170 matches
-
de argint care precipită în combinație cu iodură de potasiu: Această reacție de precipitare este folosită ca reacție de identificare a ionilor de iod dintr-o soluție. Precipitatul rezultat în urma combinării dintre nitrat de argint și iodură de potasiu este galben-verzuie. Iodura de argint este fotolabilă, se descompune la lumină colorându-se în verde.
Iodură de argint () [Corola-website/Science/304288_a_305617]
-
rădăcina fusiformă, tulpina dreaptă care nu trece de 30 cm înălțime, frunzele verzi lanceolate, largi la bază și mai înguste către vârf, de lungime de la 2 până la 30 cm și cu lățimea cuprinsă între 1 și 15 cm. Florile sunt galben-verzui, cu diametrul 3-4 mm. Preparatele din frunze de spanac acționează ca un produs medicinal, contribuind la profilaxia sau ameliorarea unor afecțiuni, precum:hipertensiunea arterială, tusea, avitaminoza, scorbutul, rahitismul, acneea, anemia. I se atribuie spanacului și rolul de activator al secrețiilor
Spanac () [Corola-website/Science/312005_a_313334]
-
numeroși dinți puternici și ascuțiți, limba prevăzută și ea cu dinți. Înotătoarea dorsală deplasată spre coadă, deasupra înotătoarei anale, dând astfel corpului forma de săgeată. Înotătoarea codală este bifurcată, cu lobii egali. Coloritul corpului variază după ape, de la cenușiu-verzui la galben-verzui pe spate, abdomenul alb-gălbui, laturile cu pete mari, cafenii, măslinii sau negricioase, care se unesc uneori, dând benzi transversale. Înotătoarele neperechi sunt gălbui-cenușii, cu pete brune sau negricioase, ce se unesc în dungi transversale. Înotătoarele perechi sunt roșcate. Știuca este
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
printre plante. În bălțile nămoloase coloritul este mult mai întunecat decât în râuri sau în bălțile curate, iar în bălțile de cociocuri coloritul devine negru cu totul. În unele lacuri știuca are o culoare argintie. Partea dorsală este cenușie-măslinie, cenușie-verzuie, galben-verzuie, cenușie-cafenie sau brună după felul apei, adesea cu dungi oblic transversale. Flancurile (laturile) au aceiași culoare ca și spatele, dar sunt mai deschise. Pe flancuri sunt pete mari, gălbui, albicioase, cafenii, măslinii sau negricioase, care se unesc uneori, dând benzi
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
cultivată este o plantă anuală, originară din India. Tulpina este dreaptă, înaltă de aproape un metru, sau chiar mai mult. La maturitate, tulpina de cânepă este lemnificată. Frunzele, mari, sunt împărțite în foliole lanceolate, cu marginea crestată. Florile, de culoare galben-verzuie, sunt grupate în inflorescențe asemănătoare cu un spic. Cânepa înflorește în lunile iulie și august, existând plante de cânepă femele și plante de cânepă masculine. Fructul este o nuculă brun-cenușie, netedă. Se extrag două tipuri principale de produse folosite ca
Cânepă indiană () [Corola-website/Science/310796_a_312125]
-
prismatică, cu numărul de coordinare 9. În bromurile trivalente, forma cristalină este trigonală prismatică, cu numărul de coordinare 8, sau octaedrică, cu numărul 6 , iar în iodură forma cristalină este octaedrală. Fluorura de berkeliu (IV) (BkF) este un solid ionic galben-verzui ce cristalizează în sistemul de cristalizare monoclinic, și este izotopică cu tetrafluorura de uraniu și cu fluorura de zirconiu. Fluorura de berkeliu (III) (BkF)este, de asemenea, un solid galben-verzui, dar care n-are structură cristalină. Cea mai stabilă fază
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
octaedrală. Fluorura de berkeliu (IV) (BkF) este un solid ionic galben-verzui ce cristalizează în sistemul de cristalizare monoclinic, și este izotopică cu tetrafluorura de uraniu și cu fluorura de zirconiu. Fluorura de berkeliu (III) (BkF)este, de asemenea, un solid galben-verzui, dar care n-are structură cristalină. Cea mai stabilă fază la temperaturi mici are cristale ortorombice, substanța fiind izotopică cu fluorura de ytriu. Încălzită între 350 și 600 °C, aceasta își transformă cristalele în trigonale. Cantități vizibile de clorură de
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
deșertificare în Tharr. Jojoba ajunge la înălțimea de 1-2 m, cu o coroană densă. Frunză e ovala, 2-4 cm în lungime și 1.5-3 cm în lățime, de culoare verde-gri și lichid lipicios pe suprafață . Floarea este de mărime mică, galben-verzuie, cu 5-6 petale și fără sepale. Plantă posedă flori unisexuate, masculine și feminine,hermafrodite pot fi întâlnite foarte rar.Fructul are forma ovala, triunghiulara capsula (fruct) cu lungimea de 1-2 cm. Sămânță e cafenie și conține ulei (ceară lichidă) aproximativ
Jojoba () [Corola-website/Science/322995_a_324324]
-
se încadrează, conform ultimelor legislații, în categoria vinurilor de masă. Din soiul Plăvaie se obțin vinuri seci, de consum curent, cu o tărie alcoolică de 9°-10° și o aciditate corespunzătoare de 4-5 g/l. Aceste vinuri au o culoare galben-verzuie, cu aromă discretă, iar gustul este destul de plăcut și atrăgător. Acest vin este bine să se consume tânăr, în timp de un an de la preparare, pentru a beneficia din plin de prospețimea de care dispune. Vinul obținut din soiul Plăvaie
Plăvaie () [Corola-website/Science/315955_a_317284]
-
chipurilor participanților la această scenă, Apcar Baltazar exprimă un înțeles social și toate au fost create cu o incursiune psihologică remarcabilă. Întreaga dispută este mijlocită de către armaș, care reprezintă legătura dintre popor și domnitor. Cromatica lucrării este sobră cu tonalități galben-verzui, pe alocuri cafenii cu reflexe roșiatice. Din întreaga compoziție, doar cei doi țărani și târgovețul au atitudini fioroase, fapt care duce spre naturalism. Spontaneitatea, libertatea și prospețimea cromaticii dau viață picturii, detașând-o de majoritatea lucrărilor "împietrite" academiste ale lui
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
specie de pește de apă dulce din familia Cyprinidae care trăiește de obicei pe fundul apelor cu un curs domol. El poate fi întâlnit în toată Europa și, pe alocuri, în Asia. Culoarea linului sălbatic este verde-măslinie cu regiunea abdominală galben-verzuie; în crescătorii linul poate avea o variantă roșie-aurie, acesta fiind crescut ca pește ornamental. Poate fi recunoscut după corpul îndesat, foarte lat în regiunea cozii și după solzii mărunți care îi acoperă corpul în întregime. Corpul lui este protejat și
Lin () [Corola-website/Science/315074_a_316403]
-
carbonic și alaun ori clor și fier. Baia cu Ciocolată este situată la cea mai mare altitudine - dintre cele ale băilor Csiszár și, are un efect calmant. Apa din Ștrand conține clor și fier. Apa bazinelor Vallato este de culoare galben-verzuie și este foarte rece - de unde și numele din maghiară („cameră de anchetă/ interogare”). Apa din baia Timsós conține și acid sulfuric. Izvoarele Băilor Várpad (Transilvania) se folosesc deasemeni în cură internă (izvorul "Vasas" sau Izvorul feruginos), precum și externă - bazinul din
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
la corectul nume binomial pentru acest burete, care se pare încă neterminată, acest soi este enumerat aici mai departe sub numele său vechi și cunoscut. Buretele se decolorează cu acid sulfuric ocru-gălbui, cu anilină încet brun-roșiatic, cu Hidroxid de amoniu galben-verzui, cu Hidroxid de potasiu pal roșiatic și cu sulfat de fier gri. O componentă toxică a fost descoperită deja de mult (1867): muscarina. Dar cantitățile au fost considerate a fi mult prea mici pentru mulțimea efectelor toxice ale ciupercii. Între
Hribul dracului () [Corola-website/Science/335039_a_336368]
-
rotunjită. Înotătoarea caudală excavată, cu lobii subegali. Coloritul corpului este foarte viu, acestui fapt i se datorește și numele ("boiștean", dela "boit" = vopsit, zugrăvit). Are spatele cenușiu-verzui sau verde închis. Pe mijlocul spatelui se află o dungă neagră. Flancurile sunt galbene-verzui, cu un luciu auriu; abdomenul alb-argintiu sau gălbui. Pe mijlocul flancurilor, se află o serie de 5—8 pete negre. Înotătoarele sunt slab colorate. În epoca de reproducere, culorile la mascul devin și mai vii. Se hrănește cu alge, resturi
Boiștean () [Corola-website/Science/331079_a_332408]
-
Masculii semiadulți păstrează dungile dorsale deschise, care caracterizează puii, adică pe un fond verde au cinci dungi deschise, mai mult sau mai puțin evidente. Femelele adulte au spatele vărgat de culoare verde sau brun, cu cinci dungi dorso-laterale deschise longitudinale, galbene-verzui - una mediană (dunga vertebrală) se întinde de-a lungul coloanei vertebrale și 4 linii laterale pe laturile corpului. Femelele mai bătrâne își pot pierde dungile dorso-laterale și au spatele verde, cu pete negre mai accentuate decât la masculi; aceste pete
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
sau "Amanita vaginata"), se întâmplă și cu cele veninoase, ca de exemplu cu "Amanita aspera" sin. Amanita franchetti", "Amanita muscaria", "Amanita muscaria var. aureola", o variație cu pălărie galben-portocalie precum "Amanita regalis" sau cu letala "Amanita phalloides" cu pălărie mai galben-verzuie. Acest burete este, ca toate ciupercile din genul "Amanita", în stare crudă toxic (provoacă tulburări digestive), dar toxinele se distrug complet prin tratament termic. Cu toate că crăița nu este de gust sau de miros signifiant, ea este totuși căutată și culeasă
Burete domnesc () [Corola-website/Science/335179_a_336508]
-
adultă este de mărime mijlocie, cu 3-5 lobi, glabră. Sinusurile laterale superioare sunt închise cu lumenul ovoidal, iar cele cele inferioare au formă de U. Sinusul pețiolar semiînchis, elipsoidal. Strugurele este cilindro-conic, lax, aripat. Bobul este sferic sau ușor ovoidal, galben-verzui cu nuanță albicioasă. Miezul este semizemos. Soi de epoca a III-a, de vigoare mijlocie, mai sensibil la ger decât soiul din care provine (Chasselas doré) și prezintă o bună rezistență la boli. Are o fertilitate bună, manifestată prin formarea
Chasselas de Băneasa () [Corola-website/Science/331885_a_333214]
-
cu nerăbdare Sfântă Lumină, cu mâinile întinse. Frunțile și obrajii tuturor sunt transpirate de emoția minunii! O mare bucurie și trezire spirituală se săvârșește în inimile și conștiințele tuturor. Sfântă Lumină Patriarhul adună cu mâinile vata aprinsă de o flacăra galben-verzuie, care timp de câteva minute nu arde. Apoi pune vata aprinsă în două cupe de aur cu găuri și iese în Capelă Îngerului. Aici aprinde două buchete mari de căte 33 de lumânări, în prezența musulmanului, iar cupele aprinse le
Sfânta Lumina de la Ierusalim, minunea dumnezeiască. De ce se aprinde numai la ortodocși-VIDEO by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101180_a_102472]
-
aromatic), "Tricholoma bufonium" (necomestibil, cuticula are la mijloc o pată mare roșiatică sau este permanent purpurie până la palid brun-violetă, lamele și carne palid gălbuie, miros de gaz), "Tricholoma equestre" sin. "Tricholoma flavovirens" (poate să fie letală ca Paxillus involutus, pălărie galben-verzuie, picior albicios, miros făinos și gust plăcut), "Tricholoma inamoenum" (cuticulă alb-murdară, lamele și picior albicios), "Tricholomopsis decora" (comestibilă dar inferioară, cu solzișori măslinii pe fund galben, carne destul de dură și fibroasă, gust imperceptibil) sau chiar și cu "Kuehneromyces mutabilis" (comestibil
Gălbeniță () [Corola-website/Science/336550_a_337879]
-
ouăle să fie vopsite în culori vegetale. Galbenele, de pildă, se fac din coajă de măr pădureț. Roșala ne-o dă popularul băcan sau lignum. Portocaliul se capătă din foi de ceapă sau măr pădureț, verdele din brândușe sau frunze, galben-verzui din laptele cucului, rămurele de salcie sau urzică. Rețetele sunt numeroase... Se pot deosebi două categorii. A motivelor vegetale și a animalelor. Legende de Paște legate de încondeiere Originea ouălor roșii se pierde în negura veacurilor. Izvoare istorice ne informează
Oul, simbolul fecundității și al formei desăvârșite by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105619_a_106911]