1,633 matches
-
de lup urlător la lună, după care un interminabil șir de “iartăăă-l, Doamneeee..., iartăăăăăă-l...” Apoi se covrigea la marginea patului, cu mâinile Împreunate peste cap, hohotind, și cădea, În cele din urmă, Într-un somn plin de angoase, acoperit de gemete și tremurături. Într-o dimineață de duminică, Înnegurat de mahmureală, tata Îi spuse mamei (care tocmai Îmi ștergea praful de pe umeri și21 mi aranja cu delicatețe șuvițele de păr pe frunte) cu o voce extrem de gravă, că el nu mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
valsează. Apoi fluieratul său se amplifică, deveni tot mai tare, mai asurzitor, până când se strecură pretutindeni, mișunând prin toate ungherele casei, zăngănind sticlele de la vitrină. Mama, chircită Într-un colț, Își Îmbrobodi capul cu palmele desfăcute și se acoperi de gemete stinse. După ce fâlfâi neașteptat, pasărea Își luă zborul iar tata se opri din fluierat. De deasupra noastră, de la etajul Întâi, se auzi râsul gâlgâit și isterizat al doamnei Bolotă (cât mă enerva grasa asta!). Tata mi s-a părut că
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mai pot stăpâni. Mă trezesc hohotind. Plâng ca În copilărie, cu capul În piept, zguduit. Un plâns mizerabil, pe care-l urăsc. Plânsul devine tot mai puternic. Îi cad pradă definitiv. Lacrimile țâșnesc necontenit, șiroind. Plâng Înfundat, covârșit de un geamăt adânc. Picioarele Îmi sunt ude de lacrimi. Gâtul mă ustură sufocat, ștrangulat de o mână nevăzută. Mă topesc. Trupul mi se Împuținează. Nu sunt altceva decât o materie vâscoasă. Memoria simte migrația apelor ei tulburi, care o Învăluie, pustiind-o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Apoi lumină limpede. Găsesc o vale Înflorită dintr-o primăvară târzie, prin care am hălăduit cu mulți ani În urmă. Aer cristalin, parfumat de salcâmi. Îmi trântesc spiritul peste un dâmb verde, acoperit cu iarbă grasă. Urlu. Mai Întâi un geamăt, un țipăt isteric, prelung, urmat de un urlet Înalt, negru. Cerul se clatină. Iarba se usucă. Pare arsă. Copacii au floarea scuturată. O ceață densă coboară cu repeziciune, Îndepărtându-mă de orice imagine. Cotloanele memoriei Îmi sunt Înfundate. Beznă. Memoria
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În cascade, printre șuierăturile admirative și țipetele copiilor care se uitau vrăjiți. Se Întâmplă, Însă, ceva care electriză publicul. Cu o mișcare neașteptată, Grimmi sări brusc În sală, nimerind chiar În brațele soției primarului. Surprinsă și speriată, aceasta scoase un geamăt surd și sări Îngrozită În picioare, stârnind imediat un concert de țipete Întretăiate. Cei din primele rânduri, se ridicară zăpăciți și se Înghesuiră unii Într-alții spre pereții laterali. Priveau cu toții năuciți. Păpușa avea acum ochii și surâsul celui care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
matcă. Corpurile lăsau un fel de magmă cleioasă, albicioasă, care se amesteca cu propria lor ființă, unindu-le Într-o formă incoerentă, Într-o zbatere nedefinită. Se auzeau zgomote ciudate: un amestec confuz de râgâituri Înfundate și sâsâieli, urmate de gemete prelungi, tot mai stinse. O duhoare puternică, dulce-animalică Îl izbi În față. Se retrase Îngrozit când surprinse capul bătrânei Întors spre el, cu o privire languroasă, satisfăcută. Începu să alerge din nou. Avea cămașa udă În spate, iar În auz
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
era fulgerată de lumini vii, ca niște gheare subțiri, repezite iar și iar În aerul metalic de acolo. Rămăsesem de-a dreptul paralizat, fără putința de a mă mișca ori articula vreun sunet. Frânturi de incantații se ridicară ca niște gemete prelungi, Înfiorând așteptarea. Apoi nu se mai desluși niciun zgomot... M-am apropiat tiptil de baie, cu un nod uriaș În gât. Inima Îmi bătea ca un clopot. O lumină limpede, clară, curgea acum prin sticla ușii. Am apăsat clanța
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Arma mea letală. Nu mai pot fi oprit... Nu mă mai poate opri nimeni acum... Luat pe nepregătite, puținul mobilier pe care-l am În bucătărie s-a Împotrivit neconvingător atacului meu dezlănțuit. Cele două scaune au cedat repede, cu gemete scurte, sub ploaia de cumplite lovituri venite dintr-o dată. Masa a tremurat o clipă, Înfiorată și, după primele izbituri, a Îngenunchiat cu adânci suspine, ca o ciută lovită Între coarne, apoi a căzut neputincioasă, sfârșită. Doar una dintre ușițele de la
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un preot-călugăr taciturn, o fire retrasă). Într-o seară, noul grădinar, descoperind trandafirul acela agățător și speriat de Îndrăzneala lui, de faptul că se urcase atât de sus, a tăiat floarea, considerând-o un lucru peste firesc, ceva necurat. Un geamăt adânc, se zice, s-ar fi auzit atunci și o tânguire prelungă s-ar fi desprins mai apoi dintre trandafirii mănăstirii, care s-au ofilit În câteva clipe și s-au scuturat În cel mai rapid mod cu putință, ca
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
vii și neastâmpărați, deveniseră inexpresivi, de un galben pal, ca frunzele unei toamne târzii călcate îndelung de pașii nepăsători ai trecătorilor. Văzând-o pe Ina, Olga întinse o mână spre aceasta, cu un vădit efort, însoțindu-și gestul de un geamăt. Nu reuși să articuleze nici un cuvânt. Durară câteva clipe de muțenie, până când Ina reuși să spargă tăcerea devenită grea, de nesuportat: - Ce-i cu tine, Olga, ce s-a întâmplat? - Ce să fie, mă sfârșesc... Încet, clipă de clipă, dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
provizoriu. Cerul, negru ca smoala, semăna cu un vechi ciador străpuns de nenumărate stele strălucitoare. Se auzi cântecul muezinului. Chemarea necuviincioasă care te făcea să te gândești la țipătul unei femei în chinurile facerii - poate târfa era gata să nască. Geamătul unui câine se amesteca în sunetele chemării la rugăciunea de dimineață. Dacă este adevărat ca fiecare are steaua lui în cer, mi-a trecut prin minte, a mea trebuie să fie îndepărtată, obscură, neînsemnată. Poate nici nu am o stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mai clară decât corpul meu. Mai reală. Mi se păru că bătrânul negustor de mărunțișuri, măcelarul, doica și târfa de nevastă-mea nu erau decât umbre ale mele. Umbre al căror cerc mă ținea prizonier. Semănăm cu o bufniță, dar gemetele mi se opreau în gât și le scuipam sub formă de cheaguri de sânge. Poate bufnița suferă de aceeași boală care-i inspiră gânduri asemănătoare cu ale mele. Umbra mea pe perete era exact umbra unei bufnițe, ea se apleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de votcă”, poate ar mai fi mers... Întotdeauna m-am ferit să fiu necrologist, ori come morativ; și mereu m-au terifiat titlurile astea păguboase, transmise din mamă-n fiică, de tipul Basarabia care ne doare, Lacrima Bucovinei, Plînsul Bahluiului, Geamătul Cacainei etc. Am un student care, desigur, devine un caz interesant : merge numai pe lîngă pereți, are o privire vag hăituită, mereu nesigură și cvasi umilă, aleargă mereu după profesori, să ceară detalii, a Învățat sute de versuri din clasicii
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ce facem? Stai așa. Eu intru în dulapul acela, iar tu repede îți tragi pe tine hainele și te scuzi că ai fost la Wc., că nu mai puteai ține. Se aud mișcări de tot felul, de la respirație alertă la gemete turbate. N-aveam cum să văd faza, deoarece capacul avea balamalele chiar în partea dinspre fundul șopronului, în așa fel încât nu putea fi întredeschis cu vizibilitate spre unghiul acela. Mă mulțumeam însă cu imaginile auditive și cu frigul din
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
putea să dispară așa fără urmă” - gândea Mitruță în timp ce înfigea codiriștea biciului într-un troian... „Parcă-i ceva sub mormanul ista”. A lăsat biciul și s-a apucat să scormonească cu mâinile... I s-a părut chiar că aude un geamăt... Ioaneee! Aleculeee! Veniți! Veniți! L-am găsit! Îi aici sub troianul ista! - a început să strige Mitruță în neștire, continuând să răscolească din ce în ce mai repede în morman.... Sub lumina slabă a felinarului, a apărut trupul chircit al lui Hliboceanu... Căciula era
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
răsfirați. Poate a căzut alături de drum... Cine știe? Fiecare aveți biciul la îndemână. Căutați cu codiriștea în orice troian. Dacă îi căzut undeva îi acoperit de nămeți deja. Și urechea la pândă ca copoiul de vânătoare... Poate se aude un geamăt măcar... Cu felinarul în mână, Cotman a cercetat lovitura de la cap. A fost lovit din spate cu un baltag sau cu o toporișcă. Numai că n-a nimerit în plin. Baltagul a alunecat pe os, desprinzându-i doar pielea pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a propus ca unul din ei să urce la capul lui Hliboceanu. Am să urc eu - a sărit Cotman Capul lui Hliboceanu se hodinea în brațele lui Cotman ca în poala mamei. Din când în când, se auzea câte un geamăt, semn că se trezea la viață. În cele din urmă, au ajuns la sănii, care abia se mai vedeau din troiene, iar boii tremurau... Eu cred că trebuie să frecăm boii pe spate cu șomoioage de fân, că au rebegit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
un taur dintr-o pălitură! Curaj, Vasilică flăcăule! Nu uita că trebuie să-i prindem pe lotri!... Și acum, noapte bună, băiete!” Cotman a făcut lampa mai mică, cu gând să se bage în culcușul făcut de Măriuța. Însă un geamăt prelung s-a ridicat din pieptul lui Hliboceanu... „Ce înseamnă asta, băiete? Ai vreo coastă smintită sau?... Aha! Nu vrei să stai fără lumină. Aista-i baiul”. A făcut lumina lămpii mai mare, în timp ce privea la Hliboceanu. Voia să afle
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
s-a ridicat din pieptul lui Hliboceanu... „Ce înseamnă asta, băiete? Ai vreo coastă smintită sau?... Aha! Nu vrei să stai fără lumină. Aista-i baiul”. A făcut lumina lămpii mai mare, în timp ce privea la Hliboceanu. Voia să afle cauza geamătului. I s-a părut că ochii lui Hliboceanu au căpătat un strop de lumină în plus și că în colțul gurii i-a apărut un zâmbet fugar... „Asta-i o părere doar. Vom vedea noi mâine dimineață...” Cu aceste gânduri
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de dezbateri a liceului să se concentreze asupra argumentelor după un asemenea dans! Ce trucuri și ce ascunzișuri! Ce alfabet al formelor fără cusur! Un păienjeniș complicat al nuanțelor și al provocărilor se isca sub ochii mei, punctat de mici gemete diafane și de răsuciri subtile. Era ca și cum o arteziană de rotunjimi grațioase ar fi izvorât Înainte-mi, asistam, vă jur, la un adevărat cadril al formelor, de la Emanuelle 3 Încoace nici un muritor nu Întâlnise un asemenea rafinament. Pe lângă Amy a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
precum Casanova, Howard Hughes sau Mick Jagger au depus lăudabile eforturi În acest sens, Întregul gen femeiesc nu va putea fi posedat niciodată. O singură carte e extrasă din pachet, filată, răsucită pe toate părțile și așezată pe masă, În timp ce gemetele, mișcările și acțiunile ei sunt redate cu lux de amănunte auditoriului masculin. Fișa de parcurs a fiecărei călătorii e completată cu o minuțiozitate incredibilă, având În vedere că e plină de minciunele și neobrăzate exagerări, iar În tot acest timp
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de ea ca de un șnițel vechi și plin de zgârciuri. O palmă Îmi persecuta violent fesele. Camera se umpluse de chiote indienești, gâfâieli, țipurituri, bocete, fâsâieli, pocniturile pe care le face ambalajul transparent cu bule când acestea se sparg, gemete, miorlăituri, fluierături, aș putea chiar jura chiar că am auzit și un fragment din Traviata. Pe scurt, era o hărmălaie de parcă fetele s-ar fi Înmulțit nu prin clonare, ci prin diviziune fulgerătoare. Însângerat și Învinețit, m-am extras din
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
replică la un dialog care îl scoate din fire (regizorii care învârtesc totul!). Compensat de o bunăvoință copilărească, de cel mai simplu mod de a se arăta un om ca toți ceilalți. El, care este o vedetă. Atâta zvârcolire, atâta geamăt, atâta tulburare pe scenă, când de fapt este felul lui vesel, zburdalnic, hâtru, contagios în bună dispoziție. Și câte mai știe să facă tocmai cu mâinile lui: o casă întreagă, bricolaj și meserii de tot felul... îl reaud, la telefon
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]
-
copii... O cheamă Vioryka! Tati, dar e prea tînără pentru tine! protestă Christina. — Te asigur că e o doamnă serioasă și distinsă, cu o bună educație. Am cunoscut-o pe internet. De ce geme cel pe care-l doare ceva? Pentru că gemetele Îi alină durerea. Nu e doar o impresie subiectivă, cum s-ar crede la prima vedere, chiar așa se Întîmplă - efectiv! Colonelul era singur În cabinetul său și gemea; cu cît gemea mai tare, cu atît Îl durea mai puțin
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
urmeze cariera militară. Numai că, pe măsură ce se apropia de pensie, era tot mai convins că ar fi trebuit să se facă medic veterinar. Oftă resemnat și Împinse cu amîndouă mîinile În birou, ca să se poată ridica, scoțînd și un mic geamăt. Trupul lui masiv se puse anevoie În mișcare, parcurgînd cei cîțiva metri care Îl despărțeau de fereastră. Odată ajuns acolo, după ce reuși să se sprijine de pervaz, simți nevoia unei explicații confidențiale. Dacă am să scap cumva vreo bășină, de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]