1,239 matches
-
din lanțul ciuntit? Ființele aveau ochii morți, ațintiți într-un singur punct, în funcție de poziția fiecăreia, o împietrire vie, în afară de păpușa pietrificată cu totul. Ceasul funcționa, umbrele aveau atitudine, răzmerița de grup se terminase sau așa i se părea deocamdată, făceau gălăgie într-o limbă necunoscută, dar parcă vorbeau din spatele unui perete, așa de înfundat le auzea vorbele dacă erau vorbe scâncetele, râsetele dacă erau scâncete sau râsete -, vorbeau de parcă ar fi scris indescifrabil sunetele desenate în cuvinte străine. Pictogramă sonoră? Cod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a goni haitele de câini ce-l asaltaseră, pustiul dușmănos al pieței și, mai ales, admirația copiilor apăruți de niciunde, despre care se bănuiește că nu erau din oraș. Dar ei alergau, prindeau fumul cu palmele, se întreceau în țipete, gălăgia era înghițită de fumul gros în care rând pe rând, printr-un necunoscut proces de lisopție, dispăreau câinii, copiii, unul câte unul, apoi parcările goale, chioșcurile mute, blocurile cu miile de uși încuiate, cu miile de ecrane TV din spatele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
intră acolo. Mioara Alimentară era un paraom... Dimensiunea întâi Î n jur era un gol electronic. Susurul era un spațiu care curgea. Nu știa dacă era în centrul energetic al lui sau la periferie. Ea însăși devenise un susur. Și gălăgia gunoierilor care nu se vedeau și vorbeau limba strigătului. Urme de silabe înglobate într-o monosilabă uriașă, limba gălăgiei. Bombardamentele erau din toate părțile, muniția sunetelor onomatopeice se împrăștia ca alicele, care, la rândul lor, pocneau scuipând miliarde de vocale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
spațiu care curgea. Nu știa dacă era în centrul energetic al lui sau la periferie. Ea însăși devenise un susur. Și gălăgia gunoierilor care nu se vedeau și vorbeau limba strigătului. Urme de silabe înglobate într-o monosilabă uriașă, limba gălăgiei. Bombardamentele erau din toate părțile, muniția sunetelor onomatopeice se împrăștia ca alicele, care, la rândul lor, pocneau scuipând miliarde de vocale, sufixe, interjecții, puncte, formând fumul gros, mascatura luptătorilor ninja nevăzuți, emițătorilor de cuvinte, cuprinzând cuvinte cu nucleu, electroni, protoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ideii, fotonul creației, anatomia ei, nucleul nașterii, particula morții devenită etern. Dacă îi era frig, crea antifrigul, prin urlet direct proporțional cu înghețul, din oamenii-urlet, care hotărau, delimitau, trasau, zideau granițe, lacăte, labirinturi de urlete gunoierești, mașini care le tocau gălăgia în mărunte gălăgii și acel superior, acel cuvânt întreg eliminatoriu, șuierat în nota si bemol: O-PA! Dimensiunea a doua "M i-e frică", se auzea glasul Mioarei Alimentară din întuneric. Văd în suflete. Povestește-ne! Mi-e frică! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
anatomia ei, nucleul nașterii, particula morții devenită etern. Dacă îi era frig, crea antifrigul, prin urlet direct proporțional cu înghețul, din oamenii-urlet, care hotărau, delimitau, trasau, zideau granițe, lacăte, labirinturi de urlete gunoierești, mașini care le tocau gălăgia în mărunte gălăgii și acel superior, acel cuvânt întreg eliminatoriu, șuierat în nota si bemol: O-PA! Dimensiunea a doua "M i-e frică", se auzea glasul Mioarei Alimentară din întuneric. Văd în suflete. Povestește-ne! Mi-e frică! Nu există oameni. Impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
întors, așa cum era, strălucitoare sub soarele de napalm sau tenebroasă ca Styxul atunci când își lua înecatul dorit, după ce gura ei vâscoasă striga: OOOM, OOOM!, jertfa fiind ceva firesc, unanim acceptată de oamenii portului, fără crâcnire. Se schimbau santinelele. Se auzea gălăgie în baraca soldaților, limba lor seamănă cu răpăitul A.K.M.-urilor zicea Mutu, în timp ce își ascundea sub șapcă nimbul de culoarea Lunii, dar Niftode îl contrazicea, pe când își hârjâia spinarea de stâlpul cortului, pentru că porumbul de pe spate năpârlise și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Paris. Cât aveau să-i fie de folositoare? Cât durata unei iubiri sau cât durata unui răspuns? Va vedea viitorul prin însușirea propriului trecut. Scrisoare în La Indigo E ra ora 3. Greierii au încetat să mai cânte. Se auzea gălăgia cuvintelor care doreau să se nască. Le-am aruncat sămânța și am rămas goală ca un electron. Acum scriu cu cuvintele altcuiva. Eram pe bulevardul Karl Marx conturând cu bastonul în pietrișul aleii π-ul meu: Mitică Petrache. Din cer începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cetăților, firește cu trupurile lor de capre lăptoase, oferind invadatorilor un tablou ce avea să fie imortalizat mai târziu în pictura renascentistă, în care opulența formelor obraznic de frumoase îmbăta simțul estetic al privitorilor. Poate n-ar mai trebui amintită gălăgia însorită de pe trotuarele pline de trecători, urmăriți de pe băncuțe sau scaunele întotdeauna de vreo babă, bârfa telefonând-o nurorii rezemată de stâlpul porții, transmisă mai departe nașei, la rându-i, vecinelor, o școală în aer liber a psihologiei umane, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a fi aceleași mogâldețe la care Profesorii se uitau așa cum privești o gâză neînsemnată sau o zdreanță oarecare. Târam sub ochii lor cercetători și reci un șir nesfârșit de ființe eterice. Ideile noastre din materia subtilă a visurilor. Era o gălăgie de nedescris în curtea școlii, dincolo de care o altă lume își parcurgea declinul. De fapt, ea era pentru noi un pretext pentru a ne regăsi mereu într-un timp cu o singură zi, jumătate aici, jumătate dincolo, și o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trecutul, prezentul spațiului în care ondula dragostea dintre Gustav și Any. Plastica melosului simfonic fiind înnobilată cu germinarea semințelor în curcubeul muzical. La partea a II-a, Allegro, Hugo s-a poticnit puțin pentru că tocmai fusese bruiat în timpul creației de gălăgia piețarilor, urletele de sirenă ale poliției și dislocarea locuințelor din fundație ca să facă loc alaiului Președintelui Consiliului Județean Brăila, hotărât nici mai mult nici mai puțin de a construi pe locul tarabelor, în urma unei revelații avute în stare de veghe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
șuvoaiele de vânt, pentru că îndrăzneau să le țină piept, toate, dar toate scoțând sunete diferite în funcție de puterea vântului pe care un scriitor ca Nilă Hagiu le punea pe seama haosului din mințile oamenilor, lipsiți de poezie, sensibilitate, cu spiritul încărcat de gălăgia existenței, axată numai pe clefăit, sforăit, sorbit, trântit de uși, turat de motoare, zgomotind tot timpul fără oprire, ignorând totul. Nilă reprezenta singura realitate în existența iluzorie pe care o accepta ca pe un dat care hrănea substanța romanului Soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu Nilă pe aleile Parcului. După cum avea să fie gălăgioasă noaptea care a urmat, fără a face loc nici măcar unei iluzii de a dispărea vreodată, am înțeles cu toții că Nilă însuși era o chintesență a tăcerii într-un Univers de Gălăgie. Numai că tăcerea era dominată de Noapte, în timp ce în jur era soare continuu. Refugiat în el, ascuns în cavernele de beznă, înconjurat de liniștea dureroasă, era normal ca ochii să vadă soarele umbrit de hăurile sale. Cu această peșteră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Prehilbertiene ne întâlnirăm cu Chirilă și Halipa. Erau fericiți, spunând că ei trăiesc matematica pură, iar noi bâjbâim prin zoaiele ei. Și Moș Eveniment? întrebă Nilă. Și el! răspunseră lipovenii. Aici știm rezultatul din clipa formulării teoremei. Necunoscutele fac o gălăgie de nedescris, dar sunt închise între paranteze pătrate și acolade, supra radicali fioroși preferând imparțialitatea mai mare sau egal, decât să fie dezgolite de măști. În felul acesta, necunoscutele dispar între circumvoluțiunile timpului pentru a ispiti alți idolatri ai matematicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
răsturna întreaga ordine mondială. — Sud, sud-est, nord-vest, asta trebuie să fie orientarea, zice Roja, dînd un ocol cortului, trecîndu-i în revistă găurile, petele de noroi și mucegai, trebuie să scăpăm de el, se hotărăște. — Nu credeți c-o să facă vecinii gălăgie, că o să ne reclame? Chiar dacă locul ăsta e o fundătură, pun pariu că o să se găsească unii care să moară de grija noastră, zice Gulie. — în Univers, fiecare punct al său coincide de fapt cu Centrul său, asta pentru că este
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
E un dar din naștere care poate fi cultivat. — Nu prea cred, am dat-o și eu așa la plesneală, recunoaște Părințelul. — Lasă-mă să-ți spun măcar care e filozofia aici, zice Roja, ridicînd din nou tonul ca să acopere gălăgia. Cască bine ochii, el e toreadorul, în timp ce ea este capa. De aici pleacă totul. O ține mereu aproape de inima lui, nu-i dă drumul nici în ruptul capului. Rivalii roiesc cu duiumul în jurul său, dar el doar le arată atît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cuvînt bun despre așa o capitală. Cînd să iasă în partea cealaltă, două potăi costelive se zbîrliră la el din dosul unei grămezi de gunoaie. Voi mai lipseați, se auzi spunînd cu voce tare, ia să vedem dacă tot faceți gălăgie, aveți curajul să ieșiți la interval sau doar mîrîiți de la distanță? își împinse mai pe spate geanta ca să-și elibereze ambele brațe și începu să se uite în jur după ceva cu care ar fi putut să arunce. La numai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai văzut eu fețele astea? Ai noroc cu cizmulițele alea, militărelule, te trădează pozitiv, dacă înțelegi ce vreau să-ți spun, așa că hai plimbă ursul și nu mai pune atîtea întrebări, că oricum nu le aude nimeni, e prea mare gălăgie în jur. De pe buzele tuturor se dă aceeași direcție, Universității, acolo s-o fi stabilit să fie cartierul general după mitingul de dimineață, începe să-și dea seama. Vrînd nevrînd trebuie să te lași purtat de val dacă nu vrei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de mâna Întinsă a tatălui său. Adesea nu deslușea nici zare de pasăre, din cauza perdelelor de frunze, trunchiuri și crengi. Dar când tatăl său Îl lua În brațe, indicându-i prin gesturile binecunoscute să stea cumințel și să nu facă gălăgie, ochii larg deschiși ai lui Va, urmărind degetul arătător al părintelui său, putu să vadă deslușit, pe trunchiul scorburos al unui fag bătrân o minune de pasăre moțată, Împodobită cu pene roșii, verzi, portocalii, negre și albe. Stătea fixată de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cei de la colectivă și cu stăpânirea de la comună. De-amu rodeți-i urechile, că sărăcia noastră îi la fel de mare ca și fudulia lui. Fudulie mare, mămăligă n-are! Zicea nevasta. Și, colac peste pupăză, mai vine și aghezmuit acasă și face gălăgie că de ce borșu-i așa de limpede. După ce se trezește îi pare rău și se bate cu pumnii în cap, că, din gospodar, a ajuns un nimeni, un târâie brâu de pe azi pe mâine; un clăcaș pe propriul ogor au dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
inimă... Eram, în schimb, în grațiile profesoarei de franceză. Mă purtam ca un lord cu ea: ștergeam tabla ori de câte ori simțeam că este nevoie, săream primul din bancă atunci când trebuia să-și facă aprovizionarea cu țigări, eram singurul care nu făceam gălăgie în oră... Frumoasă de tot era doamna. Am auzit însă că avusese un soț mizerabil. Ajunsese doamna la maternitate, cu treburi de barză, unde piciorongioaica albă îi adusese un copilaș minunat. Noi, care auzisem de isprava de barză a doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
care intrase mama, după nea Grătărel și milițieni, am văzut, mai mult printre picioarele oamenilor, niște domni cu halate negre și papioane mari și albe de tot, care învârteau niște cărțoaie mai mari decât al Ninetei. Pentru că în sală era gălăgie, cam ca la noi la grădiniță, unul dintre halatiștii de la masă a luat un ciocan și l-a izbit de câteva ori de masă, așa cum izbea educatoarea noastră cu nuiaua, de s-a făcut o liniște de auzit musca. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
retrasei politic într-un colț al terasei. Singurică? veni Angi. Îmi aduse un pahar de vin. Îmi lăsai capul pe pieptul lui și vedeam în spatele lui Angi cerul. Ca atunci. Îi simțeam Soarele bătându-i în piept. Și în acea gălăgie, în acel Infern îmi găsii culcuș în brațele lui, și totul dispăru pentru mine. El era Soare, eu eram Lună și străluceam pe cerul plin de stele pe care îl vedeam în spate. Tu ești Irin? veni o doamnă. Magdalena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
-și găsească familia. Iarba era mare, cum să iasă de acolo, nu știa și se tot întreba cum să facă. Și-a adus aminte că trebuie să se orienteze; unde se află, în ce parte o fi apa, pentru că auzea gălăgia copiilor care erau la scăldat, din ce parte percepe că trebuie să vină miros de grâu proaspăt treierat sau miros de paie, de pleavă, poate și miros de șoarece, din ce parte bate, și dacă bate vântul... Și tot gândindu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
celei autiste. Deseori, astăzi, ne enervează lucruri nesemnificative. Nu sunt unicul care să mă lamentez de persoanele lipsite de respect care, în public, în autobuz, tren sau avion, pe stradă și în piețe, deranjează cu telefonul celular, cu strigătele și gălăgia lor, dându-și libertăți care o limitează pe a celorlalți. Psihologii ne aduc la cunoștință că sunt tot mai mulți părinți orbiți care interpretează lipsa de educație a copiilor lor ca pe o expresie de inteligență superioară mediei. Psihologia de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]