224 matches
-
venit pe un cal alb, Sf. Ion va merge pe un cal negru, adică va întoarce iarna. În ziua de Sf. Nicolae Începe ziua să se mărească: ”La Sf. Nicolae se întoarce noaptea la ziua cu cît se întoarce puiu-n găoace”, zice poporul. De ziua lui se fac vrăji, farmece și pronosticuri meteorologice, se pun crenguțe de pomi fructiferi în apa pentru a înflori de Anul Nou, ocazie cu care se prognozează și rodul livezilor pentru anul viitor. Sfântul Ierarh Nicolae
Sfântul Nicolae. Ce cadouri NU TREBUIE să dai celor dragi by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/57721_a_59046]
-
care îi ucid tatăl, iar Conan jură răzbunare. Drumul marelui erou spre mult căutata răzbunare este surprins foarte detaliat prin clasicul " peste 10 ani". Ei și de aici să te ții. După 10 ani, în locul adolescentului sfrijit, ca puiul din găoace, răsare marele erou. Vreo 100 de kilograme de mușchi și barbar până în măduva oaselor, pare că se ghidează după sintagma pumnii mei minte nu are, pardon, sabia mea minte nu are, că el nu se bate ca orice huligan, se
Conan 3D, doar o palidă încercare de a copia originalul. Remake sau parodie a primului film? () [Corola-journal/Journalistic/69224_a_70549]
-
care nu are nevoie pentru a se dezvolta decît de singurătate. Spre desoebire de voință sau de sensibilitate - facultăți care cer drept condiție de exercitare prezența semenilor -, intelectul de care au nevoie artele, științele și filozofia se poate desfășura în găoacea singurătății. Pentru asta nu trebuie decît să fii activ pe dinăuntru, chiar dacă în afară nu exiști. Marele avantaj al "omului interior" este că nu se plictisește atunci cînd stă singur. Spre deosebire de oamenii exteriori, cărora li se face urît de îndată ce ambianța
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
inexplicabil. Cînd, după îndelungi căutări, ițele se vor fi descurcat - citim în carte - Zaira, prinsă cu treburi domestice, îi întoarce spatele scriitoarei ... cu ingratitudinea tipică personajelor care au parcurs o poveste și sînt pe punctul de a se închide în găoacea lor de fericire domestică. Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea-așa. Formula de încheiere a multor basme trimite și ea la arhetip. Zaira o obligă așadar în cele din urmă pe romanciera-personaj să o urmeze
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
În plus, gîndită prin prisma perechilor antinomice (potență-act, formă-materie, inteligibil-sensibil), creația lumii din nimic nu putea fi explicată, cum nu putea fi explicată nici apariția pămîntului, a cerului și a transcendenței. Pe scurt, Aristotel și Platon nu puteau trece prin găoacea selectivă a învățăturii creștine decît dacă erau cenzurați. Toată zbaterea scolasticii medievale, de la Siger din Brebant la Toma din Aquino, de la Bonaventura la Henri de Gand, de la Boetius din Dacia la Alexandru din Afrodisia, de la Ioan Filipon la Albert cel
Cerul filozofiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7401_a_8726]
-
familia a murit. Compusă din persoane iraționale. Din copii dezechilibrați care se pișă-n pat și cărora le e foame la două noaptea. Ăsta e momentul cheie. Când v-ați ucis și continuați să trăiți, victime și asasini în aceeași găoace de bucătărie. Momentul în care ai vrea să mori și știi că de fapt nu va muri nimeni, și asta e chiar mai rău. Căcatul ăla de copil te privește, plin de muci. Și e pur și simplu mic. Și
Margaret Mazzantini Nimeni nu se salvează singur by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3301_a_4626]
-
sunt ca tine. El aprobă, zâmbește. Pe undeva e fericit. Ridică paharul. - Tu ești mai bună decât mine, o știm. - Nu-i nevoie de prea mult ca să fii mai bun decât tine. - Noroc. A invitat-o la cină, afară din găoacea domestică în care ea, sărăcuța, a rămas. Sărăcuța pe naiba, fiindcă a rămas în locuința lor, în care el a prins pe perete toate rafturile și a conceput paturile de sub tavan.
Margaret Mazzantini Nimeni nu se salvează singur by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3301_a_4626]
-
gratis între camarazi de infantilism" (doar fiindcă iubitorii de poezie sînt strîmtorați, iar nu din lipsă de prețuire) - își continua demersul gratuit: Încă un gest inutil în miezul unei societăți aflate la apogeul declinului sau. Încă o năluca iese din găoace pentru a-și dezvălui fragilitatea și inoportunitatea. Dacă spunem că sîntem optimiști, se înțelege de la sine că mințim. Că exageram. Căci nicăieri nu se văd, nu se simt încă semnele, fie cît de firave, ale vitalității. Ale normalității. Ale decentei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17838_a_19163]
-
și nu prea fac. Dar ce trebuie să facă scriitorul însuși pentru ca lucrurile să meargă mai bine? Simplu, să scrie folosindu-și toată libertatea și, unde e cazul, să scrie căutând să se smulgă (ca un pui de vrabie din găoacea oului) din vechiul tipar mental al cărui prizonier va fi fost până în 1989. Numai atât? Cam atât și să aibă răbdare (mai precis ar fi: Să rabde). Altfel, nimic concret nu are de întreprins?
Unele răspunsuri la câteva întrebări pe care nu mi le pune nimeni by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/13635_a_14960]
-
era iezit cu hatie de nuiele și bolovani ce țineau malurile lângă moară, să nu le rupă viitura. Peste hatie apa spumega, scânteind argint sfărmat. Prin sfor, plutea de-un timp o vârșă veche. Sărea peștele în spumă. Într-o găoace de piatră picura un fir de apă. M-a pălit aromeala și, deodată, nu s-a mai auzit decât țivlitul acela subțirel. Deslușeam un glas. Am avut atunci aievea în față vedenia feti-mea deșirând tortul de in în cerdac
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
prânzului de pe burta colegei mele de salon, și încă unul, fragil, care nu știu dacă va persista : mirosul pielii ei, atunci când o țin în brațe, la fiecare patru ore, un miros moale, de puf umed de porumbel abia ieșit din găoace. E încă atât de curată, prin corpul ei mic trece doar laptele pe care nu credeam c-o să i-l pot da. Da, alăptez, cred că am reușit și transmiterea prețiosului colostru, stai liniștit, Herr Doktor. Aștept să ne cunoaștem
Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
m-a întrebat de un om, real, e adevărat, dar pe care eu nu l-am văzut niciodată? Să fi rămas el în urmă cu trei ani la capitolul dosare personale? Ori numele acesta nu este decât un simbol, o găoace „de serviciu”, ce poate fi oricând umplută cu persoana vreunuia dintre noi... Așa am fost înclinat să cred de la început. Cu certitudine, Beșleagă este de nepătruns, un sfinx al zilelor noastre! Dacă o ține așa în continuare, nu m aș
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
trebui să fie cultura aparține subculturii, degradării, lipsei de sens", eseistul pune degetul pe rană. Se cade să precizăm că ideologia (comunistă, căci aceasta se află în obiectiv) nu e o "formă fără fond", ci un fond mistificat, mort în găoacea unei forme propagandistice care încă nu și-a istovit acțiunea. Impostura ideologiei n-a avut limite, deoarece, de bună seamă dintr-un complex de inferioritate, ea și-a propus a înghiți toată materia culturii, inclusiv știința, spre a nu mai
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
Acum cine-i trist?. în timp ce-și ștergea o pată de vopsea cu un ziar înmuiat în terepentină, observă reclama pentru un film numit Pilot de încercare. Un cap vînjos și ușor îndurerat se uita spre cer dintr-o găoace matlasată de care atîrnau microfoane, cabluri și cadrane de telefon. O femeie înfățișată din profil se afla în apropiere, cu spatele la pilot, dar aruncîndu-i zîmbete provocatoare. Avea păr negru tuns scurt și buze ca ale lui June Haig. Era în picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acoperă rugina, de exemplu, se poate vorbi ca despre un strat protector. O haină veche în care s-a încălzit odată un pui de câine abia fătat. O pălărie de fetru neagră în care se țin pui abia ieșiți din găoace. Haine aflate între starea de vestimentație și cârpă. Foarte interesant procesul prin care se transformă. Sau cum decade un obiect vestimentar la statutul de cârpă. Adică există o viață a obiectului dincolo de utilizarea sa. O relație pe care omul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
de parcă m-aș fi crezut cel mai tare din parcare, și am de gând să ți-o recit. Ea era cuibărită în poala mea, cu ochii încă închiși, cu mădularul meu înmuiat lipit de obraz, ca un puișor ieșit din găoace. — Ei, hai, a mormăit ea, nu acum, știi că nu le am pe-astea cu poeziile. — Pe-asta ai s-o înțelegi. E despre cordeală. Despre o lebădă care fute o fată frumoasă. Și-a ridicat privirea fluturându-și genele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de păhărel că făcea sânge, parcă al nostru nu făcea, de, mentalitate, un curcan sau două trei găini, în anul când noi nu creșteam păsări sau când nu se îndura mama să le taie, căci fiecare găină era crescută din găoace și avea nume: Gălbioara, Țiganca, Nebuna și altele, fiecare cu personalitatea ei, atât cât poate avea o găină personalitate. Apropo de ouă, găinile noastre se ouau în niște cuibare înjghebate de ele ad-hoc, adică pe unde apucau; oricum, le cunoșteam
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
buzunarul hainei, dar el, sătul, le refuza cu toată politețea. - Eu cunosc pe stăpânul acestor gâște, am mas la el într-o seară, venisem cu niște treburi prin sat, dar îmi luasem și sculele de pescuit. Bobocul abia ieșise din găoace. Atunci l-am remarcat, era altfel decât ceilalți confrați ai lui, mai mare, mai vioi, mai frumos. Atunci l-am învățat să mănânce bomboane și biscuiți, adusesem pentru copii omului. Pe urmă, tot anul trecut, spre toamnă a început să
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
quälenden Sorgen. Sein leerer Leib durchstreift die Welt, und kargen Lohn dafür erhält. Triffst du die beiden getrennt allerwärts verbrenn den Leib, doch schone dies, sein Herz. În engleză? Aici al lui Howard Campbell spirit zace Eliberat de-a trupului găoace. Golit, pământul trupul lui colindă, Primind atât cât poate să pretindă. De e ca spiritul de trup să se despartă, Să-i arză trupul, inima aici fie-i cruțată. S-a auzit o bătaie în ușă. Cel care bătea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
urmă, a mai citit, tot în manuscris, un scenariu de-al lui Mihai, ce urma să fie trimis la un concurs organizat de Televiziune. E mai bun decît toate celelalte cu care ai luat premiul doi și, dacă nu sparge găoacea în care stă vreun autor nou, iei premiul unu! i-a zis Lazăr atunci. A luat premiul întîi, dar scenariul n-a mai fost pus în scenă. Mihai s-a consolat doar cu premiul. Acum, încîntat de perspectiva unei alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
a format, poate, În seara aceea, la Rio, În timpul ritului, dar numai la Întoarcerea mea În patrie s-a produs explozia. Lentă, fără bubuituri, astfel Încât ne-am trezit cuprinși toți În nămolul materiei grosolane, unde făpturi ale verminei ies din găoace prin generație spontanee. Mă Întorsesem din Brazilia fără să mai știu cine eram. Mă apropiam acum de vârsta de treizeci de ani. La acea vârstă, tatăl meu era tată, știa cine este și unde trăiește. Rămăsesem prea departe de țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dar eu mă opun, vreau să știu ce se întâmplă aici, de ce nu îmi explică nimeni, este soțul meu, sunt soția lui, adaug eu, iar cuvintele se strivesc de podea, țopăie la picioarele medicilor ca niște puișori abia ieșiți din găoace, fără să fie încă în stare să zboare, ei se adună în jurul lui ignorându-mă, doar cel mai tânăr dintre ei, cel care a intrat ultimul, îmi spune, așteptați afară, după vizită va veni cineva să vă vorbească. Mă ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
am, cel mai mult îmi blestem urechile. Aceste zgârciuri cernite ce de-atâtea ori le purtăm fără nici un folos! Căci iată, degeaba mă-nvrednicesc să le port, cum se cuvine, de o parte și de alta a capului, dacă în găoacea lor n-a intrat niciodată, cum cu rușine o recunosc, frumosul luminăției-tale nume! Ajuns aici, Metodiu se uită cu coada ochiului spre Ximachi. Acesta stătea în aceeași poziție, de om adormit. — Căci ce e urechea - reluă cu glas înalt Metodiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
asemui decît cu aruncarea undiței Într-un heleșteu. În momentul În care toate posibilitățile păreau să se năruie una după alta, În pieptul meu se stîrni freamătul sîcÎitor al unor larve sîngerii de molii uriașe, gata parcă să iasă din găoace și să-și ia zborul. De Îndată ce se eliberau aceste larve Însîngerate țîșneau drept spre fereastra lămîiatică. O umbră parcă le stătea În cale cînd voiau să treacă prin sticlă și perdele: spatele așa-zisului frate devenise scut negru. Ele Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vremelnică a fluturelui, la frumusețea amăgitoare a florilor, la zădărnicia Îmbrățișărilor de dragoste, la grozăvia spulberării sămînței, la neputința tigrului jigărit, la putregăciunea dinților din gură, la miliardele de frunze uscate așternute În păduri, la sfiiciunea puiului abia ieșit din găoace, la năprasnicele chinuri ale viermelui perpelindu-se la soare ca pe jăratec, la durerea despărțirilor, la grozăvia leprosului, la uimitoarea metamorfoză a sînilor femeii, la răni, la suferința orbului...“ Și deodată se văzu cum trupul muritor al lui Simon Magul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]