic cu fiecare dintre noi. Ușor gârbovit, intră în sală Eugen Florescu. Eugen Florescu! îl țin minte de pe vremea lui Ceaușescu, când era șeful secției de presă și propagandă a CC al PCR. Avea ochii negri-focoși, sprâncenele bine marcate și buzele groase, date parcă cu ruj. Se
Convocare la Secția de Presă și Propagandă a CC al PCR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16093_a_17418]
-
pînă alaltăieri era bine. De atunci nu mai știu nimic. Duritatea de pe chipul ei a dispărut. Avram simte că s-a întîmplat ceva cu ea pe parcursul ultimei ore, undeva între pauza de ceai și răsărit. E extenuată și cu umerii gîrboviți, de parcă, după o lungă bătălie, ar fi fost în cele din urmă înfrîntă. - Atunci spune-mi ce nu e bine? Ești așa de ieri. Ce am făcut? - Prietena ta, zice Ora, făcînd un efort ca să rostească aceste cuvinte. - Neta? Într-
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
nici umorul. Scena întâlnirii din 4 august este deopotrivă revigorantă și înduioșătoare: "Pe tata îl găsesc în stradă, aproape de casă. Îl sprijină vărul care a venit să-l scoată la plimbare și la frizer. E mic, necrezut de mic, mult gârbovit și face pași mărunței, dar umblă fără teamă și ochii-i sunt vioi. Îl iau de brațul drept fără să mă fi observat și când întoarce capul îi cer să nu plângă. - Să plâng, zice. Ce-s prost? Ia spune
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
Ellan-Blakitni (1894-1925): „E minunat să te afli Conductor exotic Pe un tren de vidanjare În vreunul din statele Americii... Într-o noapte, Într-o noapte de toamnă În ploioasă noapte autumnală Să stai pe cuplele Ultimului vagon-cisternă Bucuros de tehnică Gârbovit Lipit de Coastele fierului friguros-lucitor Și să te gândești La culori roșii-aprinse, La valuri de odicolon, La rochii liliachii, La cancan La viermuirea Restaurantului. Să visezi. Să visezi... Nu vă vine a crede Nu mi-e decât să scuip." De
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6318_a_7643]
-
cuvinte, antologie orală cvasifolclorică existentă în orice tradiție istorică: „Apoi te zăresc, domnitor cuvios și plin de dorul țării, izgonind, în mijlocul adunărei obștești din Târgoviște, precupeții străini ce intrase în locașele sfinte”, sau „ș-apoi iar, te văd acolo, unchiaș gârbovit dar cu ochiul plin de foc, dând pinteni calului tău sub vifor și sub ploaie, pe câmpia de la Finta, îndemnând și-mbărbătând, cu glasul și cu gestul, viteaza ta oștire” pentru a încheia cu o anecdotă într-un registru mai ludic
Pe marginea prozei lui Odobescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2605_a_3930]
-
de om tânăr. Dar, imediat după ce se trezi, deveni brusc indispus, și se explică povestindu-le bătrânilor visul frumos pe care îl avusese: găsise servieta diplomat, servise o cafea împreună cu domnul președinte... Bău totuși o cafea, dar cu un bătrân gârbovit, puțin senil și bolnav... Capitolul 7 Nu trecuseră decât două ore de la deschidere și barul din centrul orașului era deja plin. Clienți, de toate vârstele, majoritatea bărbați în toată firea, dar și tineri, unii probabil încă elevi. Erau și femei
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
-s mai mari ploaie măruntă - în mâna orfanului câțiva bănuți drum lung în noapte - un tren se-ndreaptă încet spre luna plină colțul de pâine - un porumbel coboară la tristul orfan morți de obosiți - încă o oprire lângă cimitir bătrâni gârboviți - se lasă înserarea și peste sălcii serpentinele - rând pe rând pelerinii intră în ceruri între două lumi - bunica îmi zâmbește din fotografie “Toate își au vremea lor, și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui.” (Biblia, Ecleziastul 3:1
?n ritmul trecerii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83683_a_85008]
-
nu o mai pusese la loc, în geantă. Se strecură prin spatele capelei, uitându-se cu atenție în stânga și dreapta ei. - Dați-mi și mie de-o bucată de pâine, să fie primit, domniță! În fața ei apăruse brusc un bătrân, gârbovit, slab, cu ochii pierduți în orbite, ca-n hău. Căra după el o grămadă de pungi, pesemne goale. Îi așeză în palmă întinsă mărunțișul cules de prin buzunare și trecu mai departe, zărise numele pe care îl căuta. O cruce
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
mai auzisem niciodată. O dată la două-trei nopți venea Herman, și îmi vorbea, nu mai mult de o oră, în casa dărăpănată. Profilat pe lună, câte un păianjen își scânteia într-un ritual ciudat picioarele transparente. Vorbin-du-mi monoton și trist, tânărul gârbovit destrăma mereu și mereu materia rară din care era țesută viața mea, cu imprimeuri reprezentând foișorul nostru, maidanul, pe mama și tata, păpușile, fetițele vecinilor, ca să clădească în locul lor alte și alte peisaje cu temple de marmură dizolvate-n lumină
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
beton era ultimul loc în care ți-ai fi putut închipui o asemenea pânză, dar singurul în care ea se potrivea cu adevărat. Pe fundalul picturii, chiar între cele două șiruri de construcții în prăbușire, se contura acum chipul adânc gârbovit al lui Herman, ca și când ar fi fost și el pictat în prim-planul tabloului, animal teribil al adâncurilor vestind sfărâmarea lumilor și începutul eternității. Nemișcarea lui, intensitatea privirii lui albastre întăreau iluzia, așa încît pentru o clipă m-am simțit
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ghiveciului chiar și acolo unde peretele lui lipsea. Floarea patetică se hrănea nu doar cu stropii gelatinoși din carafă, ci și cu o tulbure suferință. În seara următoare Herman deschisese poarta de fier și pătrunsese-n grădină. Se așezase, adânc gârbovit, pe banca Soilei și rămăseseră toată seara unul lângă altul, privind înainte, ea cu mîinile-n poală, el cu mâinile pe genunchi, simțind pe toată suprafața palmelor textura ușoară a costumului cenușiu, de vară, pe care nu-l mai îmbrăcase de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sălbăticiune, spre pârleaz... Costăcheleee! - a strigat cu disperare Măriuca din poartă. Costăchel a întors privirea neîncrezător. „Nu-i adevărat!... E un vis! E o amăgire! Măriuca-i departe... departe... ” A rămas însă pe loc. Cu mâinile atârnându-i grele pe lângă trup, gârbovit și dezorientat, părea trezit dintr-o nălucire... Încet-încet, ochii au început să capete o strălucire firească dar nesigură încă. Plângând în hohote, din câțiva pași Măriuca a fost lângă el. L-a privit o clipă, apoi s-a aruncat în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Filip. „Domn’... ” „Sst!” - a făcut umbra spre mine, ducându-și degetul la buze... „Să-mi spui pe nume, Costăchele. Să nu mă dai de gol!” Din toată înfățișarea lui falnică nu mai rămăsese aproape nimic. Doar înălțimea, care acum era gârbovită... În rest, un... sergent oarecare. „Cum de ai ajuns aici?” - l-am întrebat eu cu mare greutate. Nu eram obișnuit să-i zic pe nume. „Povestea-i simplă. Când am primit comunicarea pe care ți-am transmis-o și ție
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
prioritățile. * După doi ani, l-am Întâlnit, totuși, pe Zigu. În seara deschiderii oficiale a Târgului internațional de carte de la Ierusalim, duminică, 20 iunie 1999, orele 20 punct, apăruse, Împreună cu câțiva dintre colegii români, la manifestarea care Îmi fusese dedicată. Gârbovit, albit, Îmbătrânit, obosit. Părea totuși, paradoxal, neschimbat! Vocea aceeași, la fel lucirea șugubeață a privirii, luciditatea afectuoasă, glumeață. Îmbrățișarea noastră a fost spontană, o regăsire intimă, profundă, dar și un soi de instantanee regăsire a României În afara ei, la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
A fi sau a nu fi mort în România în vremuri de tranziție - anchetă socială de Rafael Ogrinjan și Octav Cerchez. Asta ce dracu’ mai e, că-i lungă de nu se poate?!... Octav îi explică, în timp ce Codruț numără paginile gârbovit peste paharul de vodcă, cu buza de jos răsfrântă, păi, despre cheltuieli de înmormântare pentru toate buzunarele, cu tarife practicate de societățile private de pompe funebre, precum și prețurile locurilor de veci în cimitire centrale sau în comune suburbane, mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
treisprezece ani, am devenit mai ciudată ca niciodată. Uitați-vă numai la albumul clasei. În poza cu echipa de hochei pe iarbă, făcută În toamnă, eu stau Într-un genunchi pe rândul din față. Cu clasa mea, În primăvară, stau gârbovită undeva În spate. Fața Îmi este umbrită de conștiința de sine. (De-a lungul anilor, expresia mea de perpetuă perplexitate avea să-i distragă pe fotografi. A stricat fotografiile clasei și felicitările de Crăciun până când, În cele mai larg răspândite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mâncam. Savoarea libertății mele proaspăt cucerite Începuse să dispară. Îmbuibarea cu dulciuri nu mai reușea să-mi alunge tristețea, așa cum făcuse cu o săptămână Înainte. ― N-ai niște mărunțiș? Am ridicat privirea. Lângă masa mea micuță, acoperită cu marmură, stătea gârbovit un individ al cărui soi Îl știam bine. Era unul dintre puștii care stăteau În pasaj, borfașii fără adăpost de care mă țineam departe. Avea gluga de la pulover trasă pe cap, Încadrându-i figura congestionată, plină de coșuri. ― Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sânt 12 Caragiale, 1889. 13 Slavici, 1909. 14 G. Panu, 1908. 15 S. Tăutu, 1909. 102 simptomele psihice care au precedat boala mintală, datorate probabil surmenajului intelectual din vremea când scria la "Timpul" ("această masturbație intelectuală"16): "Pe un scaun, gârbovit, cu capul în pământ, Eminescu părea propria sa umbră... Ce privire stinsă! Cât e de palid... Ce mișcări chinuite avea. Părea că tot trupul îl doare ca o rană uriașă. Cu buzele în amară frământare, marina încet firele mustăței, ochii
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în infrauman. Există o disociere nevrotică a subiectului poetic de eul empiric (ca la Rimbaud, Ezra Pound, Saint-John Perse): Am vrut să fug primul și m-am lovit de propriul meu schelet, de secundul care zăcea pe covor, nedumerit și gârbovit. (Hop-la!) Această disociere este recognoscibilă și în starea cuvântului, mereu oscilantă, schimbătoare, prins într-o larmă insuportabilă și mereu în căutarea tăcerii. Se simte angoasa opțiunii. Dar, să nu uităm, prin cuvânt se evită orice exacerbare a lipsei lui, orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
clasă și, îmbujorat de emoție, i-a luat mâna lui Iag și i-a spus cu voce tare, privind în lături: „Egorov, vă rog să mă iertați“. Apoi, fără un cuvânt, și-a smuls mâna din mâna lui Egorov și, gârbovit, a pornit-o pe coridor, gesticulând în mod straniu, de parcă ar fi smuls ceva de pe tavan și ar fi aruncat acel ceva la pământ. Iag s-a îndreptat spre fereastră, s-a întors cu spatele la noi și a plâns acolo mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
În cazul acesta, spuse părintele, privindu-mă cu ochii straniu lărgiți, în cazul acesta, ai greșit, fiule. De aceea, du-te la prietenul tău și spune-i că sunt preot, că nu sunt informator (spunând acestea, îmi apăsă umerii). Și, gârbovit și îmbătrânit parcă deodată, oarecum indecis, adăugă cu glas tot mai stins: pe elă să-l judece Dumnezeu că a jignit un bătrân; am și eu un fiuă (încet, tăinuit parcă) la războiă (și deja neauzit, mișcând din buze)Ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
râd și eu, disprețuindu-mă chinuitor pentru acest râs. Mama trebuie să treacă pe lângă această masă, pe lângă gurile și ochii care râd cu atâta cruzime, pe lângă mine care râd și care, râzând, mă înstrăinez de ea. Și a trecut. Micuță, gârbovită, tremurând, a trecut, zâmbind și ea, jalnic și umil, de parcă ar fi cerut iertare pentru slăbiciunea trupului ei bătrân, neputincios. După ce a plecat mama, s-a lăsat tăcere. Lacheii continuă să zâmbească, Sonia râde și, în chinuitor dispreț de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
besichtig’n!“ (Dacă tot au venit, n-au decât să-l viziteze!) Poarta se deschide. Apare mai întâi un valet în livrea, ducând de căpăstru un cal alb înșeuat, apoi unchiul Gustl, care mă zărește, și - alături de el - un moșneag gârbovit, dar cu pușca pe umăr, având pe cap o pălărie tiroleză, îmbrăcat într o Joppe cenușie cu revere verzi, în pantaloni scurți din piele, cu genunchii goi, Stutzen numai pe pulpe și încălțat cu pantofi de Styria negri. Noi școlarii
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de pe-acum nemaiavând ce să aștepte ! Fără s-o știe ! Și astfel ne apropiaserăm destul de mult de depozitul de lemne încât să pot vedea coada interminabilă, făcută mai mult din femei. Din când în când, câte o siluetă mai gârbovită. O mulțime cu mult mai mare și mai disperată decât la audiență, astfel că am înțeles că nu merge să mai încerc să intru pe ușa din spate. Lumea aceasta care aștepta resemnată s-ar fi transformat pe loc într-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și simpozioane la care asistau domnul Piaget și soția sa ne-au Îndepărtat unii de alții pînă În ziua aceea de iarnă, cam douăzeci de ani mai tîrziu, cînd am zărit pe o stradă din Geneva Înalta siluetă un pic gîrbovită a lui Jean Piaget care, dus pe gînduri, Își Împingea În față bicicleta, avînd pe cap o beretă bine trasă peste părul alb, bogat. Prima mea mișcare a fost să dau fuga spre el, să-l ajung din urmă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]