222 matches
-
de pe-acum nemaiavând ce să aștepte ! Fără s-o știe ! Și astfel ne apropiaserăm destul de mult de depozitul de lemne încât să pot vedea coada interminabilă, făcută mai mult din femei. Din când în când, câte o siluetă mai gârbovită. O mulțime cu mult mai mare și mai disperată decât la audiență, astfel că am înțeles că nu merge să mai încerc să intru pe ușa din spate. Lumea aceasta care aștepta resemnată s-ar fi transformat pe loc într-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
strâns în jurul trupului meu... Îi simțeam tremurul mâinilor, semn al neputinței. Am rămas îmbrățișați o vreme, fără să ne spunem vreun cuvânt. În cele din urmă, bătrânul și-a îndreptat trupul, rămânând cu brațele atârnându-i greu în lungul trupului gârbovit... Priveam la el întristat... Parcă se împuținase în totul. În cele din urmă, mi s-a adresat: ― Îmi închipui cât ești de vlăguit după atâta cale bătută până aici. Mergi în chilia ta, lasă-ți bagajul și urmează cele cuvenite
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
la soare, pe pietre... apoi, pisicile de care vorbește Plutarh, parfumate și culcate în paturi somptuoase, ducând o viață de zei... și iarăși mă revăd în biserica din Lisa, lângă tatăl meu, privind spre ușa altarului de unde apare, înalt, ușor gârbovit și cu o bărbuță albă, bătrânul preot Alexandru Popa, care mi-a pus în mână prima carte de mitologie, scrisă de fratele său, Gheorghe Popa Lisseanu... Un pocnet. Niște vorbe răstite. Mă scol să închid ușa ce dă spre balcon
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
-s mai mari ploaie măruntă - în mâna orfanului câțiva bănuți drum lung în noapte - un tren se-ndreaptă încet spre luna plină colțul de pâine - un porumbel coboară la tristul orfan morți de obosiți - încă o oprire lângă cimitir bătrâni gârboviți - se lasă înserarea și peste sălcii serpentinele - rând pe rând pelerinii intră în ceruri între două lumi - bunica îmi zâmbește din fotografie “Toate își au vremea lor, și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui.” (Biblia, Ecleziastul 3:1
?n ritmul trecerii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83683_a_85008]
-
putem înțelege sensul expresiei germane et was im kleinen Finger haben sau a celei englezești to have it at one's fingers' ends, care s-au împământenit și pe solul limbii române, datorită mai ales versurilor eminescieine: “ Uscățiv așa cum este, gârbovit și de nimic, Universul fără margini e în degetul lui mic. Expresia a avea (a fi) ceva în degetul (cel) mic, cu sensul a cunoaște ceva foarte bine, unde auricularul e un simbol al cunoașterii, este întregită și de alte
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
în vraful cu porumb și a trebuit să mșicăm tot porumbul să dăm de bani, dar nici urmă. În cele din urmă ne-a zis că i-a dat mamei și chiar a început strige la ea, o femeie bătrână ,gârbovită, slabă de abia se ținea pe picioare , zicându-i : ,,Mamă scoate banii că nu sunt ai noștri, sânt ai satului...’’ iar mama surprinsă și supărată a început să-l blesteme zicând: ,,arde-te-ar focul măi Gheorghe, mie nu mi-
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
fi probabil vreun bibliotecar bătrân, disperat de singurătate, care văzând lumină la fereastra sălii de conferință, va intra plin de nădejdea de a scăpa de frigul și ororile iadului său personal. Acolo, în sală, așezat în fața podiumului, singur, cu trupul gârbovit, ascultându-ți vocea care trezește ecouri printre scaunele goale și-i împlântă tot mai adânc în capul chel plictiseală, confuzie și referințe sexuale, bietul nenorocit va fi adus la un pas de isterie și fără îndoială, își va etala membrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aproape toate companiile de biotehnică din America. Era un loc perfect în care fugarul să își întâlnească persoana de contact. Fugarul arăta ca un nepricopsit. Avea o față inocentă și un mic smoc de păr sub buza de jos. Mergea gârbovit și părea timid și inept. Dar adevărul era că fugise cu doisprezece embrioni transgenici într-un termos criogenic și îi transportase prin toată țara până la acea conferință, unde avea intenția să îi predea celui pentru care lucra. Nu era prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de bine pentru Eric. Se lăsase de droguri, avea o slujbă nouă, voia să se întoarcă la școală, în toamnă... singura chestie era că începuse să chelească. Lumea credea că face chimioterapie. Pierduse foarte de mult păr. Și mergea cam gârbovit. Josh? Mai ești acolo? — Sunt aici. — L-am văzut săptămâna trecută. Arăta ca un bătrân. Josh nu spuse nimic. — Familia a organizat slujba. Trebuie să te duci și tu la priveghi. — O să-ncerc. — Josh. Și fratele tău arată bătrân. — Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și simpozioane la care asistau domnul Piaget și soția sa ne-au Îndepărtat unii de alții pînă În ziua aceea de iarnă, cam douăzeci de ani mai tîrziu, cînd am zărit pe o stradă din Geneva Înalta siluetă un pic gîrbovită a lui Jean Piaget care, dus pe gînduri, Își Împingea În față bicicleta, avînd pe cap o beretă bine trasă peste părul alb, bogat. Prima mea mișcare a fost să dau fuga spre el, să-l ajung din urmă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
părinte distant. Cu Achile și-a petrecut multă vreme și a fost un prieten în ochii căruia s-a putut uita. N-a intrat niciodată în sângele lui. Îi plăcea să-l surprindă pe stradă, strecurat în câte o babă gârbovită, care venea spre el, ridica bastonul, apoi îi spunea răstit: - Ți se văd coarnele! Achile se pierdea imediat și își pipăia discret părul, iar atunci, bătrâna îl apuca de braț hohotind grotesc: - Sunt Zogru, prostule! De multe ori stăteau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Amintiri de neuitat sau Călătoriile lui Stejărel Vântul dezmierdat de soare se alinta cald printre florile pomilor albi. Bunicul așezat pe o bancă își ștergea cu o mână tremurătoare ochii încercănați ca două zorele pe un zid năruit. Avea trupul gârbovit, palmele aspre și bătătorite, fața ridată și înnegrită de vânt, părul și mustața albe ca neaua și ochii căprui, dar care te priveau cu dragoste și bunătate. A fost un om puternic, drept, mândru, cu dragoste pentru natură și oameni
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
privi cu atenție pe Arthus. Privirea de un albastru spălăcit pe care i-o transmisese lui Erwan. Remarcă o infimă străfulgerare. Frica. Frica În fața morții. - Stupoarea lui la vederea sicriului gol nu era simulată, murmură Marie, urmînd din ochi silueta gîrbovită care se Îndepărta. - Răzbunarea lui nu s-a terminat. Vorbesc de Ryan, preciză Lucas. Dacă n-a vrut ca familia lui să știe cine este, asta Înseamnă că Încă n-a terminat cu ei. * * * Pierre-Marie Îi privise pe tatăl său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
reveni și mai trăi cinci ani. Cumpără mobilă, puse În sufragerie un pat pentru Bruno, Îl Înscrise la școala primară din cartier. În fiecare seară, venea să-l ia acasă. Lui Bruno Îi era rușine văzând-o pe acea bătrânică gârbovită, uscată, care-l lua de mână. Ceilalți aveau părinți; copiii celor divorțați erau Încă rari. Noaptea, bunica Își revedea iar și iar parcursul vieții care sfârșea atât de prost. Tavanul apartamentului era jos, vara căldura era sufocantă. În general, bătrâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
am spus, Lloyd George s‑a năpustit cu ură asupra domnului Klotz, scrie Keynes. „Îl știți din vedere pe Klotz? - un ovrei scurt, umflat, cu mustăți mari, cu niște ochi alunecoși, care i se Învârtesc În cap, și cu umeri gârboviți, parcă dintr‑o instinctivă autodepreciere. Lloyd George l‑a detestat și l‑a disprețuit de la bun Început. Și acum și‑a dat seama dintr‑o străfulgerare că‑l poate distruge. Femei și copii mureau de foame, iar domnul Klotz trăncănea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
strecură anevoie printre ușile capitonate, încovoiat, umilincios. Poala anteriului se agățase de o țintă și preotul o smunci ferit. Se opri în dreptul măsuței cu câțiva trandafiri aproape veștejiți. Goncea se ridică. Veni spre el și-l privi nedumerit. Părintele, înalt, gârbovit, cu barba colilie, își rezemă de colțul măsuței servieta gălbuie, burdușită, legată cu o curea maronie. - Nu vrea, dom’ maior. Am încercat să-i explic și eu că nu-i cazul să fie așa de habotnic, când e vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
citească ziarul și să bea o grappa. În orice caz, blana de nurcă rămase În dulap și ei plecară spre Casinò. Coborâră de pe vaporetto la stația San Marcuola și merseră pe jos de-a lungul străzilor Înguste și peste podul gârbovit ce ducea la porțile de fier ale cazinoului, deschise acum și Întinzând o Îmbrățișare primitoare tuturor celor care alegeau să intre. Pe pereții exteriori, cei vizibili dinspre Marele Canal, erau Înscrise cuvintele „Non Nobis“, „Nu pentru noi“, care, În timpul Republicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
De altfel, ori de cîte ori simțeam că în mintea lor începea operațiunea de suprapunere, de căutare a punctelor comune între mine și Victor, eu îmi fixam instinctiv privirile în pămînt și rămîneam cu capul aplecat, cu umerii chiar ușor gîrboviți, conștient de fapt că nu eram la înălțime. Fără să fi fost un elev rău, nu m-am ridicat însă niciodată la nivelul lui Victor. Iar atunci cînd îi surprindeam totuși pe profesori cu temele mele sau cu răspunsurile mele
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
înscris pe față toate umilințele, de i s-au adâncit în riduri toate înfrîngerile. Oricâte rezerve de viață ar dovedi el, impresia nu este totuși a unei prospețimi biologice. O existență subterană este ființa lui și mersul lui lent și gârbovit este un simbol pentru umbrele destinului nostru. Sîntem un neam care-am ieșit din văgăuni, din munți și din văi. Am privit cerul din umbră și-am stat drepți în întuneric. Ne-am răcorit o mie de ani. De aceea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și casa. Era la fel, cu tencuiala neîngrijită peste pereți înjghebați din chirpici, cu acoperișul din păpuriș cenușiu, cu ușa scundă și clanța încovoiată, de parcă sta tristă, cu colțurile buzelor lăsate, cu stâlpii prispei dând întregii case înfățișarea unei femei gârbovite, cu bărbia rezemată în coate. Și totuși, casa părea nouă ; toate culorile ei palide, muchiile șterse și ferestrele mici și tulburi erau învăluite în lumină. Deschise ușa, nu mai avea scârțâitul știut, iar înăuntru plutea aceeași lumină densă. Îl așteptau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Da’ ce mai faci cu ingineria în ziua de azi ? — Îți trebuie ceva carte, adăugă Chioru, ca să înveți să fii așa ticălos... Și lumea parcă s-a mai ticăloșit, îi răsunau lui Coltuc în urechi cuvintele Ologului în timp ce privea umerii gârboviți ai Melaniei, pe trotuarul de pe strada Viitorului. Uită-te cum ne-am înmulțit, toate arătările lumii : ciungii, orbii, ologii, milogii. Aicea e altfel de negoț, mai cu curu-n sus : cu cât mai mulți cerșetori în vitrine, adică pe trotuare, cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
târziu. Ei bine, în desenele din ziua aceea, portretele erau mai tinere decât se arătau în realitate. Zadarnic căută pictorul cutele săpate în obraji. Fețele le erau netede ca o frunte de copil. Degeaba căută umerii căzuți și grumazul ușor gârbovit. În desen, gâturile se alungeau semețe și zvelte. Asta însemna că, în clipa morții, aceștia fuseseră mai tineri decât acum. Cu alte cuvinte, deși ochii lor îl priveau în față și capul li se înclina cât să-i mulțumească, erau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Iepei, Laz, Dealu Perjului și Bărboasa, iar satul Tarnița abia în sec.XVIII-lea.. Din poveștile bătrânilor Costică Savin, Cezar Pușcuță și T. Jugaru rezultă că, așa cum îl știm din anii copilăriei, până după al doilea război mondial, satul părea gârbovit de povara greutăților și a lipsurilor, scufundat în noroaie și înconjurat de mlaștini. Marea majoritate a caselor erau construite din paiantă, acoperite cu stuf sau paie. Gospodăriile multor oameni arătau altfel de cum arată astăzi, fiind mai puțin îngrijite, mereu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
prin acei ani 1872 - 1876 și cu alte arme... cu o solidă cultură umanistă, nu numai în limba țării lui dar și în limba italiană și franceză. Iată de ce anii ref ugiului în Moldova, în 1917 și 1918, Vlahuță acum gârbovit, bolnav, se lăsa purtat de nostalgia copilăriei, pe dealul Țuguietei și Cotu Negru, însoțit 159 de Voiculescu, Tutoveanu, Valerian. În primăvara tragică a anului 1917, Vlahuță îi șoptea lui Tutoveanu: „Privesc jocul de dealuri și acum mă dumiresc de ce‐ai
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
de pe un cal falnic străpungea du pă 1 945 cu privirea triumfalistă priveliștile Milcovului din mijlocul unei comune focșănene, căreia i se dăduse numele de Suvorov, revine în cartea lui Iachim la adevărata dimensiune : „uscat ca o coarnă, un babalâc gârbovit, mic de statură, șchiop, cu f ața mică și plină de riduri, cu sprâncenele ridicate, nas strâmb, cu păr rar și cărunt, adunat deasupra frunții într un fel de mo țocʺ; „bătrânul ghebosʺ, „un bufon de marcăʺ, „la moșia sa
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]