317 matches
-
să predea Biologia în conservare și Etiopatologia operei de artă la Facultatea de Teologie-Ortodoxă, iar la Biologie a predat și predă Ecologie umană și Deteriorarea și reconstrucția ecosistemelor. Împreună cu soțul său a coordonat tezele de doctorat ale doctoranzilor: Georgiana Moldovan (Gămălie), Mina Moșneagu, Bogdan Ungurean și Loredana Axinte. Astfel putem să afirmăm că a luat naștere la Iași o școală de entomologie consacrată conservării bunurilor de patrimoniu împotriva agenților biodeterioratori. Cu sprijinul soției am putut înființa o secție de master - Conservarea
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
vîrfurile degetelor, ne-am răzgîndit (Alberto s-a dat În spectacol, dezbrăcîndu-se de toate hainele și dîndu-și jos ghetele, bineînțeles, doar pentru a se Îmbrăca apoi la loc). În depărtare a apărut un grup de insule, ca niște ace de gămălie Împrăștiate pe suprafața vastă și gri a lacului. Translatorul nostru ne-a descris viața pescarilor de acolo, dintre care unii abia dacă au văzut vreodată un om alb, și care trăiau după obiceiurile străvechi, mîncînd aceeași mîncare, pescuind după tehnici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mînă îi a noroc. Cînd verși cutia cu chibrituri pe jos, e semn de-o sfadă aprinsă. Cînd se varsă chibriturile, au să-ți vie musafiri. Cînd verși chibrituri din greșeală, iei parale. Să nu ții paiele de chibrit cu gămălia în fundul cutiei, că-ți pierzi vederile. Chitie Chitia* dracului se găsește în vîrful format din colb prin vînt, și dacă vei putea să ridici colbul tocmai de jos, poți lua chitia, pe care, punînd-o pe cap, poți intra și trece
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
lăuză cu alta patruzeci de zile, căci le vor muri pruncii. Cînd din întîmplare se văd două lăuze mai înainte de a se împlini patruzeci de zile, fac schimb între dînsele cu ace. Astfel, aceea care are băiat dă ac cu gămălie, iar aceea care are fată, unul cu urechi - și poartă acest schimb pînă se împlinesc patruzeci de zile. Aceasta face să nu le moară pruncii. După asfințitul soarelui, nu se scoate nici un lucru din odaia lehuzei, căci pierde laptele. Se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
mult superioare. Noi, aici pe pământ, reprezentăm doar o mică parte din ceea ce înseamnă evoluția la scară planetară. Și poate că a venit timpul să ne comportăm mult mai responsabil, nu asemeni unui gândac care are un creier cât o gămălie de ac! Iată, de 2000 de ani, ni se spune clar că noi oamenii suntem în relații directe cu o entitate supremă cunoscută sub numele de Dumnezeu , avem menirea de a învăța pentru a deveni ,,desăvârșiți precum Tatăl” și că
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
și tresar: curând?! Abia aștept să treacă timpul. De aceea mă retrag în culcușul meu, închid ochii și chem somnul, să nu mă mai apese scurgerea ca de melc a ceasurilor și a minutelor. 25 TC "25" \l 1 Spaniolu, Gămălie și Pușcărie stăteau tolăniți pe malul Dunării, pe nisipul cald, și mâncau cu poftă salam tăiat felii și franzelă, întinse pe un ziar pus pe o piatră. Beau dintr-o sticlă de votcă „genocid“, pe care și-o treceau din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cine știe ce chinuială. După ce a tras ultima înghițitură din sticla cu băutură care le ardea stomacul, Pușcărie, amețit de alcoolul prost, toropit de căldură, s-a întins pe spate și, înainte de a ațipi, i s-a năzărit să-l întrebe pe Gămălie: -Bă, Gămălie, de ce-ți zice ție Gămălie? Ăsta n-a catadicsit să răspundă, ci a întors întrebarea spre Spaniolu: -Da lu Spaniolu de ce-i zice Spaniolu? Spaniolu, cu burta plină, avea chef de istorii și s-a pus pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
După ce a tras ultima înghițitură din sticla cu băutură care le ardea stomacul, Pușcărie, amețit de alcoolul prost, toropit de căldură, s-a întins pe spate și, înainte de a ațipi, i s-a năzărit să-l întrebe pe Gămălie: -Bă, Gămălie, de ce-ți zice ție Gămălie? Ăsta n-a catadicsit să răspundă, ci a întors întrebarea spre Spaniolu: -Da lu Spaniolu de ce-i zice Spaniolu? Spaniolu, cu burta plină, avea chef de istorii și s-a pus pe povestit: -Bă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sticla cu băutură care le ardea stomacul, Pușcărie, amețit de alcoolul prost, toropit de căldură, s-a întins pe spate și, înainte de a ațipi, i s-a năzărit să-l întrebe pe Gămălie: -Bă, Gămălie, de ce-ți zice ție Gămălie? Ăsta n-a catadicsit să răspundă, ci a întors întrebarea spre Spaniolu: -Da lu Spaniolu de ce-i zice Spaniolu? Spaniolu, cu burta plină, avea chef de istorii și s-a pus pe povestit: -Bă, numele mi se trage de la faptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mers. Tot a bătrână a avut dreptate, cu furtișagurile am rămas, m-a ocolit norocu ăl mare, cel puțin pân acuma... Pușcărie a tăcut. Ceilalți doi se gândeau - și povestea lui e mișto. Curând, fără să mai aștepte invitație specială, Gămălie și-a dat și el drumul la vorbă: -Iar la mine, bă, numele de Gămălie provine de la chestia că..., adică, mi se spune așa de la gămălia chibritului. Nu e plăcere mai mare pe fața pământului pentru mine decât să aprind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ăl mare, cel puțin pân acuma... Pușcărie a tăcut. Ceilalți doi se gândeau - și povestea lui e mișto. Curând, fără să mai aștepte invitație specială, Gămălie și-a dat și el drumul la vorbă: -Iar la mine, bă, numele de Gămălie provine de la chestia că..., adică, mi se spune așa de la gămălia chibritului. Nu e plăcere mai mare pe fața pământului pentru mine decât să aprind chibriturile. De mic, cum aveam un ban, îmi cumpăram o cutie ori mai apoi o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se gândeau - și povestea lui e mișto. Curând, fără să mai aștepte invitație specială, Gămălie și-a dat și el drumul la vorbă: -Iar la mine, bă, numele de Gămălie provine de la chestia că..., adică, mi se spune așa de la gămălia chibritului. Nu e plăcere mai mare pe fața pământului pentru mine decât să aprind chibriturile. De mic, cum aveam un ban, îmi cumpăram o cutie ori mai apoi o duzină de cutii de chibrituri, mă ascundeam în spatele casei și le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
-ntețește focu. Asta-mi place mie nambăroan pe lume - să dau foc, să privesc cum arde, aș aprinde chibrituri întruna, și-n somn, dac-aș putea... Spaniolu și Pușcărie au râs: ce drăcovenii puteau să-i treacă prin tărtăcuță lu Gămălie! Apoi, toți trei s-au culcat: ajunsese umbra în locul unde se aflau ei și era tocmai potrivit să tragă un pui de somn. *** În fiecare seară, când se-adunau de pe drumuri la casa lor, ghereta, baraca aceea părăsită, cei trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
locu ăsta nenorocit, o să scape de ploaie. În clipa aceea se simțeau în al nouălea cer. Au pornit înaripați spre casa lor, ghereta de pe malul lacului de acumulare. Pe drum, au dat gata și sticla de whisky. Când au ajuns, Gămălie le-a zis: Bă, ce-ar fi, bă, să dăm noi drumu la apa asta din lac, s-ar duce dracu Serenite cu ploaia lui împuțită. Spaniolu a zis: Taci, bă, dracu din gură, ce-ți veni, hai mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
asta din lac, s-ar duce dracu Serenite cu ploaia lui împuțită. Spaniolu a zis: Taci, bă, dracu din gură, ce-ți veni, hai mai bine să ne culcăm. Iar Pușcărie a zis: Io-te, bă, al dracu mai e Gămălie, ce-i fată lui mintea! și a râs. Ce-a zis Pușcărie i-a dat curaj lu Gămălie. A râs și el. Degeaba a zis Spaniolu: Bă, nebunii dracu, v-aț băut mințîle, ai, bă, să ne culcăm!... Ăștia erau doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
din gură, ce-ți veni, hai mai bine să ne culcăm. Iar Pușcărie a zis: Io-te, bă, al dracu mai e Gămălie, ce-i fată lui mintea! și a râs. Ce-a zis Pușcărie i-a dat curaj lu Gămălie. A râs și el. Degeaba a zis Spaniolu: Bă, nebunii dracu, v-aț băut mințîle, ai, bă, să ne culcăm!... Ăștia erau doi la unu: s-au dus împleticindu-se spre lac. Gămălie, se vede treaba, studiase problema, era în temă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a zis Pușcărie i-a dat curaj lu Gămălie. A râs și el. Degeaba a zis Spaniolu: Bă, nebunii dracu, v-aț băut mințîle, ai, bă, să ne culcăm!... Ăștia erau doi la unu: s-au dus împleticindu-se spre lac. Gămălie, se vede treaba, studiase problema, era în temă, ideea asta o copsese el mai de multișor. Știa că dacă umblă la o roată mare ruginită și o mișcă o țâră, asta face să se crape un fel de porți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o roată mare ruginită și o mișcă o țâră, asta face să se crape un fel de porți de metal uriașe și atât îi trebe apei, pe urmă știe ea drumu, izbucnește, se năpustește, mătură tot în cale. Al dracu Gămălie a reușit să clintească roata ruginită: cu ochii tulburi, Pușcărie îl privea ca prin ceață, râdea și căuta și el să-l ajute. Pereții s-au deschis, nu mult, o părere, dar de ajuns. Pușcărie și Gămălie au râs cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cale. Al dracu Gămălie a reușit să clintească roata ruginită: cu ochii tulburi, Pușcărie îl privea ca prin ceață, râdea și căuta și el să-l ajute. Pereții s-au deschis, nu mult, o părere, dar de ajuns. Pușcărie și Gămălie au râs cu poftă grozavă, își îndepliniseră ambițul, au mers câțiva pași și au căzut răpuși de beție, au adormit instantaneu, începând să sforăie. La fel și Spaniolu, numai că el sforăia cum se cade, în gheretă. Cei trei n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
petrecut s-a petrecut ascultând cu sfințenie de un plan dinainte stabilit, un mare plan desăvârșit, în amănunt pus la cale, dintotdeauna pus la cale?!... Ajung la ultimele pagini. Tocmai citesc relatarea ultimului meu vis, cel cu Spaniolu, Pușcărie și Gămălie. Deodată tresar. Descopăr o diferență, în sfârșit descopăr o diferență. Una considerabilă. În cărticica pecetluită scrie că vagabonzii și-au găsit într-adevăr un adăpost într-o baracă, la marginea orașului. Dar aceasta nu e situată lângă barajul lacului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
din cauza urgiei toride, nu din cauza ploii. Cei trei au plecat spre baraca lor, așa cum visasem: făcuți praștie, terminați, cu buzunarele îndesate de bani și cu o sticlă plină ochi cu whisky pe care au dat-o gata. Și într-adevăr Gămălie, beat mort, a vrut să se răzbune pe orașul ăsta nenorocit cu căldura lui otrăvitoare, de groază. Dar n-a slobozit apele furioase. Nu era vorba de nici o apă. Ci a făcut ceea ce se pricepea el mai bine, potrivit cu numele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mort, a vrut să se răzbune pe orașul ăsta nenorocit cu căldura lui otrăvitoare, de groază. Dar n-a slobozit apele furioase. Nu era vorba de nici o apă. Ci a făcut ceea ce se pricepea el mai bine, potrivit cu numele său, Gămălie. A pus foc. Întâi a deschis vanele de la rezervoarele pântecoase, de la conductele care se duceau în Serenite. A lăsat să se scurgă spre oraș pârâul negru, unsuros. Și pe urmă a aprins fericit chibrituri, unul după altul. A mai apucat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
verde și piramidal pe fundalul albastru al cerului, chiar în spatele uneia din cele patru ferestre ale turnului, am plecat dis-de dimineață cu Mihai și, ieșind pe jos prin capătul târgului, am ajuns până la poalele lui, iar apoi am urcat până pe gămălia vârfului său miniatural, dar deosebit de semeț. Iar altă dată am participat la o seară culturală la care se strânsese mai multă lume, iar doamna Mariana a servit chiar o vagă tratație, seară în cursul căreia Mihai a dat citire unui
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
spaima și s-a mai obișnuit, a început chiar să mănînce. Cel mai mult îi plăcea gălbenușul de ou fiert, și Dănuț făcea bobițe din gălbenuș, le înfigea în vîrful unui creion ascuțit și i le întindea. Puiul cerceta puțin gămălia galbenă, apoi o ciugulea repede. Mînca, astfel, destul de mult. Ce noroc căzuse pe capul lui ! Frații săi din cuib poate mai fac din cînd în cînd și foamea... Puiul lui Dănuț, cu siguranță, se va face mult mai mare și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
rămas poleit pe el râsul tău zglobiu din toți anii trecuți? Azi, orânduind camerele pentru noua repartiție, am deschis armoirul și am găsit în partea dulapului rochile tale, așezate de tine: rochia sac și cea betterave, cu un ac cu gămălie în ea, pus de tine. Cred în tine, Monica, dar uneori nu mai cred în mine, deși sunt hotărâtă să rezist cu toate puterile și peste putere, să te aștept. Acum, când corespondența e oarecum normală, trăesc prin ea. Lacunele
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]