KorAP: Find »[drukola/base=gârneț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...6 7 8 ...11 >

268 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293

fragmente din înfățișarea originară. După dispariția Uniunii Sovietice și a mitului cu invincibilitatea paradisului comunist, locuitorii din regiune încep să regrete obscur vidul pe care nu l-au putut umple plantând mesteceni aduși din inima Rusiei. 25 iunie, duminică VASILE GÂRNEȚ: Mai multă lume e amărâtă, întristată de ceea ce vede la Kaliningrad. Richard Wagner nu-și poate reveni după șocul pe care l-a trăit în ajun, la „concertul” festiv de la catedrala în reparație, acolo unde se află și mormântul lui

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
Îi mulțumesc. „Ar fi bine să ținem legătura”. „Da, da, firește”, încuviințez eu, din politețe, sperând totuși să-și mai tempereze efuziunea. Bine că am întors „foaia” vremurilor în Moldova. De ce să-l descurajez?... Dar am întors-o, oare? VASILE GÂRNEȚ: Am program liber. Pot să mă plimb prin oraș, unde nu prea am ce să văd, sau să mă întorc la hotel și să citesc. La ora trei, vom pleca la Svetlogorsk cu trenul, unde se desfășoară un festival folcloric

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
Sankt-Petersburg”, iar Valentina Soloviova - doamna exaltată, pe care concetățenii săi din Kaliningrad au întâmpinat-o cu entuziasm la sosirea trenului - publică o povestire pentru copii, Varejki („Mănușile”). Ce șansă, să-ți cunoști mai bine colegii, acum și din scris! VASILE GÂRNEȚ: În trenul de clasa a treia, cu banchete din lemn, care ne duce spre Svetlogorsk, mergem cu mai multe colective de artiști, care cântă ceastușki și dansează. Nae Prelipceanu îmi spune că nu mai poate suporta vocile acestea sparte, „disperate

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
niște țigani, „plantați” într-un decor adecvat -corturi, căruță, muzică, foc aprins. Păhăruțele de țuică fiartă, cu care-și îmbie mușteriii, au pictate pe ele aceeași figură a președintelui rus, semănând cu un iepure blond, insuflând voie bună supușilor. VASILE GÂRNEȚ: La 21.00 ne regăsim, toți scriitorii din tren, la întâlnirea cu guvernatorul regiunii, care ține un discurs dezlânat, face glume, gafează și lasă impresia că e destul de turmentat de băutură. Bosul regiunii e un fost director al portului din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
cu fericirea la Kaliningrad, nu și-a putut stăpâni replica: „Poate că e așa cum spuneți, dar vă lipsește ceva esențial: libertatea”. „Libertatea?... Care libertate?”, s-a mirat cucoana, înfruntând privirea consternată a colegului nostru. „Ce să facem cu ea?” VASILE GÂRNEȚ: Plecăm cu un sentiment de ușurare din Kaliningrad. Chiar și acei care se arătau cumva excedați de „ospitalitatea” rușilor - tarafuri, vodcă, matrioște etc. - conchid acum că a fost ca o „escală în timp”. Studenții ne ajută la bagaje, peronul gării

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
pe necarosabil” o grămadă de expresii până mai ieri uzuale. Epoca postmodernă produce o „metaforizare” accelerată a limbajului, transformând termeni și locuțiuni consacrate în bibelouri cu valoare muzeistică: „la celălalt capăt al firului”... Ce „fir”, domnule, la telefoanele mobile?!) VASILE GÂRNEȚ: Prima stație pe teritoriul Lituaniei se cheamă Kybartay (am o obsesie: să rețin numele primei halte de pe teritoriul țării în care intrăm, ca pe un fel de jalon pe care îl ornez, ulterior, cu tot felul de „corali” simbolici. Dar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
mai multe, nu-și pierdu totuși aplombul (funcția o obligă!) și îi explică, pe un ton prefăcut-indiferent (așa am intuit), că avem o „viză colectivă” și, deci, să nu-și mai bată capul cu amănunte, să nu caute complicații. VASILE GÂRNEȚ: În gara din Vilnius, ni se propune spre audiție și vizionare un Jazz performance: Sonatină pentru Patru poeți, Oboi, Contrabas și Percuție. Cei patru poeți sunt: Sigitas Geda - lituanian, Kerry Keys Shawn - american, Yang Lian, chinez, și Timur Kibirov - rus

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
sentiment îl poți citi pe „chipul orașului”, în înfățișarea cartierului central, unde se află primăria - o clădire albă cu coloane, încununând o alee largă, flancată cu clădiri medievale, pitorești, proaspăt restaurate, ca pentru o nouă epocă din istoria națională. VASILE GÂRNEȚ: Primarul Praksas - un personaj de vreo 40 de ani, subțire, zvelt, fost aviator sportiv, cu multe distincții în campionatele URSS. Foarte sigur în noua postură, dar și ușor emoționat. Thomas Wohlfahrt îi oferă cunoscuta bucată de plastic, inscripționată „Literatur Express

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
preda engleză la primul SRL din Chișinău specializat în „promovarea”, contra plată, a limbilor moderne, deschis la începutul deceniului trecut și botezat Oferta (o denumire ea însăși neobișnuită, un termen „capitalist”, anunțând noile vremuri „desfundate”). Umblam la cursuri împreună cu VASILE GÂRNEȚ și cu Valentina Buzilă, colega noastră de la Editura Hyperion, de unde îmi câștigam pâinea. Noi trei eram singurii români din grupă, restul - evrei ruși din Chișinău. Se pregăteau să emigreze - Gorbaciov tocmai slăbise șuruburile, iar imperiul scârțâia din toate încheieturile precum

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
dar fără ajutorul magnetofonului și al vocii calme, mereu egală cu sine însăși, a lui Costică Mămăligă... De atunci, întâlnirea mea cu limba engleză poartă efigia de neuitat a acestui personaj insolit, rămas într-un trecut plin de promisiuni... VASILE GÂRNEȚ: Descoperim orașul vechi. (În toate orașele unde am fost până acum există câte un oldtown, locuri unde se grăbesc să ajungă toți turiștii. Doar Chișinăul meu arată ca un oraș fără memorie, pentru că mai toate cartierele și clădirile vechi au

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
aici e și biblioteca, un adevărat tezaur - peste 5 milioane de volume și câteva sute de mii de manuscrise datând din sec. XIII-XVI, precum și o bogată colecție de tablouri vechi. Țara aceasta chiar are un patrimoniu de oferit Europei... VASILE GÂRNEȚ: Câteva readinguri în oraș ale scriitorilor din Trenul Literaturii. Noi, românii, nu suntem implicați la Vilnius. În clădirea Minorităților Naționale citește și dialoghează cu publicul, în general, angajați ai Ambasadei și Consulatului ucrainean, Yurij Andruchovych, un ucrainean care e mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
vechi blazon medieval, cu un călăreț în armură, pe fundal roșu. Spre apusul ocupației sovietice, cavalerul lituanian și-a curățat platoșa, și-a primenit bidiviul și și-a reluat locul în stema din care fusese izgonit acum cinci decenii. VASILE GÂRNEȚ: În căutarea acelorași rădăcini istorice ale națiunii-gazdă, vizităm faimosul Castel medieval Trakai, construit în sec. al XVI-lea, situat la 25 km de Vilnius, într-un peisaj pitoresc, înconjurat de lacuri și păduri. Renovat de curând, foarte stilizat, castelul mi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
prin exterior, vrând să-i evaluez dimensiunile. Un loc liniștit, izolat, cel puțin așa pare la acea oră vesperală. Să te izolezi aici ca să scrii un roman... Cu singura condiție: să intre banchetele în carantină. 28 iunie, miercuri Riga VASILE GÂRNEȚ: În trenul spre Riga. Plouă neîntrerupt, o vreme închisă, ce nu dă semne să se limpezească. Acum suntem într-o stație de triaj, așteptând trenul care ne vine în întâmpinare. Pe geam se văd vagoane de marfă. Alături de mine, o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
noastre capătă alura unui eveniment de proporții, care captează atenția oficialităților, a presei, a opiniei publice. Prezența unei caravane internaționale de scriitori le dă localnicilor reconfortanta senzație că sunt mai puțin excentrici, mai importanți decât s-au văzut vreodată... VASILE GÂRNEȚ: La hotelul Maritim, proaspăt renovat, găsim condiții excelente. E mult mai bine decât la Vilnius. De la hotel, poți să ajungi în oldtown traversând un pod lung peste râul Daugava. Vreau să merg pe jos, să traversez podul, dar plouă neîntrerupt

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
că nu prea avem nevoie de explicațiile ei. Impresiile directe sunt mult mai puternice. Dar nu vrem să o descurajăm și-i adresăm, sporadic, tot felul de întrebări, pentru a-i pune în valoare cunoștințele de istorie și actualitate. VASILE GÂRNEȚ: Primăria Rigăi e situată într-o clădire renovată, foarte frumoasă. Dar prea „nouă”, parcă, și în interior, și în exterior. Ar fi trebuit păstrat mai mult din patina vremii. Cum au făcut nemții, de pildă, cu palatele din Dresda, restaurate

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
independenței, ca mulți alții, a intrat în lumea afacerilor. Avea o firmă prosperă la Riga. A murit acum un an, într-un stupid accident de mașină, lăsând în urmă soția și trei copii. Destine de basarabeni... 29 iunie, joi VASILE GÂRNEȚ: Și astăzi plouă - sună aproape ca un refren la Riga. Până la 14.00, când vreau să mă duc la întâlnirea românilor cu publicul la Biblioteca Națională, întâlnire moderată de Leons Briedis, ne plimbăm prin oraș. Trecem pe lângă sediul televiziunii asaltate

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
când îmi transcriu însemnările de la bibliotecă). Demnitatea rentează într-o măsură incomparabil mai mare decât renunțarea la propria identitate, umană și națională, decât promiscuitatea adaptării, a supraviețuirii cu orice preț - o conduită, din nefericire, larg răspândită în țara mea. VASILE GÂRNEȚ: Priviți de la o parte, ai noștri fac o figură onorabilă. Leons Briedis, care îi prezintă pe rând, la un moment dat renunță să ne mai traducă ceea ce spune, nu înțelegem nimic, dar, după entuziasmul și pofta sa de vorbă, bănuim

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
ieri niște articole, pare să confirme aceste realități: publică anunțuri pentru „ne-cetățeni”, care adună semnături în favoarea nu știu căror drepturi lezate. În Moldova așa ceva este de neimaginat. La noi, discriminată este majoritatea autohtonă, dar ea nu adună semnături. VASILE GÂRNEȚ: Călătoria cu Liepaja, un vapor foarte cochet, se înscrie într-un program multidisciplinar al gazdelor, intitulat Post-scriptum. Muzică, dans, bere. Discuții cu Leons și Maria Briedis, cu Gheorghe Tofan, președintele Asociației moldo-letone din Riga. Sesizez o concurență între Maria Briedis

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
toți cei prezenți în colțul acela de lume părăsită, departe de realitățile anului 2000: un fragment din memoria afectivă a unui creator situat într-o altă dimensiune, aburcat la un nivel ontologic inaccesibil fantoșelor care mișună pe pajiștea verde. VASILE GÂRNEȚ: Atmosfera e de spectacol suprarealist. Evenimentul poartă numele POST SCRIPTUM - am mai auzit numele ăsta, înainte de a ne îmbarca pe vapor, dar nimeni nu ne-a spus ce semnifică - și constă în a prezenta, concomitent, câteva happening-uri, independente unul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
patetică, undeva, în spatele meu. „Ați fost convocați pentru a asista la o transfigurare, la o schimbare de sens și de repere interioare. În ce direcție, veți afla mai târziu, fiecare de unul singur, rebobinând mental «documentarul» aflării voastre împreună.” VASILE GÂRNEȚ: Cu siguranță, nu hazardul poruncea în aceste locuri, oricât de dezmoștenite îmi păruseră la sosire. Regăsim vaporul în același loc, ghidați mai degrabă de instinct decât de memoria traseului parcurs până la amfiteatrul cu happening-uri. Pofta de mâncare revine, nestăvilită

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
să ne trăim viața în tren, cu echipa împuținându-ni-se pe parcurs, din cauze naturale... Cine ar avea curajul să accepte o asemenea opțiune? Dar dacă ți s-ar propune o „viață pe roți”, în schimbul scutirii de moarte?... VASILE GÂRNEȚ: Traversăm o bună parte din Letonia până la frontieră, apoi Estonia, până la Tallin. Vama dintre cele două țări o trecem destul de repede. În rest: păduri, câmpii, râuri și lacuri. Case din lemn bine îngrijite. Câte un copil care ne salută într-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
că ne mai aflăm „pe drum”, în exercițiul funcțiunii, că mai avem, deci, de trăit niște lucruri, povestitul vine la urmă. Stabilim să ne întâlnim mai târziu, în oraș, după ce ne vom fi cazat și acomodat cu noua reședință. VASILE GÂRNEȚ: Suntem cazați în Park-Hotel - privatizat, renovat, foarte cochet - situat la sud, cred, de cetatea Tompea, într-o zonă pe care n-o vizitasem, deși distanțele sunt foarte mici la Tallin. Până în Piața Primăriei - centrul orașului vechi - se poate ajunge și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
costum nou și cravată. Nu a venit singur, și-a adus la banchet și „familionul” - soția și copilașul în cărucior. Micul Sauter - baby - devine, firește, obiectul adorației spontane a întregii caravane scriitoricești, în special o țintă pentru efuziunea doamnelor. VASILE GÂRNEȚ: Boris Buracinschi este ghidul nostru prin oraș. O mică dispută - unde să mergem? Nae Prelipceanu alege marea și pleacă singur într-acolo. Andrei Bodiu, Adrian Popescu, VITALIE CIOBANU și eu preferăm să batem orașul vechi. Mergem în Cetatea Tompea, să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
întreg Tallinul, care își arată adevărata înfățișare, misterios-visătoare, doar în decembrie, când lumea zânelor și a piticilor din basmele nordice își reintră în drepturi, se pune pe șotii. „Vizitați Estonia iarna!” - acesta este îndemnul meu. 1 iulie 2000, sâmbătă VASILE GÂRNEȚ: Zi de shopping, pentru că nu avem lecturi la Tallin, dar nici prea mare curiozitate să vedem cum se prezintă în reading-uri colegii noștri. Scenariul desfășurării acestor lecturi e cam același, doar publicul se schimbă. Câte odată, rar de tot, e

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
de Boris, care a fost foarte amabil cu noi în aceste zile. Sper să-l mai vedem și la Chișinău, unde n-a mai venit de câțiva ani. Mâine-dimineață ne vom relua pelerinajul spre Sankt-Petersburg. 2 iulie, duminică Sankt-Petersburg VASILE GÂRNEȚ: Din nou în tren. Vom avea un drum lung, de aproximativ opt ore. Mă despart cu regrete de Tallin - un oraș de care m-am îndrăgostit. Nu știu încă ce ne așteaptă la Sankt-Petersburg, dar, cu siguranță, nu va fi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]