661 matches
-
unei cronici a înțelepciunii eului liric prin acomodare cu contingentul. „Peisagistica lăuntrică” și cea exterioară intră în comunicare și reverberează în același registru, de regulă fără picturalitate. Se rețin câteva crochiuri „de voiaj”, ocazionale, cu subiect lutețian sau, mai larg, galic, tributare întrucâtva unui anumit „exotism” cultural convențional (Luteția dezbrăcată, Din Turnul Eiffel, Pădurea de la Barbizon, Amurg breton ș.a.), precum și câteva „cărți poștale” bucolice, agreabile. Arsenalul lexical, imagistic și prozodic este cel curent în epocă, metaforele sunt câteodată ingenioase, dar nu
BALAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285567_a_286896]
-
primul în mișcare, cărat pe umerii celor opt vlăjgani. Îl precedă un singur lictor. Merge țan țoș înainte, ținând fasciile în mâna stângă, sprijinite tot de umărul stâng. Mulțimea se îndepărtează temătoare, căci vergile sunt tăiate din mesteacăn. Acest arbore galic este uimitor de alb și de fin. Mlădios din cale-afară, se îndoaie și se împletește extrem de ușor. Dar și ustură unde lovește. În fața lui aleargă alți doi bărbați și alungă oamenii cu strigătele lor, căci la trecerea flaminului lui Jupiter
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de astăzi; romanii îi spuneau simplu Pro vin cia, nume ce s-a păstrat în denumirea modernă a regiunii, Provence Nimfa lui Numa - Egeria, zeița apelor, sfetnica lui Numa Pompilius Noviodunnum (Nevers) - în timpul răscoalei lui Vercingetorix (52 î.Hr.) unele triburi galice aliate l-au trădat pe Cezar și au trecut de partea răsculaților, distrugând cartierul general al armatei romane de la Novio dunnum Numa Pompilius - al doilea dintre regii legendari ai Romei, sec. al VI-lea î.Hr., căruia tradiția îi atribuie instituirea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și Sfinxul. Unul pentru că tace, celalt pentru că vorbește. Am fost într-o seară într-o tavernă lângă Saint-Julien la Pauvre. Era distractiv. Sub pământ, într-o veche închisoare a Revoluției, se cântau cântece vechi franceze, tandre sau cu o savoare galică. Cornemusa acompania. A cântat romanțe sentimentale și o mică babă vopsită exagerat, sforțîndu-se să pară tânără. M-a străfulgerat o idee: așa va fi Irina la bătrînețe! Într-adevăr, cu toată carnea boțită, avea mult din aspectul Irinei. Silueta, culoarea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
superior, să și-o plăsmuiască. Nu prin evocare magic visătoare, ca Marcel Proust, ci prin cruzimea veșnicului său prezent: încă o dovadă cât de profund a învățat lecția lui Racine; în sensibilitatea lui proprie s-a operat un izbutit transplant galic. Descendența însă i-a fost asigurată prin unii din tinerii noștri scriitori de azi." Ion NEGOIȚESCU, Analize și sinteze, Editura Albatros, București, 1976, pag. 240-241. "Temperamental, Holban era un romantic: un romantic prin obsesia singurătății, a morții, prin vocația nefericirii
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mai fi putut plăti. Nu era nimic ciudat în toate acestea: Arelate, Magnifica, era capitala administrativă a Galiilor și nu era, deci, de mirare că zi de zi o invadau armate de afaceriști și petiționari, mai ales acum, când districtele galice erau răvășite de război. Toată mulțimea aceea sâcâitoare venea, de altfel, pentru Fereolus: Etius avea într-adevăr cu totul alte probleme. Cu mâinile la spate și cu o expresie severă pe chip, Magister militum privea cum soldații săi călcau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fi misiunea mea. — Ai două, de fapt. înainte de toate, să-l însoțești pe Divicone în taberele bagaude și, vorbind cu capii lor, să dejoci planurile di Eudoxiu. O să plecați chiar mâine. O să te însoțească și un ofițer încercat de origine galică, care cunoaște mai bine mentalitatea acelor oameni și de aceea îți va fi de ajutor. O să-l cunoști mâine. O să le povestiți atrocitățile săvârșite de huni, iar tu o să promiți în numele meu ce ți-am spus, cu toată autoritatea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care se poate ajunge prin porticurile interioare. Editor: finanțatorul oficial al luptelor de gladiatori. Corespunde actualului sponsor. Eques (pl. equites): cavaler (lat.). În primele două secole ale Imperiului, cavaleria ușoară romană era compusă în mare parte din galo-romani; de origine galică erau și majoritatea armelor: sabia, scutul plat alungit și lancea. Equites gladiatori: cavaleri specializați în luptele desfășurate în amfiteatru. Poartă galea de bronz cu boruri plate, circulare, o lance, o sabie și un scut rotund din piele (parma). Deoarece nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de aburi până la ceaune care fierbeau pe foc, bolboroseau și sclipeau... Un bușel, un dram, o pintă, mormăia Kulfi în somn. O baniță, un hău, o bute, un gram, o tonă. Santal, roibă, cassia, rădăcină de iris. Devenise neliniștită. Nucă galică, baton de scorțișoară, nucșoară. Siminichie, fenicul, ouă de prepeliță, ouă de șarpe, ficat de mistreț, coadă de pisică sălbatică... Se răsuci din nou. Frunze de călțunași, flori de trandafir de munte, orhidee cicada! Se ridică în picioare. Florile delicate, albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de aburi până la ceaune care fierbeau pe foc, bolboroseau și sclipeau... Un bușel, un dram, o pintă, mormăia Kulfi în somn. O baniță, un hău, o bute, un gram, o tonă. Santal, roibă, cassia, rădăcină de iris. Devenise neliniștită. Nucă galică, baton de scorțișoară, nucșoară. Siminichie, fenicul, ouă de prepeliță, ouă de șarpe, ficat de mistreț, coadă de pisică sălbatică... Se răsuci din nou. Frunze de călțunași, flori de trandafir de munte, orhidee cicada! Se ridică în picioare. Florile delicate, albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și nouă trecutul, cu care ne mândrim, fără, însă, a-l cunoaște în profunzime. Nici în realități, nici în fabulații, din păcate. începuturile localității Reims țin de perioada de dinaintea erei noastre. Informațiile istorice spun că la origini se află populații galice, care, după mai multe confruntări cu Iulius Cezar, vestitul împărat roman, și-au unit triburile belgiene numite Rèmes. S-a și stabilit o alianță între cele două părți. între două războaie, acești oameni se ocupau cu agricultura. Cercetări mai recente
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
belgiene numite Rèmes. S-a și stabilit o alianță între cele două părți. între două războaie, acești oameni se ocupau cu agricultura. Cercetări mai recente au demonstrat că ei erau și buni comercianți. Fapt dovedit, între altele, și de monedele galice, din bronz, descoperite în zonă. Acestea poartă efigia lui Atisias, șeful tribului Rèmes, și datează cu 100 de ani înainte de Hristos. în unele perioade ale istoriei, Reims a suplinit Parisul ca metropolă. în viziune catolică, el este un oraș sfânt
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
punct de referință pentru celelalte biserici. Carol cel Mare (742/748-814) a fost cel care, continuând opera începută de tatăl său Pepin, a impus în întreg imperiul său liturgia romană și cântul roman. Progresiva „romanizare” a liturgiei și a melodiilor galice a dus la formarea repertoriului cunoscut sub denumirea de cânt gregorian. Așadar, între secolele VIII și IX d. Cr., în muzică, are loc o etapă importantă: inovațiile introduse în perioada carolingiană au inaugurat o nouă epocă, ale cărei urmări s-
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
de la Roma de a fi planificat un complot, transmițând melodiile intenționat în modul cel mai rău posibil, datorită invidiei față de preponderența politică a francilor. Dincolo de aceste relatări, opuse între ele, este evident că introducerea forțată a cântului roman în locul celui galic nu ar fi putut să se termine decât cu un produs hibrid, rod al unei contaminări reciproce. Amintim că suntem în epoca în care transmiterea muzicii era încredințată exclusiv memoriei orale a cântăreților și capacității lor de a asimila modele
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Diaconul și pe care „barbarii” franci nu le percepeau. Deci, chiar dacă francii ar fi depus maximul efort iar maeștrii romani ar fi avut cea mai bună credință, țelul pe care cele două părți doreau să-l atingă împreună - abolirea cântului galic și substituirea lui cu cel vetero-roman - obiectiv vorbind, ar fi rămas imposibil. Operația s-a încheiat, așadar, în mod inevitabil, cu crearea unui nou tip de canto, obținut prin amestecul celor două repertorii, care poate fi considerat ca fiind cântul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
putea fi autorul câtorva texte, referitor la melodie, nimic nu se poate afirma, fie pentru că în acel timp nu exista încă notația muzicală, fie pentru că nicio melodie gregoriană nu indică numele vreunui autor”. Dacă melodiile gregoriene sunt rezultatul fuziunii repertoriului galic cu cel roman, nu putem cunoaște versiunile originale, decât numai verificând manuscrisele originale romane, respectiv galice. Or, primele manuscrise în notație muzicală pe care Occidentul le cunoaște sunt tocmai rezultatul fuziunii celor două repertorii. Așadar, versiunea oficială actuală a cântului
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
acel timp nu exista încă notația muzicală, fie pentru că nicio melodie gregoriană nu indică numele vreunui autor”. Dacă melodiile gregoriene sunt rezultatul fuziunii repertoriului galic cu cel roman, nu putem cunoaște versiunile originale, decât numai verificând manuscrisele originale romane, respectiv galice. Or, primele manuscrise în notație muzicală pe care Occidentul le cunoaște sunt tocmai rezultatul fuziunii celor două repertorii. Așadar, versiunea oficială actuală a cântului gregorian nu este altceva decât codificarea melodiilor care a avut loc în secolul al IX-lea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
diverse. Tonalitatea fiecăruia dintre episoade pare să trimită către un segment bine definit al tradiției vizuale sau literare. Francez, Bob Morane locuiește în apartamentul său londonez, de unde se avântă spre a descifra enigme ce evocă gramatica lui Sherlock Holmes. Spiritul galic este mobilizat spre a întâlni nesfârșirea Vestului american, căci Bob Morane redă indie nilor amenințați de rapacitatea capitaliștilor veroși demni ta tea originară. În fine, tot Bob Morane este cel care întrevede, ca printr-o viziune modelată de textul lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
persista deci în ținuta lui condescendentă, ca un învățător informîndu-se de soarta școlarilor săi. În vorbirea sa calmă și bonomă intra o nuanță de comizerație neintenționată, explicabilă prin inocența și prin temperamentul simplist euforic, evident în fața rumenă și mustățile întoarse galic peste buze. - Măi Ioanide, ce mai faci tu, ce mai învîrtești? Așa îl întîmpinase Oprescu pe Ioanide, care apărea ca un vagabond trăind din expediente. - Bine, bine, căută acesta să curme dialogul. - Ești căsătorit, ai copii? - Ca toți oamenii, răspunse
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu ar fi fost atât de puternic impregnate de pecetea originalității. Dacă nu ar fi trăit douăzeci de ani ignorat într-un sat obscur, poate nu ar fi dobândit în același grad acea bonomie malițioasă și acel gust pentru câmpenescul galic, a căror savoare părea pierdută de la Rabelais și La Fontaine. Inteligența sa a rămas multă vreme repliată asupra ei înseși, inactivă în aparență, dar ce buchet bogat a câștigat îmbătrânind! Cea dintâi scriere a lui Bastiat pe care o cunoaștem
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
plină de îndrăzneală și de malițiozitate declara economistul nostru război dușmanilor săi naturali, protecționiștii! Ce feste bune juca sofiștilor emeriți ai protecției, domnilor Ferrier și Saint-Chamans! Cum înțelegea să spargă ouălele acestor ciori ale protecției, cu bastonul său de țăran galic, aspru și usturător! Ce lovituri de maestru au fost aceste eseuri ale finului nostru dezvăluitor de sofisme! În același timp cu scrierea primelor Sofisme, care au făcut numele său popular în mod prompt și pe bună dreptate, Bastiat s-a
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Marea Britanie. Acest lucru s-a îmbinat perfect cu noțiunea keynisiană predominantă la acea vreme, prin care statul intervenea în economie pentru a manipula factorii de producție și cei de cerere și ofertă. Însă a existat o caracteristică specifică de origine galică a aplicării keynesianismului francez în aceea că era condus de absolvenți ai Grandes Écoles precum Polytechnique Politehnica și École Nationale d'Administration (ENA) Școala Națională de Administrație, care produceau administratori și proiectanți de elită ai statului francez. Acestor elite le
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
măreață, iar proiectul ,,democrația socială într-o singură țară" treptat, a fost dat uitării. Mai mult, a existat o nouă deschidere către lumea înconjurătoare din partea numărului mereu în creștere al elitelor franceze academice și administrative care și-au ,,înghițit" mândria galică și chiar au început să comunice în limba engleză (!) și să participe la politica internațională și la rețelele academice. Un exemplu bun referitor la această deschidere este Sciences Po, din Paris, care în prezent deține centre non-franceze care se ocupă
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
organizații diferite asupra Franței, se poate spune că, împreună, au dezvoltat o nouă percepție a naturii guvernării și, în particular, a guvernării teritoriale. În cazul Franței, dimensiunea europeană a fost deseori invocată ca justificare pentru consolidarea descentralizării și regionalizării. ,,Receptarea" galică a noilor idei Acest fapt nu înseamnă că există un proces de convergență politică și instituțională de-a lungul Europei în sensul unei ,,uniformități" transnaționale. Din contră, fiecare țară adoptă aceste direcții generale în funcție de statutul specific și de cultura și
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
mai degrabă, fascist din neputința de a fi comunist. O și spune de nenumărate ori, după cum spune că admiră Germania pentru că nu poate admira (mai mult: pentru că Îi repugnă) Franța, pentru că e scârbit de politicianismul și eșecurile neputincioasei, debilei democrații galice. Drieu e destul de lucid pentru a vedea În Mein Kampf ceea ce e de văzut: „gândire de jurnalist rudimentar, avid de un senzaționalism grosolan”. Și totuși, nu va ezita vreo clipă - nici cu gândul, nici cu fapta - să intre În slujba
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]