174 matches
-
prezent este Galileo, numită după faimosul astronom italian născut în 1564. Sonda spațială a intrat cu succes pe orbita lui Jupiter pe data de 7 decembrie 1995 și a orbitat planeta timp de 7 ani efectuînd zboruri multiple în preajma sateliților galileeni adică Io, Europa, Ganymede și Callisto, plus în jurul satelitului Amalthea (a treia lună joviană). Sonda spațială a asistat la impactul dintre cometa Shoemaker Levy 9 și Jupiter din 1994. Deși informația obținută de Galileo despre Jupiter a fost vastă, viteza
Jupiter () [Corola-website/Science/297912_a_299241]
-
polul nord al lui Jupiter. Jupiter are 67 de sateliți naturali cunoscuți, Dintre aceștia, 51 au un diametru mai mic de 10 km și au început să fie descoperiți din anul 1975. Cei patru sateliți descoperiți de Galileo Galilei (sateliți galileeni) sunt Io, Europa, Callistro și Ganymede. Astronomii cred că Jupiter joacă rolul unui scut cosmic pentru planeta noastră, măturând din calea Pământului obiectele ce pot provoca un impact devastator. Unii oameni de știință afirmă că viața pe Terra nu s-
Jupiter () [Corola-website/Science/297912_a_299241]
-
New Testament" (1976) a criticat aspru poziția Charles și a acceptat autorul apostol, datând Evanghelia după Ioan înaintea asediului Ierusalimului din 70 e.n. El argumentează de asemenea că greaca „săracă” a lui Ioan este un procedeu literar datorită faptului că galileenii erau renumiți pentru greaca lor excelentă. El afirmă: „Greaca Apocalipsei nu este cea a unui începător ale cărui gramatică și vocabular s-ar putea îmbunătăți și maturiza în cele ale evanghelistului. Ea este greaca vulgară a cuiva care știe precis
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
Io este unul dintre cei patru sateliți galileeni ai planetei Jupiter. Dintre salteliții lui Jupiter, Io este al treilea ca mărime și al patrulea din Sistemul solar. Este puțin mai mare decât Luna (satelitul natural al Terrei), având un diametru de 3,642 kilometri. El a fost denumit
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
de vulcani activi, fiind din punct de vedere geologic cel mai activ obiect din Sistemul solar. Această activitate geologică este rezultatul încălzirilor mareice generate de forțele de frecare interioare sub influența atracției variabile a lui Jupiter și a celorlalți sateliți galileeni - Europa, Ganymede și Callisto. Câțiva vulcani produc nori de sulfură și dioxid de sulf ce ating și 500 km înălțime. Suprafața lui Io este de asemenea pictată cu 100 de munți ce au fost ridicați de compresia puternică a scoarței
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
km lungime, de asemenea marchează suprafața. Din cauza acestor caracteristici, Io este cunoscută ca planeta pizza. Io a jucat un rol semnificativ în dezvoltarea astronomiei în secolele XVII și XVIII. A fost descoperit în 1610 de Galileo Galilei, împreună cu ceilalți sateliți Galileeni. Această descoperire a încurajat adoptarea sistemului solar Copernican, dezvoltarea legilor de mișcare ale lui Kepler și măsurarea vitezei luminii. De pe Pământ, Io nu a rămas decât un punct luminos până spre sfârșitul sec. XIX când a devenit posibil să-i
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
înregistrați ca un singur punct de lumină. Io și Europa au fost observate pentru prima dată ca obiecte separate în timpul observațiilor lui Galileo a sistemului lui Jupiter în ziua următoare, 8 ianuarie 1610. Descoperirea lui Io și a celorlalți sateliți galileeni ai lui Jupiter a fost publicată în "Sidereus Nuncius" a lui Galileo în martie 1610. Primele nave spațiale care au trecut pe lângă Io au fost "Pioneer 10" și "Pioneer 11" pe 3 decembrie 1973 și respectiv 4 decembrie 1974. Datorită
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
o rază de 1.821,3 km (cu 5% mai mare decât a Lunii) și o masa de 8.9319 × 1022 kg (cu 21% mai mare decât a Lunii). Forma sa este elipsoidală, cu partea bombată înspre Jupiter. Printre sateliții galileeni, după în masă și volum, Io este în urma lui Ganymede și Callisto, dar înaintea lui Europa. Compus în mare parte din pietre silicate și fier, Io este mai asemănător după compoziție cu planetele terestre decât cu sateliții Sistemului solar, care
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
solar, care de obicei sunt compuși dintr-un amestec de apă, gheață și silicați. Acesta are o densitate de 3,5275 g/cm3, cea mai mare dintre toți sateliții din Sistemul solar; cu mult mai mare decât a celorlalți sateliți galileeni și a lunii. Modelele bazate pe măsurătorile făcute de sondele spațiale "Voyager" și "Galieo" asupra masei, radiusului și a coeficienților gravitaționali a satelitului indică faptul că crusta și mantaua este bogată în silicați, iar interiorul este format din fier sau
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
de iudei au protestat împotriva acestui proiect, cu ocazia sosirii lui Pilat la Ierusalim la o sărbătoare. Pilat a ordonat intervenția armatei și mulți protestatari au fost uciși atunci. În general se crede că această revoltă a fost provocată de galileenii menționați în . Pilat a intrat în Evanghelie și în Crez, ca cel ce a judecat și osândit la moarte pe Isus, deși „n-a găsit nici o vină în Omul acesta” (); el voia să-l elibereze pe Isus (), „că știa că
Pilat din Pont () [Corola-website/Science/302794_a_304123]
-
său înainte de astronomii occidentali. Ei de asemenea se referă la a treia stea care-l însoțește pe Sirius A și B. Cartea lui Robert Temple din 1976 "Misterul Sirius" ("The Sirius Mystery"), spune despre cunoștințele acestora în privința celor patru sateliți galileeni ai lui Jupiter și inelele lui Saturn. Acest lucru a fost subiectul unor controverse și speculații. Conform articolului din "Skeptical Inquirer" publicat în 1978, este posibil rezultatul contaminării culturale. Unii au sugerat că contaminatorii au fost etnografii înșiși. Alții văd
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
care obiect este „în mișcare” și care este „în repaus”. Cu alte cuvinte, într-un limbaj mai tehnic, legile fizicii sunt aceleași în orice sistem de referință inerțial, adică în toate sistemele de referință legate între ele de o transformare galileană. De exemplu, la deplasarea într-un vehicul cu viteză constantă, legile fizicii nu sunt altele decât în repaus. Cineva poate arunca un obiect direct în sus și îl poate prinde când cade fără să-și facă griji despre aplicarea unei
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
În prezent sunt cunoscuți 67 de "sateliți naturali" ai planetei Jupiter, care are astfel cei mai mari și cei mai mulți sateliți dintre toate planetele Sistemului solar. Cei mai mari sateliți, cei patru sateliți galileeni, au fost descoperiți în anul 1610 de Galileo Galilei și au fost primele corpuri cerești descoperite care nu orbitează în jurul Pământului și nici în jurul Soarelui. Spre sfârșitul secolului XIX, au fost descoperiți zeci de sateliți jovieni mai mici și au
Sateliții naturali ai lui Jupiter () [Corola-website/Science/304014_a_305343]
-
nu orbitează în jurul Pământului și nici în jurul Soarelui. Spre sfârșitul secolului XIX, au fost descoperiți zeci de sateliți jovieni mai mici și au fost denumiți în cinstea iubitelor sau a fiicelor zeului roman Jupiter sau ale zeului grec, Zeus. Sateliții galileeni sunt cele mai mari obiecte care orbitează în jurul lui Jupiter, iar împreună cu ceilalți 63 de sateliți și inelele reprezintă doar 0,003 procente din masa totală care gravitează în jurul planetei. Opt dintre sateliții lui Jupiter sunt "sateliți regulați", cu orbite
Sateliții naturali ai lui Jupiter () [Corola-website/Science/304014_a_305343]
-
de sateliți și inelele reprezintă doar 0,003 procente din masa totală care gravitează în jurul planetei. Opt dintre sateliții lui Jupiter sunt "sateliți regulați", cu orbite aproape circulare, care nu sunt foarte înclinate în raport cu planul ecuatorial al lui Jupiter. Sateliții galileeni sunt de formă elipsoidală, din cauză că au o masă planetară și ar putea fi considerați planete (pitice) dacă ar orbita în jurul Soarelui. Ceilalți patru sateliți regulați sunt mult mai mici și mai aproape de Jupiter; aceștia reprezintă surse de praf, care constituie
Sateliții naturali ai lui Jupiter () [Corola-website/Science/304014_a_305343]
-
fost încă denumiți. Sateliții lui Jupiter sunt enumerați mai jos după perioada lor orbitală. Sateliții suficient de masivi pentru ca suprafețele lor să fi suferit un colaps gravitațional într-un sferoid sunt evidențiați cu caractere aldine. Aceștia sunt cei patru sateliți galileeni, care sunt comparabili ca mărime cu luna. Cei patru sateliți interiori sunt mult mai mici.
Sateliții naturali ai lui Jupiter () [Corola-website/Science/304014_a_305343]
-
undă dintr-o bază energetică discretă, avem: astfel că: Proprietățile fizice ale lui C sunt obținute prin acțiunea operatorului asupra matricilor. Redefinind baza astfel încât să se rotească cu timpul, matricea devine dependentă de timp, ceea ce se numește reprezentarea Heisenberg. Simetria galileană cere ca H(p) să fie pătratică în "p" în ambele formalisme hamiltoniene, clasic și cunatic. Pentru ca transformarea galileană să producă un factor de fază "p" independent, px - Ht trebuie să aibă o formă specială - astfel încât translația în "p" trebuie
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
asupra matricilor. Redefinind baza astfel încât să se rotească cu timpul, matricea devine dependentă de timp, ceea ce se numește reprezentarea Heisenberg. Simetria galileană cere ca H(p) să fie pătratică în "p" în ambele formalisme hamiltoniene, clasic și cunatic. Pentru ca transformarea galileană să producă un factor de fază "p" independent, px - Ht trebuie să aibă o formă specială - astfel încât translația în "p" trebuie să fie compensată printr-o schimbare în H. Acest lucru este adevărat numai când H are formă pătratică. Generatorul
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
poziția centrului maselor minus timpul înmulțit cu centrul de viteze al maselor: Cu alte cuvinte, B/M este poziția centrul maselor la timpul zero. Afirmația că B nu se schimbă cu timpul reprezintă teorema centrului de mase. Pentru un sistem galilean invariant, centrul maselor se mișcă cu o viteză constantă, iar energia cinetică totală este suma energiei cinetice a centrelor de mase plus energia cinetică măsurată față de centrul maselor. Deoarece B este dependent în mod explicit de timp, H comută cu
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
este că, schimbarea lui H sub un impuls infinitezimal este în întregime dat de schimbarea energiei cinetice a centrului de mase, care este produsul scalar al impulsului total având viteza infinitezimală v. Cele două cantități (H,P) reprezintă un grup Galilean cu sarcina centrală M, în care numai H și P sunt funcții clasice în spațiul fazelor sau operatori mecanici cuantici, în timp ce M este un parametru. Legea transformărilor pentru viteza infinitezimală: poate fi iterată ca mai sus - P merge de la P
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
depinde numai de pozițiile relative ale particulelor, putem folosi această soluție pentru a genera impulsul soluție: Pentru problema de undă staționară, mișcarea centrului de masă doar adaugă o fază generală. Când este rezolvată pentru nivelul energetic al sistemului multiparticule, invarianța galileană permite ca mișcarea centrului de masă să fie ignorată.
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
proiector complex top ZKP 2, cu ajutorul căruia se pot proiecta Soarele, Luna, planetele și aproximativ 6.000 de stele vizibile cu ochiul liber pe cerul boreal și austral. Proiectoare auxiliare redau imaginea dinamică a sistemului solar, planeta Jupiter cu sateliții galileeni, evoluția cometei Donati, fenomenul „stelelor căzătoare” și mișcarea unui satelit artificial. La etaj se află o Mediatecă, o sală cu o capacitate de 100 de locuri, dotată cu aparatură audio-video, unde se organizează simpozioane, conferințe, sesiuni de comunicări științifice și
Planetariul din Suceava () [Corola-website/Science/300021_a_301350]
-
simpozioane, conferințe, sesiuni de comunicări științifice și se oferă publicului vizitator video-documentare. Terasa și cupola mobilă sunt folosite pentru observații astronomice cu luneta (x120) și telescopul de tip cassegrain (x375). Se pot observa petele solare, relieful lunar, Jupiter cu sateliții galileeni, inelele lui Saturn, roiuri de stele, nebuloase galactice și fenomene astrologice (eclipse, oculații etc.). Planetariul dispune de un fond documentar care cuprinde cărți și periodice de specialitate, precum și o donație de carte făcută de conf. dr. Elvira Botez. În spațiul
Planetariul din Suceava () [Corola-website/Science/300021_a_301350]
-
în toate direcțiile. Yosef însuși s-a refugiat atunci la Tiberias, apoi la începutul lui iunie 67, la Yodfat. Când Vespasian a aflat ca mulți dintre răsculați se concentrează la Yodfat și ca această cetate "e o puternică fortăreață a galileenilor", el a decis să-și îndrepte trupele într-acolo. Asediul cetății de către romani a durat șase săptămâni, vreme în care romanii au ridicat în fața zidului de nord metereze din copaci și pietre, pentru a urca și pătrunde în oraș, de
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]