504 matches
-
est de Nistru a Republicii Moldova. Reședința sa este orașul omonim Rîbnița. În 1989 populația era de 34.400 locuitori, lăsând la o parte centrul administrativ Rîbnița, structura etnică fiind următoarea: 47% erau moldoveni, 42% ucraineni, 8% ruși, restul fiind bulgari, găgăuzi, evrei, bieloruși, polonezi și germani. Conform recensământului din 2004, populația raionului era de 92.800 locuitori din care 34,2% trăia în mediu rural în circa 46 de sate, în timp ce 65,8% trăia în mediu urban. Ucrainenii sunt majoritari relativ
Raionul Rîbnița () [Corola-website/Science/302620_a_303949]
-
s-a redus simțitor. Moldovenii constituie 10.994 din numărul total de locuitori ai orașului, la care se mai adaugă și 69 de români. Dintre alte etnii mai locuiesc 2.438 de ucraineni, 1.276 de ruși, 17 bulgari, 5 găgăuzi și 123 de persoane de alte naționalități. Deși comunitatea romilor este destul de numeroasă, datele respective nu indică și numărul acestora. Acest fapt este important, deoarece actualmente apar mai multe surse de informație, care denaturează starea reală existentă despre componența națională
Fălești () [Corola-website/Science/302750_a_304079]
-
țări. La recensămîntul din anul 2004, populația satului constituia 4151 de locuitori, dintre care 50.40% - bărbați și 49.60% - femei. Structura etnică a populației în cadrul satului arăta astfel: 92.19% - moldoveni, 4.31% - ruși, 2.19% - ucraineni, 0.58% - găgăuzi, 0.26% - bulgari, 0.05% - evrei, 0.41% - alte etnii. În comuna Cocieri au fost înregistrate 1196 gospodării casnice în anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.1 persoane. În anul 1963 se ridică o școală
Cocieri, Dubăsari () [Corola-website/Science/304607_a_305936]
-
vest. Autoritatea Asăneștilor a fost slăbită, și drept consecință, Hoarda de Aur și-a extins stăpânirea și asupra Dobrogei; de atunci a început colonizarea zonei cu turci selgiucizi și tătari islamizați (parte din urmașii acestora, trăind printre creștini, au devenit găgăuzii de mai tarziu). Tot în această perioadă, datorită vremurilor nesigure, orașul s-a mutat din nou spre mare, în locuri mai greu accesibile - înălțimile apărate natural (în special dealul mare, numit "Djinna Bair", unde s-au descoperit vestigii ale construcțiilor
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
turci ca represalii în timpul anului revoluționar 1848, biserica și școala au fost apoi reclădite în deceniile următoare, contribuind la consolidarea și lărgirea comunității de bulgari în oraș. Acesta avea în 1872 peste 7000 de locuitori: turci, bulgari, tătari, greci, evrei, găgăuzi. După Războiul Ruso-Turc din 1878, Balcicul (eliberat la 19 ianuarie 1878 de trupele generalului-locotenent Zimmerman) intră în componența "Principatului Autonom Bulgaria", aflat de jure sub suzeranitate otomană, și care în 1906 își câștigă independența. În a doua jumătate a secolului
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
din satul Onișcani. La recensămîntul din anul 2004, populația satului constituia 1334 de oameni, dintre care 51.27% - bărbați și 48.73% - femei. Structura etnică a populației în cadrul satului: 99.40% - moldoveni, 0.37% - ucraineni, 0.15% - ruși, 0.07% - găgăuzi. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populația la nivelul comunei Onișcani constituia 2210 oameni, dintre care 50.81% - bărbați și 49.19% - femei. Compoziția etnică a populației comunei: 95.93% - moldoveni, 3.67% - ucraineni, 0.27% - ruși, 0.09% - găgăuzi
Onișcani, Călărași () [Corola-website/Science/303779_a_305108]
-
găgăuzi. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populația la nivelul comunei Onișcani constituia 2210 oameni, dintre care 50.81% - bărbați și 49.19% - femei. Compoziția etnică a populației comunei: 95.93% - moldoveni, 3.67% - ucraineni, 0.27% - ruși, 0.09% - găgăuzi, 0.05% - bulgari. În comuna Onișcani au fost înregistrate 844 de gospodării casnice în anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.4 persoane. Pe vremea domnitorului Ștefan cel Mare și sfânt, când se duceau luptele împotriva
Onișcani, Călărași () [Corola-website/Science/303779_a_305108]
-
populației este ocupată în sfera neproductivă. Orașul Strășeni este o localitate multinațională. Peste 77% din numărul total al populației o constituie moldovenii, urmați de ruși - 13,4% și ucraineni - 6,2%. Restul 2,8% din populație sunt reprezentați de bulgari, găgăuzi și alte naționalități. Sistemul de învățământ de toate gradele din orașul Strășeni cuprinde circa 3300 de elevi, care își fac studiile în 1 școală de cultură generală și 3 licee. În oraș sunt 5 instituții preșcolare. Rețeaua de instituții medicale
Strășeni () [Corola-website/Science/298032_a_299361]
-
observă o descreștere lentă. Creșterea populației, conform mai multe surse statistice, se baza pe sporirea mecanică a populației venită aici în secolul XIX din mai multe gubernii ale Imperiului Rus și din alte țări europene (de exemplu coloniști bulgari și găgăuzi, germani și elvețieni etc.) prin faptul migrației stimulate și bine dirijate de guvernul țarist în detrimentul băștinașilor, precum și pe seama celor sosiți din alte republici sovietice (secolul XX), mai ales prin introducerea așa-zișilor „specialiști” și a pensionarilor (îndeosebi foști militari) cu
Demografia Chișinăului () [Corola-website/Science/312561_a_313890]
-
numărul celor care au declarat limba română ca limbă vorbită de obicei în mediul urban a crescut relativ, intrând într-un raport de 2:3 față de cei care au declarat limba moldovenească ca limbă vorbită de obicei. Majoritatea rușilor, ucrainenilor, găgăuzilor și bulgarilor au indicat ca limbă maternă una singură, respectiv limbile rusă, ucraineană, găgăuză și bulgară : pentru aceștia nu există numiri oficiale politice diferite, pentru limbile pe care le vorbesc. Însă limba rusă fiind "de facto" limba de comunicare interetnică
Demografia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/312701_a_314030]
-
ucraineană, găgăuză și bulgară : pentru aceștia nu există numiri oficiale politice diferite, pentru limbile pe care le vorbesc. Însă limba rusă fiind "de facto" limba de comunicare interetnică, fiecare al doilea ucrainean, fiecare al treilea bulgar și fiecare al patrulea găgăuz au declarat că vorbesc de obicei limba rusă. Doar 5% din Moldoveni au declarat că vorbesc de obicei limba rusă. Dacă circa 380.000 de cetățeni ai Republicii Moldova declară limba rusă ca limbă maternă, peste 500.000 persoane declară rusa
Demografia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/312701_a_314030]
-
că vorbesc de obicei limba rusă. Dacă circa 380.000 de cetățeni ai Republicii Moldova declară limba rusă ca limbă maternă, peste 500.000 persoane declară rusa ca limba pe care o folosesc de obicei, indiferent că se declară moldoveni, ucrainieni, găgăuzi, români sau bulgari. Este important de reținut că în comparație cu recensământul din 1989, uzul zilnic al limbii ruse a scăzut semnificativ din cauza migrației multor rusofoni din republică, precum și din cauza lipsei totale sau parțiale a politicii de rusificare. În anul 2009 erau
Demografia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/312701_a_314030]
-
să recâștige, în schimbul orașului Bolgrad, din care făcuse o chestiune de amploare europeană, 329 de verste pătrate (cca. 350 km2) din pământul basarabean retrocedat, inițial, Principatului Moldovei. În teritoriile revenite la Moldova s-au păstrat toate drepturile coloniștilor bulgari și găgăuzi așezați după 1812 de administrația rusă, precum și posesiunile lor. Divanul a aprobat, prin lege, funcționarea școlilor primare de limbă bulgară, avînd ca obiect de studiu și limba română. A fost sprijinită înființarea unei biblioteci și a unei tipografii la Bolgrad
Cahul, Bolgrad și Ismail () [Corola-website/Science/311501_a_312830]
-
scaunul său episcopal și un seminar duhovnicesc pentru deșteptarea și luminarea eparhioților săi. Sub administrația românească au fost înființate un gimnaziu în Ismail și 125 de școli primare, aici fiind înscriși 7.000 băieți și 944 de fete. Bulgarii și găgăuzii, care populau o bună parte din regiune continuară să beneficieze de toate drepturile și libertățile lor naționale, având ca centru orașul Bolgrad. În 1858 a fost construit un liceu bulgăresc (Gimnaziul din Bolgrad), fiind de altfel primul liceu bulgăresc (în
Cahul, Bolgrad și Ismail () [Corola-website/Science/311501_a_312830]
-
cu ordinul "Gloria Muncii" și "Ordinul de Onoare". Distincții confesionale: Ordinul "Sf. Vladimir", "Cuv. Serghii Radonejskii", "Sf. knyazi Daniil Moskovskii" Membru titular al Academiei de Stiinte Pedagogice și Sociale (Moskova), Cetățean de onoare al or. Kars (Republică Turcia) și a Găgăuz Yeri (Republică Moldova) Victor Țvircun vorbește limba engleză, rusă și turcă. El este căsătorit și are doi copii.
Victor Țvircun () [Corola-website/Science/311868_a_313197]
-
cu atitudini antisovietice dovedite sau închipuite, etc. Perioadele maximă opresiune au fost 1940 - 1941, 1944 - 1950 și, într-o măsură mai redusă 1950 - 1956. Deportările au atins nu numai grupul etnic al românilor, dar și pe cel al ucrainenilor, rușilor, găgăuzilor, bulgarilor sau evreilor. Cele mai importante deportări au fost cuprinse în trei valuri mari : Au avut loc deportări de mică amploare în toate orașele mai importante ale Basarabiei și Bucovienei. Aceste cifre se referă numai la RSS Moldovenească, nu și
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
de cetățeni Conform datelor recensământului din anul 2004, populația constituie 11104 de oameni, 47.46% fiind bărbați iar 52.54% femei. Structura etnică a populației orașului arată astfel: 55.36% - moldoveni/români, 29.85% - ucraineni, 8.39% - ruși, 0.17% - găgăuzi, 0.28% - bulgari, 0.06% - evrei, 0.29% - polonezi, 5.06% - țigani, 0.54% - alte etnii. În Riscani au fost înregistrate 3879 de gospodării casnice la recensământul din anul 2004(4). Membrii acestor gospodării alcătuiau 11104 de persoane, iar mărimea
Rîșcani () [Corola-website/Science/305083_a_306412]
-
și apartamente 3.549 sau 76% sunt telefonizate. Cu alte localități orașul este legat prin intermediul căii ferate și magistralei auto, care trece prin oraș. Populația orașului este de aproximativ 16.580 locuitori, majoritatea, 12.216 sau 73,7 % o constituie găgăuzii, apoi ruși - 9,5%, moldoveni - 7,3%, ucraineni - 4,2%, și 5,3% reprezentanții altor minorități naționale. Sistemul de educație a orașului este format din 6 grădinițe cu 650 de copii, 2 școli medii generale în care învață 1.600
Vulcănești () [Corola-website/Science/305090_a_306419]
-
gospodăriei agricole ”Feteasca”, diferite întreprinderi de prestare a serviciilor, depozite și magazine, edificii culturale. Conform recensămîntului din 1989 în Basarabeasca trăiau 15.114 locuitori, inclusive 30 % de ucraineni, 29 % de bulgari, 16 % de moldoveni, 12 % de ruși și 6 % de găgăuzi. La 1 mai 1998 în Basarabeasca trăiau peste 14.000 de oameni. Aici funcționau două școli medii de cultură generală și două școli medii incomplete, două spitale, patru gradinițe de copii, o biserică ortodoxă și două case de rugăciuni pentru
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
de gaze. Populația orașului este de 14.600 locuitori, dintre care 6.350 sunt la vârsta aptă de muncă. Conform recensământului din 1989 structura națională a populației se prezinta astfel: 30% - ucraineni, 29% - bulgari, 16% - moldoveni, 12% - ruși și 6% - găgăuzi, iar in 2004 avem: 31% - moldoveni, 21% - ruși, 17% - găgăuzi, 17% - ucraineni, și 12% - bulgari. Sistemul de educație include în sine 4 instituții preșcolare, o școală medie de cultură generală în care își fac studiile 182 elevi și 3 licee
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
care 6.350 sunt la vârsta aptă de muncă. Conform recensământului din 1989 structura națională a populației se prezinta astfel: 30% - ucraineni, 29% - bulgari, 16% - moldoveni, 12% - ruși și 6% - găgăuzi, iar in 2004 avem: 31% - moldoveni, 21% - ruși, 17% - găgăuzi, 17% - ucraineni, și 12% - bulgari. Sistemul de educație include în sine 4 instituții preșcolare, o școală medie de cultură generală în care își fac studiile 182 elevi și 3 licee cu 1.611 elevi. Până în anul 2002 în oraș erau
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
Populația totală a localității este de 4.670 persoane dintre care în oraș locuiesc 4.290 persoane și restu lîn localitatea formată pe lângă stația de cale ferată Căinari. Peste 97% din populația orășelului sunt moldoveni, restul circa 3% ruși, ucraineni, găgăuzi, etc. Din acest punct de vedere Căinariul este unul dintre cele mai mononaționale localități din Moldova. Sistemul de educație a orașului Căinari este format din 2 instituții preșcolare, o școală medie de cultură generală în care își fac studiile circa
Căinari () [Corola-website/Science/305102_a_306431]
-
lungi, străvechi sunt terase neinundabile. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populația satului constituia 703 oameni, dintre care 47.23% - bărbați și 52.77% - femei. Structura etnică a populației: 98.86% - moldoveni, 0.28% - ucraineni, 0.57% - ruși, 0.14% - găgăuzi, 0.14% - alte etnii. Deprinderile de gospodărie a populației, precum și aspectul social-cultural al localității s-au format de-a lungul secolelor. Isoria apariției satului Pohrebea e strâns legată de istoria apariției și dezvoltării statului moldoveneasc, de formare a Ucrainei. În
Pohrebea, Dubăsari () [Corola-website/Science/305115_a_306444]
-
la nivelul comunei Cuhureștii de Sus constituie 2,441 de oameni, 48.26% fiind bărbați iar 51.74% femei. Compoziția etnică a populația comunei arată în felul următor: 92.01% - moldoveni/români, 6.47% - ucraineni, 1.19% - ruși, 0.00% - găgăuzi, 0.04% - bulgari, 0.00% - evrei, 0.00% - polonezi, 0.00% - țigani, 0.29% - alte etnii. În prezent în satul Cuhureștii de Sus există 788 gospodării casnice, asociații agricole "Olver-agro SRL" și "Ervas-agro SRL", ocol silvic, moară, oloiniță, filiala băncii
Cuhureștii de Sus, Florești () [Corola-website/Science/305120_a_306449]
-
464 ha; suprafața localității - 2644 ha; fondul silvic - 332 ha, drumurile - 35 ha. Conform datelor statistice la 01.01.2006 numărul locuitorilor este de 3500 oameni. Majoritatea absolută a locuitorilor o constituie moldovenii , dar sunt și alte naționalități: ruși, ucraineni, găgăuzi, bulgari, nemți etc. Colonița s-a constituit istoric din satul cu aceiași denumire, precum și din localitățile Grecea de Jos și Ciocana Veche, acestea fiind două seliști mici, apropiate una de alta ce s-au contopit cu Colonița, de altfel, ca
Colonița, Chișinău () [Corola-website/Science/305127_a_306456]