780 matches
-
pământeană ce se oprea mirată de rozul obrăjorilor grăsulii și total neinteresanți din punct de vedere alimentar. Adesea, copilul se trezea pe cale naturală dar de cele mai multe ori Îl trezeau vocea și cântecul supranatural al Didiței, afon și pătimaș scos din gâtlejul Mumei pădurii, În timp ce fata cu o chircă prășea straturile de ceapă iar gândurile-i cutreierau cine știe ce universuri sentimentale. Va, mai rămânea un piculeț liniștit, urmărea cu ochii lipiți o buburuză viu colorată ori un gândăcel preocupat de problemele sale diurne
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Te strâng în brațe / Cu ardoare / CA un boschetar / O sticlă de tărie / Mare.“ (Îmbrățișare) „Sorb / Cu voluptate / Dintre coapsele tale / Plăceri nemăsurate / CA un bețiv / Din sticlă / Vise deșarte.“ (Voluptate) „Aroma / Trupului tău / Mai dăinuie / În memorie / CA pe gâtlejul ud / Al unui bețiv / Mirosul de tărie“ (Aroma) etc. Singura surpriză oferită cititorilor constă în aceea că uneori „ca“ este înlocuit cu „precum“. Dar substituirea se produce rar. Ioan Hada, autoproclamat în titlul volumului „faraon“, rămâne adeptul de neclintit al
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
manieră satirico delirantă: „Clefăiam cu pantofii strălustruiți / în resturi de torturi supurând siropuri scârboase. // otrepe cu fețe-ngălate de zâmbet / ipocrit căutau să mă «onoreze» / cu strângeri lipicioase de mână... // am lunecat pe un val de libărci fâșâind / în viteză spre gâtlejul unei guri de canal“ etc. A trecut, cum se vede, vremea „bărcii pe valuri“. Viorel Savin face un pas înainte imaginându și libarca pe valuri. Sorin Mitu, de profesie istoric, a inclus în volumul După douăzeci de ani (Argonaut, Cluj
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și s-a îngrozit cînd l-a văzut pe MacKena cu mîna sfîrtecată. Cu greutate îi eliberează mîna, dar Cezar a continuat să-l flocăiască încă o bucată de timp. La spital medicii au făcut minuni și din nou pe gîtlejul lui MacKena băutura lunecă și mai și ca înainte. Ancheta poliției patina. A rupt zgarda, spunea Vasile. A dat drumul cîinelui, contra MacKena. Vasile nu era prost și, utilizînd cu abilitate licoarea lui Bachus, era pe punctul de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
rîntașul gros turnat În versuri, unele zise „patriotice“. Declamatoarea unui poem de război mă indignase mai mult ca alții, cu monotonia ei urlată vers cu vers: „S-au tot dus la Oarba-n jos“, gîjÎia dînsa transsexual, ca dintr-un gîtlej de tulnic ars de băutură. Tocmai evocarea, În acest registru, a nenorocirii de pe Mureș din septembrie ’44 mi s-a părut indecentă. Celorlalți membri ai juriului, nicidecum. Nu aveau cum să se simtă jenați de repetiția aceea agasantă „La Oarba
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dar omul gospodar mai pune mâna și pe ulcica ceea cu vinișor, că altfel treaba i făcută doar pe jumătate - a apreciat Petrică. ― Apoi tocmai despre asta am să vă povistesc eu În astă sară. Despre o gură și un gâtlej care nu mai știau măsura și, când Își aduceau aminte că mai au și casă, cocoșii cântau a doua oară - a răspuns tata Toader, privind la „fata moșului”, cum Îi spunea el Marandei Încă de când s-au luat... ― Abia așteptăm
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
m-am dus!... mai grăi căruțașul și, sărind înapoi în căruța lui, pocni din bici și o luă pe uliță în sus. Curând, căruță și căruțaș fură înghițiți de întunericul nopții și în urma lor se așternu liniștea. Bătrânul hâcâi din gâtlej și alungă cu toiagul un câine mic și arțăgos, care lătra prin apropiere. Apoi dădu poarta într-o parte. Bună seara, deadule! zise Culae și îi apucă mâna dreaptă cu smerenie, ca să i-o sărute. Uite c-am venit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
zărea iarăși luna, iar de undeva de afară, prin ușa întredeschisă, răzbătea nechezatul unor cai nerăbdători s-o pornească la drum. Culae se dădu jos din pat și își căută din ochi găidulca, dar n-o văzu. Moșneagul hâcâi din gâtlej în felu-i de-acum bine cunoscut și, luând din perete găidulca cea mai frumoasă, din care cântase cu o seară înainte, i-o puse încet în brațe, ca pe un dar binemeritat. Ia-o, nepoate, îl îndemnă bătrânul, este a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
știe care e formula apei... Întrebarea îl lăsă pe Ceaușescu în pom. N-ai auzit ce te-a întrebat tovarășul profesor, Niculae? Răspunde-i, să nu creadă că nu știi!... îl îndemnă Maurer. Ceaușescu vru să spună ceva, dar din gâtlej nu-i ieșiră decât niște sunete nearticulate. Îi trebuiră câteva minute ca să-și recapete aplombul obișnuit și graiul. Ce-i aia, tovarășu'?... Aaaa!!... Văd că dumneata mă subapreciezi!... Îmi pare rău!!... răbufni el roșu de indignare și dădu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Stelian. Domnu șef..., domnu Stelică, de ce nu mă-nțelegeți? reîncepu gestionarul, cu un glas ca din butoi, potrivind coceanul de la sticla de țuică la loc cu o lovitură zdravănă de pumn și făcând-o să dispară înapoi sub tejghea. Din gâtlej îi ieși din nou un sughiț jalnic. Dacă marfa asta ar fi fost a lui nea Cutare, aș mai fi zis!... Da e marfa statului, domnu Stelică, și dacă mai pui și tu acolo, ca omu, mâna pe câte ceva... Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
După câteva încercări reușește să simtă bine între dinți capătul rece și dur al tubului din plastic. Senzația nu este plăcută și o clipă o încearcă temerea că înghițitul îi va trezi dureri necunoscute. Dar prima înghițitură a și parcurs gâtlejul uscat chemând cu aviditate încă și încă o înghițitură. Realizează cât de importantă este satisfacerea acestei necesități, cât de capital este acest gest pe care îl facem automat în viața de zi cu zi. I se pare că abia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
craniu și începe să debordeze pe nara stângă. Cerșafurile imaculate s-au transformat în cocoloașe umede, lipicioase și fierbinți, care o agresează din toate părțile. Limba uscată și aspră atârnă printre buze ca dintr-o dată să dispară, înghițită de hăul gâtlejului însetat. Vidul din cap i-a invadat toată făptura. A intrat în comă ! Urgent la reanimare ! Limba ! Trage-i limba afară ! Temuta barieră spre S. I. P. O. s-a deschis din nou pentru Dora. Ea nu aude și nu simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mână mă pipăia cu brutalitate, cealaltă nu contenea să ducă la gură o ceașcă mare din care duhnea a vodcă. Revolta și neputința mă paralizau. Grija de Minodora, pe care nu o vedeam nicăieri, îmi îngheța vorbele care clocoteau în gâtlej și îmi opreau scuipatul care se cerea aruncat spre chipul inuman. Am strigat și eu vorbele auzite de la Atanasie și care îmi stăruiau în minte : "Devușca ! Spasibo, spasibo, davaite mnia devușca." Omul cu chip de câine a scos pentru câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mea muzicală de spectator a izbucnit într-un NUUUUUUUUUUUUUUUUUU prelung și profund, motiv pentru care domnul costumat în negru a rămas încremenit, ca o statuie de piatră cu gura căscată, vreme în care coristele, cu ultima vocală nerostită rămasă în gâtlej, semănau cu niște ființe ciudate pe care aveam să le descopăr mult mai târziu, altfel costumate, prin pânzele lui Pieter Bruegel cel Bătrân. Atunci când domnul în negru s-a apropiat de mine, cu intenția vădită de a-mi căuta urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
numai Caragea și hatmanul Cărăbuș păreau mai agitați decât toți ceilalți. Aceasta se vedea din mișcările capului, din alterarea feței și mai cu seamă din desele oftări ce ieșeau din piepturile lor. Vinul cel tămâios de Cernătești, turnat necontenit în gâtlejul boierilor, începu să-și facă efectul său (iertați, din nou, redundanța, n. m.). Oaspeții noștri, cari până aci mâncau și beau liniștiți ca cei șapte filosofi ai Eladei (neîndoielnic, pitarul Filimon are un fix cu referințele clasice plasate defectuos, n.
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Înainte de a se cufunda din nou În discuția cu prietenii lui. Sosiră, la puțin timp unul după altul, Chiorul Fadrique și don Francisco de Quevedo. Fadrique venea de la spițeria lui din Puerta Cerrada; preparase poțiuni pentru clienții săi și avea gâtlejul iritat de vapori, amestecuri și pulberi medicinale. Așa că de cum apăru dădu de dușcă o juma de vin de Valdemoro și Începu să-i explice lui Dómine Pérez proprietățile laxative ale cojii de nucă neagră de Hindustan. Așa stăteau lucrurile când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și fălcile li se umflă. Nu e nici o îndoială că dobândesc unele trăsături omenești. Cu ajutorul aparatului de mărit, poți, de asemenea, să privești în interiorul gurii lor, pe care Doré a lăsat-o deschisă, gâfâind, și de acolo mai departe, în gâtlej, și pe urmă și mai departe, în adâncul măruntaielor. Plămânii sunt pe cale să se formeze, inima crește, bășica înotătoare se chircește. Acest fel de a privi al bunicului m-a urmărit întreaga viață. La muzeu - în acea prea scurtă perioadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
prin gura căscată ajungi într-o lume pe care Géricault n-a putut s-o arate în întregul ei, căci tabloul trebuia să fie coerent, bine structurat și așezat pe o pânză pătrată. Privirea alunecă peste limba încă umedă, prin gâtlej, pe lângă laringe și corzile vocale, și acolo, la înălțimea toracelui, se află Vederea: personajul văzut dinăuntru e cald și respiră, sângele curge prin vine, întregul trup vibrează și trăiește. Totul este așa cum trebuie să fie. în tabloul lui Eugène Jansson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Prusacului, deodată, îi vine să chiuie și încalcă tot protocolul vizitei, obținând astfel rezultate diplomatice neașteptate... După propriile mele reacții avute pe parcursul lecturii, e sigur că Filip Florian a reușit să picure câțiva stropi din acest decoct nu numai în gâtlejul uscat al unui viitor mare rege. Și cititorul obișnuit, și criticul exigent și-au avut porția lor.
Bukarest by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7909_a_9234]
-
vînătoare, dezvăluie și alte ciudățenii ale speciei: "Ochiul zburătoarei, deschis fantastic de mare și negru, parcă omenesc, privește mirat o gură păroasă ce rînjește mulțumită de marele succes. Evantai mic și ruginiu, coada i se desface asemenea unei brîndușe păduratece. Gîtlejul, amorțit de o durere profundă, se umflă și palpită asemenea aceluia al unui gușter, fără însă să emită niciun strigăt sau vreo notă guturală. Sitarul e o pasăre aproape mută. Sunt vietăți care pot îndura cele mai groaznice torturi fără
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
chemată-n tinerețe, pe care-l remarcă prefațatorul, întinde de asociații ca de-un elastic, scoțînd, uneori, efecte lin-frumoase: "Cerul mic în carul mare duce Domnului iubire" (Noapte). Visul nou, visul "leneș - de burghez", visul "înfipt ca un os în gîtlej" sînt feluri de-a trăi într-o geografie, altminteri, ori searbădă, ori peste poate de violentă. La numai un an distanță - surprinzătoarea prolificitate a obsesiilor... - în 1934, apare al doilea volum, Metamorfoze. O poezie cu titlu frumos, Întîlniri neverosimile, și
Vise rele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7816_a_9141]
-
mele mai numără încă mai numără câteva clipe feciorelnice cu cât înaintez în vârstă cu atât timpul sufletului meu întinerește când va fi să mor el se va naște cu adevărat IULIE cu aspru lătrat tăinuit la piept printre răgușitele gâtlejuri ale cocoșilor el se furișează prin întunericul nopții în geamurile caselor aruncând la întâmplare bolțile purpurii și de după înrumenita beznă aleargă pofticios de ea el însuși înfierbântându-se de la propriul sânge ardent după care mult timp după aceea în răchitișul
Leons Briedis by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6811_a_8136]
-
luntrea șubrezeau Și păsările tot mai loveau cu clonțul în coate. Și noaptea se clăti sub al zăgazului laringe. Se părea, câtă vreme puiganul nu e hrănit, Femelele mai curând vor ucide, decât și-ar stinge Ruladele-n țipătorul lor gâtlej hârcâit. 1915 Sora mea - viața și astăzi este în revărsare, Și cu ploaia de primăvară de toți și de toate se lovi, Dar oamenii cu brelocuri - ursuzi, în măsură mare, Înțeapă delicat ca șarpele ce prin ovăz s-ar șupuri
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
dintr-o dată - din grădina în care Doar ochiul ți-a mas, din al sufletului tău Întuneric drag, ocheană-n aiurare, - Este prins un fluierat plescăit peste tău. De milițian ocheana e-ncleștată strâns, Și ea, disperata, branhiile își zbate, Și cu gâtlejul, ochiul, îndărăt, cum e deprins Peștele, încearcă să-i scape din labe! De argint mărunt ce clipocește - Rotunde-profunde boabe de mazăre, Ca dimineața udă ce rătăcește, Peste gard e-aruncată stea lucitoare. Și acolo, unde se întunecă răsăritul Cu oftica
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
cai, în tăcere. Dona Filipa înainta încet. Sub dantelele vălului trebuie să fi avut ochii ațintiți asupra lemnului roșu de la poarta capelei Caselor Noi. Octávio ar fi vrut să scoată un țipăt care să o imobilizeze pe mama lui, dar gâtlejul îi tăia toate sunetele. Tot așa rămăsese când, chiar în anul întâi la Coimbra, colegii mai mari de la facultate, cum obișnuiau cu bobocii, i-au băgat în pat un schelet, și el se trezise cu ochii ațintiți asupra unui craniu
José Viale Moutinho - Casele noi by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7555_a_8880]