189 matches
-
tine rasismul... se uită la ecusonul meu, ... Bruce? — Nu Înseamnă nimic pentru mine. Îi tratez pe toți la fel. Bain aplaudă rar și puternic, cu ochii lucindu-i și bărbia ieșindu-i În afară. — Ok, foarte demn de laudă, zice gălbejita, dar nu recunoști rasismul la alții? — Nema. E punctulor de vedere. Îți iei responsabilitatea pentru comportamentul tău, nu pentru al altora, Îi spun eu. Sunt Încântat, am nimerit-o la fix, direct În jargonul tâmpit al puțoilor ăstora calificați În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
zic eu evaziv. Mă uit la Ray Lennox. Are fața impasibilă dar privirea cam crispată. Bag mâna-n foc că puțoiu suferă. Iar s-a apucat de chestia aia care se trage pe nări, pun pariu patru la unu. Chiloții gălbejiți intră pe felie, — Ce-i cu Stroud Green? — Cred că nu se cuvine să vorbesc despre anumite probleme pe care se poate ca o anumită zonă să le fi avut sau nu, Îi zic eu tăios. — Bine, spune ea ezitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
s-or aștepta de la mine... Îmi zgârmăn hemoroizii până Îmi dau lacrimile. Durerea te face să te concentrezi asupra ei. Respir din ce În ce mai rar și nu mai tremur. Încerc să fac o labă, străduindu-mă să mi-o imaginez pe pipița gălbejită, apoi pe Amanda Drummond, În pielea goală, dar nu reușesc nimic. Ar fi trebuit să șparlesc ziarul. Nu știu ce futabilă e pe pagina trei, n-am mai văzut-o până acum. Când intru Înapoi, sunt Încă puțin agitat. Toate privirile sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
curs... Da astai treaba lor... s tineri și n-au chefsă fiaici cu dalde ca noi... — ... Da Gus, corect și baftă puștiului. Spercă lio trage la amândouă, sperco să-l facă sendviș n pula mea, o felie albă, o felie gălbejită și tânărul Lennox În rahatude mijloc. — Ieștun tip oribil, chicotește Gus. — Da chestiai cine crezi cosă fie subiectu principal n conversație În timpul emoționantului tete-a-tete? Tu și cu mine. Puțoii ăia fraieri care fac bulgări de zăpadă șiiși aruncă. — Hmmm, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Nopțile nu puteam dormi, mă ridicam din pat și priveam luna, care arunca valuri de lumină peste Bucureștiul vechi, ca o mare de acoperișuri de gresie, străpunsă de flăcările galbene ale plopilor. Era o durere a viscerelor inutile, a cărnii gălbejite, a verii care nu se mai termina. Durerea asta mă sufoca, era ca o dragoste mistuitoare dar fără obiect, dragoste și tânjire pentru nimeni. Iulie a trecut ca o halucinație, ca un singur diapozitiv cu o piațetă pustie și un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
lemn de plută, aliniate pe gazon. Am parcat și m-am îndreptat spre el. Avea hainele pătate de vomă și oasele îi ieșeau în afară, de parcă s-ar fi îmbinat între ele în unghiuri aiurea. Răsuflarea îi duhnea, avea ochii gălbejiți, privirea pierdută, iar pielea care i se zărea de sub barba albă și aspră îi era plină de vinișoare sparte. M-am aplecat să-l ajut să se ridice, dar m-a respins, bolborosind: — Scheisskopf! Kleine Scheisskopf! L-am ridicat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nu ai fi mințit-o pe soția ta, acum nu ar mai avea dificultăți să își dea seama ce e adevărat și ce nu. Ce te face să crezi că am mințit-o pe soția mea? Îmi aruncă acel zâmbet gălbejit. — Știe că vii aici? Am dat din cap că nu. — Știe că ești evreu? Nu am răspuns. —I-ai spus ei ce mi-ai spus acum mie, spălătorului de creiere și curții ăleia pline cu străini? —Trebuie să îi protejez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
E timpul ca să-ți scoți din suflet ca dintr-un cufăr cu miros de naftalină, ființele generațiilor trecute, care au bătut același drum, spre moarte, sau spre locuri prin care niciodată nu vei mai pătrunde... Ridici din fundul lăzilor oameni gălbejiți pe care îi scuturi de praf și cărora le sufli în obraji, viața lor și viața ta de altădată. E tot ce mi-a rămas și tot ce va rămâne mai târziu, când, poate se va găsi cineva care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
canalie mi se plânse că „idiotul a obosit-o îngrozitor...” ... Cu totul altfel se prezintă Chiți, urmă Rudolf, clătinându-se amețit. Pe o mână pistruiată are o pată de ficat. Semnele de bătrânețe trag linii categorice pe chipul creț și gălbejit, de-a lungul pleoapelor făcute. Dojana „pour un peu d’amour”, din privirile ei umezite de ridicolă melancolie, îmi dă certitudinea că mă iubește, cu toate că nu mai sunt dispus să-i admir ultimele bijuterii, - niște pietre enorme ce i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cum că ar fi nedrept, dar Rod trece cu buldozerul peste el. — Vor să producem o echipă care să reflecte diversitatea culturală adoptată la EMF, spune el. Așa că trebuie să-ți spun că echipa va fi formată din tine și gălbejita aia mică de la departamentul de cercetare. —Poftim? —Moma, nu? —Momo nu e chinezoaică. E din Sri Lanka. În fine, dă el din umeri. Mie mi se pare destul de-al dracului de diversă. —Rod, pur și simplu nu se poate. Momo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Poate am să uit. Mă Întind după laptop, dar bebelușul se Întoarce și oftează ca și cum s-ar trezi. Oricum nu vreau să-mi verific e-mailul: aș găsi probabil o bălăcăreală de proporții nucleare din partea lui Rod și „condoleanțe“ triumfătoare din partea gălbejitului Guy. Mă voi pregăti pentru soarta ce m-așteaptă ca o mamă casnică lefteră, Îmi voi cumpăra hanorace kaki de penitență de la Gap. Și voi Încerca să-mi amintesc cuvintele de la Incy Wincy Spider. Așa că vedeți, de aceea nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
plecară, privirile evitînd coșciugul și cripta hămesită care avea să-l cuprindă În scurt timp. Doar Gunnar Andersson Îl privi cum se afunda cu smucituri, coborît În pămînt pe cordoanele groparilor. Îi luceau lacrimile În umbra de barbă de pe obrajii gălbejiți. Cu picioarele sale lungi, Încălecă movila de pămînt jilav cînd săpătorii se Întinseră după cazmale, făcînd să Întîrzie Înhumarea pînă În ultima clipă. La un metru de el, doctorul Sanger fixa cu privirea sicriul. Pieptul slab i se umfla la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nimeni de salariul meu." " Nu m-ai înțeles, strigă Vintilă. De acord, să nu se lege nimeni, dar cine s-a legat?" "Vintilă, strigă în clipa aceea famenul, care se înviorase brusc, sânt glasuri, Vintilă, sânt glasuri!" Ce glasuri, mă gălbejitule, râse Vintilă cu o satisfacție egală cu aceea pe care i-o dăduse gustarea, care glasuri? Sau tu auzi glasuri deasupra capului, ca apostolul Pavel în drum spre Emaus!? Strelitule!" Mai târziu avea să-mi spună că famenul făcea parte
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în care apărea hrana. După trei săptămâni de somn profund, era înfometat, dar nu uitase comentariile culinare proprii fiecărui soldat.) Ce-i chestia asta? ― Ouă, tâmpitule, răspunse Ferro. ― Știu cum arată un ou, handicapate. Eu vorbesc de șmecheria asta turtită, gălbejită și prost prăjită pe-o parte. ― Turte de porumb, parcă. (Era Wierzbowski. Atinse cu degetul porția lui și adăugă:) Băi, dar ce-aș mai mânca noște poontag arcturian. Vă amintiți? Hicks, așezat în dreapta lui, își ridică repede ochii din farfurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
care o adăpostea pe conductoare. După aceea, țeasta oribilă se înclină către Ripley și deschise botul. Fălcile interne țâșniră spre femeie. Aceasta se lăsă în jos iar colții se izbiră de spătarul scaunului într-o explozie de bale vâscoase. Acidul gălbejit se înspuma pe brațele hidraulice ale mașinăriei și începea să se scurgă spre cabina de securitate. Regina smulse niște țevi sub presiuna și un lichid sângeriu izbucni din toate părțile. Fluidul vital al mașinii și cel al creaturii se amestecară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
botezarea căreia cine știe ce arhitecți onomastici, răpuși de-alcool și plictiseală, se întrecuseră în glume pe vremuri imemoriale. Tovarășul Bețivu, conu’ Târnăcop și duduia Pulpea alcătuiau marea familie a degeneraților veseli, pregătită să debarce dintr-o epocă într-alta. Răsfoiam paginile gălbejite, încercând să pricep ce accident istoric mă făcuse coleg de existență cu Urecheatu, Țugui, Mătreață sau Mucileanu. Nume crâncene, ieșite din negura timpurilor ca dintr-un cazan cu păcură, mă însoțeau în drumul luminos spre comunism: Mâzdran, Dârdâiac, Târțopan, Brăcăcilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
somnoros, indiferent, nebărbierit. Mulți credeau că port doliu. Cum să fim la fel? Ajunsesem coleg cu profesorii mei din vremea comunismului; cu 30 de ani mai bătrâni, în rest neschimbați: aceleași cravate colosale, aceleași cursuri scrise de mână pe foi gălbejite, aceleași povești de seminar despre teiul lui Eminescu sau plugul lui Goga. Prin grija decanatului, primisem un calculator în catedră; trona neatins, pus deoparte, cineva avusese chiar grijă să-i confecționeze o husă de plastic, să nu se prăfuiască. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe spate, le citisem când eram mic și-acum nu-mi mai spuneau nimic. „Maestrul anticipației“ (cum scria pe coperțile edițiilor scoase de niște pensionari respectabili, pe care Scurtu probabil îi cunoscuse) se sufocase sub mormane de pământ și pagini gălbejite. Care vroia să intre în afaceri cu pompe funebre mai punea mâna să-l citească; în rest, plictiseală și dezinteres: nici la engleză, la facultate, nu-l mai făceau. Fugeau studenții de la ore când auzeau de el. Și, la urma-urmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lăzi, perne, veioze, covoare deșirate, așternuturi pătate de urină), dintr-un dulap a căzut un dosar de piele, legat cu un șiret maro de pantof. L-am desfăcut și, dintre coperți, s-a revărsat pe parchet un morman de hârtii gălbejite: scrisori, acte, hărți. Le-am citit pe toate, dar n-am să vă povestesc decât despre câteva. Bunicu’ Vitalian era un fel de geograf al familiei, împărțindu-și timpul liber între a croi destinele celor din jur și a juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
buzunarul interior și-am început să-l răsfoiesc în grabă. Dintre pagini, pe undeva pe la mijloc, a căzut o bucată de hârtie. Era un colț de ziar. M-am aplecat și l-am ridicat de pe mochetă. Arăta șifonat, cu porii gălbejiți ca o dantură stricată. Nu făcea în mod evident parte din Pif: profesioniști, francezii nu lucrau pe-o asemenea coală. Am împins Pif-ul la loc în hanorac și mi-am înfundat mănușile în buzunare, să mă pot mișca. Apoi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Nebunii Lăudăros mai era Dumitru Ciuraru ăsta! În toate poveștile lui, el era eroul pozitiv. Deștept, viteaz, om care nu știa ce-i frica. Nu mai spun ce succes avea la femei. Pe o coastă de deal cu pămînt cam gălbejit, Dumitru cu nevastă-sa și o fătucă din sat erau la prășit porumb. Pe vale, porumbul era viguros, verde și ajungea aproape de genunchi, dar pe coasta aceea, cam lutoasă, era crescut doar de-o palmă și, pe deasupra, era și tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
capota și mă uit atent și o închid la loc. Soarele își pusese în gînd să-mi facă de petrecanie și îl evit cu o bluză pe cap. Mă uit roată și nu văd decît palmieri izolați și nepăsători. Tufe gălbejite și iarba uscată, moartă, datorită unei secete prelungite. Studiez harta, nici o localitate în drum. Pe drumurile laterale erau mici localități pe lîngă care Mădîrjac era capitală de regiune. Dar benzinării nu sînt pe acolo? mă întrebați curioși. Ei, aflați că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sparg, pentru eliminarea puroiului se pun deasupra frunze de calapăr. - Buba neagră. Se spală cu fiertură de brustur, sau cu frunze pisate de brustur. - Bube dulci. Se vindecă cu jalbă albă. Uneori se ung cu suc de rostopastă. - Gălbează. Oilor gălbejite li se dă în mîncare coji tocate de nucă verde ori funungine. - Cârcei. Se freacă locul ce se crispează, în trei zile de marți, consecutive, cu țărâna luată de pe tulpină de gutui. - Chișarea-n pat. Dacă un copil urinează în pat
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
sufocat de mașini înșirate la stopuri, împânzit de telefoane mobile, survolat de avioane, potopit de televizoare, gâdilat de aerul condiționat, populat din belșug cu studenți făr-de giubele și studente cu fusta de-o palmă! Răsfoind vechile gazete și cercetând opurile gălbejite ale memorialiștilor, înțelegi dimensiunea saltului izbutit în câteva decenii de la târgul patriarhal în care zilnic, la patru trecute fix, pe strada Carol, covrigarul Franț își îmbia clienții țipând distihul " Trei chifle, zece bani / La boieri și la golani" către statutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
spectacol, închegând fără să-și propună cea mai completă și exactă istorie a unei lungi perioade din existența celei mai vechi scene românești. Profesoara Sorina Bălănescu, de la Academia de arte Iași, a avut răbdarea dârză să scotocească sumedenie de colecții gălbejite, scoțând la lumină printr-un demers ținând de arheologia culturală cronici teatrale la fel de uitate ca și reprezentațiile cărora le-au fost dedicate. Cartea înmănunchează 124 de cronici, alături de interviuri, portrete ale unor mari actori, sinteze privind ansamblul unor stagiuni. Încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]