1,115 matches
-
-și o cât mai mare independență în raport cu orice putere politică. Trebuia administrat cu grijă și patrimoniul Sfântului Petru, constituit din cele mai întinse posesiuni din lumea latină; latifundiile Bisericii se găseau în Italia, în Sicilia, în Sardinia și Corsica, în Galia și în Africa. Grigorie a înțeles că, ieșind de fapt de sub autoritatea împăratului, devenea, în consecință, păstorul Occidentului barbar. Din acest motiv, el nu s-a mai orientat spre Orient și spre controversele dogmatice, așa cum făcuseră papii până atunci, ci
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
buni pe barbari, fie din cauza formației sale culturale, fie pentru că era condiționat de cercurile aristocratice de la Roma din care provenea și el, fie pentru că vedea de aproape amenințarea barbarilor, adică a longobarzilor. Tot atâta grijă a arătat față de episcopatele din Galia și din Spania (vom vorbi despre prietenia sa cu Leandro, episcopul de Sevilia). La începutul pontificatului său, către 591, a scris Regula păstorului (Regula pastoralis), ca o normă pentru sine însuși și pentru oricine și-ar asuma această sarcină dificilă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cu ei începe cultura religioasă a Evului Mediu. Celălalt personaj important care, deși foarte diferit de marele pontif, are în periodizarea acestei discipline un rol analog, a fost, în Spania, Isidor de Sevilia, așa cum vom vedea imediat. III. SCRIITORI DIN GALIA Am văzut deja mai înainte cum Galia fusese în secolul al cincilea țara occidentală care păstrase cel mai bine tradiția culturală clasică, vizibilă și în domeniul literaturii creștine, și care se putea lăuda cu o producție de bun nivel, chiar dacă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Mediu. Celălalt personaj important care, deși foarte diferit de marele pontif, are în periodizarea acestei discipline un rol analog, a fost, în Spania, Isidor de Sevilia, așa cum vom vedea imediat. III. SCRIITORI DIN GALIA Am văzut deja mai înainte cum Galia fusese în secolul al cincilea țara occidentală care păstrase cel mai bine tradiția culturală clasică, vizibilă și în domeniul literaturii creștine, și care se putea lăuda cu o producție de bun nivel, chiar dacă lipsită de valori notabile. În această producție
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cultivată; în mod analog, temele tratate de cultura creștină în secolul al șaselea sunt mai cu seamă literare, autorii fiind mai puțin interesați de gândirea sau controversele teologice. Însă condițiile politice și sociale se schimbă în secolul al șaselea. În Galia fuseseră vestite, și au continuat să fie în tot secolul al cincilea, școlile de retorică care au încurajat cultivarea asiduă a poeziei, a omileticii, a narațiunii istorice. Însă, odată cu stabilirea definitivă în Galia a invadatorilor franci, o populație mult mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se schimbă în secolul al șaselea. În Galia fuseseră vestite, și au continuat să fie în tot secolul al cincilea, școlile de retorică care au încurajat cultivarea asiduă a poeziei, a omileticii, a narațiunii istorice. Însă, odată cu stabilirea definitivă în Galia a invadatorilor franci, o populație mult mai puțin civilizată decât burgunzii și goții care avuseseră deja, în trecut, contact cu Imperiul Roman, situația s-a schimbat radical și decăderea a început să se facă simțită mai ales în a doua
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a început să se facă simțită mai ales în a doua jumătate a secolului al șaselea. În primele decenii ale acestuia, foarte importante pentru cultivarea culturii clasice și creștine au fost cele două sedii episcopale de la Arles și Vienne, în Galia meridională. Totuși, învățământul cunoaște o neîncetată decădere: aflat aproape în întregime sub controlul oamenilor Bisericii, acesta nu cultivă oricum literele, așa cum se întâmplase în secolul precedent, și chiar scriitorii creștini nu au avut nici un contact cu alte regiuni din zona
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Grigorie din Tours ar fi de neconceput în Italia, iar concepția lui istoriografică este la antipodul concepției lui Cassiodor sau a lui Iordanes. Nu întâmplător Grigorie cel Mare a încercat de mai multe ori să facă ordine în Biserica din Galia și nu întâmplător cel mai mare poet din Galia din a doua jumătate a secolului, Venantius Fortunatus, provenea din Italia unde, la Ravenna, avusese parte de o îngrijită educație literară. 1. Avitus de Vienne Continuarea tradiției literare în cultura creștină
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
iar concepția lui istoriografică este la antipodul concepției lui Cassiodor sau a lui Iordanes. Nu întâmplător Grigorie cel Mare a încercat de mai multe ori să facă ordine în Biserica din Galia și nu întâmplător cel mai mare poet din Galia din a doua jumătate a secolului, Venantius Fortunatus, provenea din Italia unde, la Ravenna, avusese parte de o îngrijită educație literară. 1. Avitus de Vienne Continuarea tradiției literare în cultura creștină, fără apariția niciunei întreruperi în timpul trecerii de la societatea romană
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
practică de episcop al importantului oraș Vienne cu grija pentru o poezie rafinată și de bun nivel artistic. Însă, din multe puncte de vedere, Avitus era încă un literat din secolul al cincilea și nu a apucat să vadă decăderea Galiei în secolul al șaselea. Originar dintr-o familie de senatori din Vienne, nu foarte departe de Lyon, născut în jurul anului 450, Avitus avusese în propria sa familie exemple de viață religioasă; el însuși, după o aleasă educație literară, a devenit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care erau încă arieni; a fost permanent în conflict cu Gundobald, regele acestora, și a reușit să-l convertească la catolicism pe urmașul la tron, Sigismund, menținând tot timpul strânse raporturi cu papa. A condus un conciliu local organizat în Galia care, în 517, a consfințit convertirea burgunzilor. A murit la puțin timp după aceea, în 518. a) Epistolarul Așadar, așa cum era obiceiul în epoca dinainte, Avitus s-a dedicat genului epistolar și a scris 86 de scrisori pe care le-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
burgunzilor. A murit la puțin timp după aceea, în 518. a) Epistolarul Așadar, așa cum era obiceiul în epoca dinainte, Avitus s-a dedicat genului epistolar și a scris 86 de scrisori pe care le-a trimis unor personaje ilustre din Galia, principalilor nobili franci și chiar regelui Clovis care chiar în acea perioadă se converteau la catolicism; a mai scris unor senatori romani și împăratului Anastasius. Modelul pe care Avitus și l-a ales pentru scrierile sale literare a fost Sydonius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
chiar în acea perioadă se converteau la catolicism; a mai scris unor senatori romani și împăratului Anastasius. Modelul pe care Avitus și l-a ales pentru scrierile sale literare a fost Sydonius Apolinaire care se bucura de mare faimă în Galia și era considerat, în dubla sa calitate de scriitor și episcop, întruchiparea tipului ideal de literat creștin. Astfel, Avitus putea să combine în epistolele sale conținutul dogmatic și intențiile didactice. Astfel e construită, de exemplu, Epistola 1, unde este înglobat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
2 și 3), intitulate Contra ereziei lui Eutihie, în două cărți (Contra Eutychianam haeresim libri duo), scrise în jurul anului 512: adică niște tratate sub formă de epistole care, dacă sunt o dovadă a relativei atenții cu care acest literat din Galia (și cititorii săi) urmăreau controversele cristologice din Orient, se bazează totuși pe o informație destul de confuză și insistă asupra unor motive previzibile, ceea ce demonstrează tocmai rolul marginal pe care l-au avut în cadrul acestor controverse cei mai mulți scriitori occidentali, cu excepția lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
căreia a scrie versuri este mai puțin important decât a scrie lucruri adevărate. Nu e necesar, așadar, ca poetul să se exprime în mod neobișnuit și afectat. Potrivit lui Fontaine, aici Avitus ar condamna stilul prețios, care pătrunsese în poezia din Galia creștină o dată cu scrierile lui Sydonius Apolinarie, și ar pleda pentru o poezie mai lipsită de podoabe, așa cum fusese Heptateuhul lui Ciprian Galul. Avitus pare să fi pus în practică cel puțin parțial acest principiu pentru că stilul său e mult mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la exemple ce trebuie imitate. Cu toate acestea, poemul s-a bucurat de prețuirea lui Isidor de Sevilia, însă nu pentru calitățile literare ci în virtutea conținutului său. Așadar, Avitus a fost un literat asemănător cu cei ce activau frecvent în Galia în secolul al cincilea; a fost comparat cu Sydonius Apolinarie și lectura epistolarului său întărește această impresie. Însă el e mânat de ambiții mult mai mari în raport cu Sydonius Apolinarie, chiar dacă orizontul său cultural se îngustează tot mai mult. BIBLIOGRAFIE Ediții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
l-a chemat la Ravenna unde a fost nevoit să respingă anumite acuzații, însă a reușit să-l convingă pe rege de nevinovăția sa și, în schimb, a obținut mari onoruri. În 514, papa Symmachus l-a numit primat al Galiilor și al Spaniei și el a participat la numeroase sinoade locale care au avut o importanță majoră pe plan dogmatic (de exemplu, s-a ajuns la condamnarea așa-zisului semipelagianism în cadrul sinodului din Orange). Oricum, n-au lipsit momentele de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Orange). Oricum, n-au lipsit momentele de tensiune atât în raporturile cu regele francilor cât și în raporturile cu papii. A murit la Arles în mănăstirea fondată de el însuși în 542 sau 543. a) Opere dogmatice Literații din Galia nu manifestau un interes prea mare pentru problemele dogmatice. Cezar nu pare să reprezinte o excepție și puținele tratate consacrate de el acestui domeniu nu au merite particulare. Pentru a combate arianismul, a scris o operă Despre misterul Sfintei Treimi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ereticilor (Breviarum adversus haereticos), sau Capitolele alese din operele Sfinților Părinți (Capitula sanctorum Patrum), adică extrase din operele lui Ambrozie, Augustin și Ieronim privitoare la problema grației și liberului arbitru; a combătut și așa-zisul semipelagianism, atât de răspândit în Galia secolului al cincilea, care a fost condamnat însă la sinodul din Orange în 529, așa cum am spus. Recent, i-a fost atribuită lui Cezar o operă care figura printre cele ale lui Augustin, dar care nu aparține acestuia; este Explicarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și a altor ocazii liturgice); în acest sens, Cezar nu se teme să insereze în opera sa pagini întregi din predicatorii precedenți, mai cu seamă din Augustin, Sfântul Părinte care, în secolul al cincilea fusese atât de frecvent criticat în Galia. Și biografia care a fost scrisă după moartea sa și pe care am amintit-o mai sus atestă importanța pe care Cezar o acorda predicii și frecvența cu care rostea omilii. Într-adevăr, el își dăduse seama (și o spune
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
4. Grigorie de Tours Contemporan cu Venantius Fortunatus a fost Grigorie, episcop de Tours, care ne prezintă în opera sa celălalt aspect al realității din epoca sa, adică mizerele condiții de viață ale plebei și ignoranța claselor de mijloc din Galia secolului al șaselea: cu Grigorie nu mai surprindem atmosfera rafinată, chiar dacă abstractă, din poezia manieristă, din compozițiile pentru ocazii importante sau considerate ca atare, pe care ne-o oferise Venantius, ci examenul atent al lucrurilor și al evenimentelor ce nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Bisericii (de exemplu, o revenire în forță la superstiție și la idolatrie): toate acestea au trezit în el reacția creștinului care vrea să se opună violenței. A murit în 594. Grigorie a fost unul din reprezentanții aristocrației galo-romane care, în Galia intrată cu totul sub stăpânirea francilor, continua totuși să reziste pentru că își păstrase încă o parte importantă din vechile posesiuni; în acest mod putea să contribuie la supraviețuirea culturii antice și să furnizeze Bisericii candidați pentru gradele cele mai înalte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a străduit, uneori chiar în mod naiv, să adune minunile la un loc. Astfel, Grigorie, pe lângă proclamata și repetata profesiune de credință, dă dovadă și de o particulară devoțiune față de Sfânta Fecioară și Sfântul Martin, cel mai vestit sfânt din Galia. Martirii sunt adevărații eroi ai acestei istorii creștine și un accentuat interes pentru asceză străbate opera, ca și pentru încercarea la care sunt supuși călugării prin pocăința lor. Această atitudine, de altfel, e mai potrivită cu „cultura” din epoca lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
anume greutate, ale căror scrieri conțin motive și idei autonome și originale; producția literară a regatului vizigot începe mai târziu, după cea din regatul franc, însă va continua cu energie și vivacitate pe toată durata secolului al șaptelea, în timp ce în Galia și Italia se va lăsa tăcerea, și va constitui unul din elementele fundamentale ale culturii medievale. Literații din regatul romano-vizigot sunt preocupați în secolul al șaselea mai ales de religie și morală spre deosebire de ceea ce s-a putut constata în Africa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sprijinul clerului local, el a reușit să creștineze în întregime țara, eliminând păgânismul și ereziile. „Nici Italia lui Ambrozie, sau, cu atât mai mult, cea a lui Grigorie cel Mare”, observă cu îndreptățire Cazier, „nici Africa lui Augustin și nici Galia lui Clovis n-au ajuns la un asemenea grad de integrare politică, socială și culturală. Așadar, din acest punct de vedere, Spania este laboratorul noii societăți creștine așa cum o cunoaștem în Evul Mediu timpuriu și apoi în lumea modernă occidentală
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]