4,554 matches
-
filme îmi amintesc de "realismul socialist". În ultima perioadă m-a interesat istoria literară - marile personalități ale culturii franceze -, dar în special filosofia, istoria, teologia și metafizica... Cum a fost posibil? Iată o întrebare ce-mi revine mereu în gînduri. Geneza, cauzele primordiale (karma), manipularea conștiințelor prin informații parțiale sau greșite; instrumentalizarea unor concepte sau idei (ideologii și doctrine) în scopuri partizane; descoperirea unor adevăruri pînă acum ascunse din interese politice, culturale sau personale... "Vreau să nu mor idiot", cum spunea
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
Babu a fost ucis pentru credința lui (și, bineînțeles, pentru delictul de les-majestate.) Unii, cei de rea-credință, încearcă să-l ucidă a doua oară, post mortem." * De reținut neapărat e și textul lui Vladimir Tismăneanu, Congresul al IX-lea și geneza mitului Ceaușescu, ușor pigmentat memorialistic de politologul preocupat să restabilească adevărul despre comunismul românesc, și care e de folos atît pentru cei ce au trăit perioada, cît mai ales pentru tinerii ce o consideră doar istorie: "Regîndind astăzi temele cruciale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16813_a_18138]
-
urmă cu aproximativ șase decenii. Tot în legătură cu P.P. Negulescu, găsim în paginile Axiomei o rectificare biografică de care trebuie să se țină de acum înainte seama: cercetînd arhivele, Paul D. Popescu a descoperit că autorul lucrărilor de referință Filosofia Renașterii, Geneza formelor culturii și Istoria filosofiei contemporane nu s-a născut în 1872, așa cum înregistrează dicționarele și monografiile, ci cu doi ani mai devreme. Data de 18 octombrie 1870 figurează în foaia sa matricolă de la Liceul "Sfinții Petru și Pavel" din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16868_a_18193]
-
sa după care poveștile sînt punerea în scenă a anumitor organizări inconștiente pe care le regăsim în activitatea psihică, chiar dacă ele nu sînt doar atît, ci sînt un "mediu de cultură în care viața fantasmatică s-ar lăsa observată ca geneză, in vitro, chiar artificial mărită". Dacă aceste fantasme sînt în acest sens istorizarea noastră primă, pentru a-l urma tot pe Bellemin-Noël, fantasma ospitalității este o fantasmă a originii, ceea ce confirmă în cu totul alt sens René Scherer, care vede
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
viețuind - prin îndeletniciri - într-o armonie firească cu natura ("Pe asta unii o au de la fire, grăi Gligor. Trebuie să fie în înțelegere tainică cu pămîntul", își tălmăcește gîndul un personaj din La crucea din sat). Totul e fixat de la geneză, oamenii repetă, ca un ritual, mereu aceleași gesturi simple, în ocupații știute, moștenite din tată în fiu, fără surprize și posibile încălcări. "Bade Mitre! Ca în toate serile, și astăzi s-au hrănit porcii, apoi s-au închis, s-au
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
istoricitatea fenomenului. Pentru că un suflet românesc egal cu sine de la începuturile constituirii pînă tîrziu în evoluția istoriei era, negreșit, un punct de vedere eronat, dezvăluit ca atare, de P.P. Negulescu (coleg de generație cu Rădulescu-Motru), în cartea sa din 1935 Geneza formelor culturii, în care se releva, tocmai, că românul interbelic e cu totul altfel decît cel de la 1848 și acesta cu totul diferit de cel din vremea lui Ștefan cel Mare. Însă Motru, neclintit în convingerile sale eronate, continua să
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
recent Foucault și David Lodge". Despre Tudor Vianu se afirmă că ar cultiva un fel de "materialism cultural", tangent la Marx, Taine, Chadwick, Bahtin, Raymond Williams, prin relevarea mecanismelor de clasă, a factorilor instituționali și a "structurilor de sensibilitate" în geneza operelor. D. Caracostea e contemporan cu Noua critică, dovedindu-se un investigator, ca și E. Lovinescu, al genezei textuale și al intertextului, precum și un precursor al "analizei discursului". Ceea ce ne miră însă e adeziunea cercetătoarei la o datare "recentă" a
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
tangent la Marx, Taine, Chadwick, Bahtin, Raymond Williams, prin relevarea mecanismelor de clasă, a factorilor instituționali și a "structurilor de sensibilitate" în geneza operelor. D. Caracostea e contemporan cu Noua critică, dovedindu-se un investigator, ca și E. Lovinescu, al genezei textuale și al intertextului, precum și un precursor al "analizei discursului". Ceea ce ne miră însă e adeziunea cercetătoarei la o datare "recentă" a modernismului, care ar acoperi exclusiv perioada 1890-1940. Ce urmează după această dată? Controversatul, oricum fluidul, dificil delimitabilul postmodernism
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
în 1861, memorii de călătorie - București și Stambul. Schițe din Ungaria, România și Turcia. Dar nu activitatea diplomatică și nu aceste memorii l-au salvat de la anonimat, ci hazardul. Mai toate manualele de literatură română reproduc, atunci când e vorba de geneza Luceafărului, următorul citat din Eminescu: "în descrierea unui voiaj în țările române, germanul K. povestește legenda Luceafărului. Aceasta e povestea. Iar înțelesul alegoric ce i-am dat este că geniul etc.". Germanul K. e Richard Kunisch, secretarul din 1857 al
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
artistului sau a lui Dumnezeu... Nici aparatul-foto dus la ochi de insul vioi, ager, numai priviri rapid ațintite; nici alcătuirea mecanică a uneltei sale de luat imagini nu fac excepție de la regula meșterilor transfigurând realitatea până la o a doua ei geneză... Pe cine l-a tras în poză I. Cucu, acela nu se mai recunoaște, fiind cum nu s-a mai văzut el singur niciodată... Cum nici măcar nu s-a închipuit el însuși, cândva, pe sine, orbit de ceea ce de mult
Panorama scriitorilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15968_a_17293]
-
distinși editori (d-nii Stancu Ilin, Nicolae Bârna, Constantin Hîrlav), prin migălosul lor efort științific, au întrunit, în corpusul lor de comentarii mai tot ceea ce se găsea în mai vechile ediții critice de la E. P. L. și Editura Minerva: locul primei apariții, geneza operei, receptarea ei în epocă și mai tîrziu, note explicative semnalînd pînă și unele erori de lecțiune îndătinate. Dacă în spațiul ediției s-ar fi găsit și corespondența și publicistica, puteam spune că aceasta este adevărata și moderna (inclusiv în
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
care editorii de azi ai lui Caragiale, deschizînd-o sau redeschizînd-o, o aduc la curmarea unei controverse mult îndelungate. Și se cuvine, de aceea, să le mulțumim încă o dată. Dar, iată, o mostră pentru identificarea de către bunii editori de astăzi a genezei unei schițe. E vorba de schița De închiriat din ciclul Momente (în volum în 1901). Editorii apreciază cu drepte: "O eventuală sursă de inspirație pentru schița De închiriat ar putea fi propriile întîmplări ale familiei Caragiale. Iată ce își amintește
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
cea mai veche dintre cele similare care apar în Europa", de care Z. Ornea și-a legat viața/ pasiunea/ profesiunea). Altădată, ,,cronica edițiilor" se transformă în micromonografii privind, de exemplu, contribuțiile lui P.P. Negulescu în filosofia culturii (P.P. Negulescu despre geneza formelor culturii) ori proiectele reformatoare în ,,chestia țărănească" ale lui Radu Rosetti (Radu Rosetti și problema țărănească). Cum, la fel, în paginile acestor cronici se simte distinct căldura unui flux al amintirii, o ,,înfiorată nostalgie reculeasă" (care înconjoară ,,relicve sentimentale
Ediții, editori și critici by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/15671_a_16996]
-
noroaie naturaliste. Ceea ce nu înseamnă că angoasele i se absorb integral în romane - în Jurnalul unui adolescent (1941), în Tinerețe ciudată (1943), în Moartea cotidiană (1946), ultimele două narațiuni de certă noutate în gen, preludând curente ce-și vor revendica geneza în Occident. Aceste romane, precum și Așteptând ceasul de apoi se centrează pe crize - cât privește Așteptând ceasul de apoi, din câte-mi amintesc, după o ședință de lectură, când manuscrisul purta încă titlul Vestitorii, după-amiază petrecută, probabil, în casa colonelului
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
ale unui discurs totalizator subminează tocmai ideea de narațiune totalizatoare, rămînîndu-i în același timp complice. Astfel, în finalul primului capitol se face aluzie la lumină ca metaforă (topică) a cunoașterii prin citarea celebrei fraze goetheene și a Verbului Divin din ,,Geneză", reluate într-o propoziție scurtă care le precede: Puțină lumină, vă rog!" Este o parodie ce problematizează proiectul Luminilor, subliniind declinul acestora, neîncrederea într-o ,,narațiune care să dizolve toate diferențele și contradicțiile" (Linda Hutcheon). În același timp este o
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
concepe și redacta un roman. Sfîrșitul perioadei coincide cu sfîrșitul practicii manuscrise și, implicit, cu moartea ciornei ca document literar. O întrebare, pe care nu poți să n-o pui, este aceea despre sărăcirea surselor noastre de informare privitoare la geneza unei opere, odată cu scrisul pe calculator. Nici o urmă nu mai rămîne de pe urma efortului sau ușurinței de a scrie, a ezitărilor, frămîntărilor, euforiei, lapsus-urilor și revenirilor unui autor asupra textului. în plus, operei i se ia una dintre amprentele cele
Mâna care scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15740_a_17065]
-
dintre noi apasă clapele mașinii de scris. Impersonalizarea scrisului aruncă un aer de indiferență asupra textului. La prima vedere, el nu mai este al nimănui. Va trebui să căutăm în altă parte dovezi referitoare la cum scriu autorii și la geneza operelor lor. Mîna care scrie iese definitiv din scena literară. Scriu aceste rînduri, de mînă, duminică 4 noiembrie 2001.
Mâna care scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15740_a_17065]
-
colecția Sinteze, București 2000, 447 de pag., f. p. De la Mantis religiosa la femeia fatală Faptul că preocupările teoretice ale lui Roger Caillois s-au axat, încă de la începutul carierei sale, pe problematica atît de complexă și derutantă uneori a genezei și funcției miturilor, nu mai constituie o noutate. Surprinzător este însă efectul pe care o carte a sa din 1938 (este vorba de volumul Mitul și omul apărut recent în traducere românească la Editura Nemira), continuă să-l producă asupra
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
transcris Ion de trei ori, Pădurea Spînzuraților de două ori iar Adam și Eva de asemenea de două ori. Nu e vorba de copieri parțiale, ci de refaceri integrale de la primul la ultimul cuvînt". În sfîrșit, tot aici mărturisea despre geneza romanului Ion. Am văzut un țăran în haine de sărbătoare, pe cîmp, sărutînd pămîntul: a fost primul motiv din care s-a conturat romanul Ion. M-a urmărit ani de zile, s-a amplificat înainte de a fi scris un cuvînt
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
și totodată laborioasă alegere a editorului de la Humanitas Junior, noua colecție se anunță fără ifos ca o inițiativă curajoasă. Mult mai complexă decât ar putea părea la prima vedere. Următoarea apariție anunțată este un volum al lui Neagu Djuvara despre geneza poporului român pe înțelesul tinerilor. Ce va fi însemnând "pe înțeles", mai ales în ceea ce-i privește pe tineri, am sentimentul că e o chestiune cu mult mai provocatoare decât e cazul la adulți. Cristian Andrei, Lecții particulare. Cum să
Bunul-simț devine best-seller by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16207_a_17532]
-
e cu putință. Doctrina lor implica o cosmogonie, o filosofie a istoriei și o etică. Lumea - susținea fratele Castor - era la început doar pe jumătate: jumătatea făcută de Dumnezeu. Cealaltă jumătate a ei, produsă imediat după aceea, în procesul unei "geneze negre", era opera artizanală a Diavolului. Necuratul, care nu poate crea, știe în schimb să imite foarte bine; de aceea, el a dat o replică cosmică creațiunii divine: fiecărei ființe bune create de Domnul îi corespunde un dublu al ei
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
ediție critică. E adevărat, ne-am prea obișnuit cu o fizionomie anume a unei astfel de ediții: textul transcris cu impecabilă acuratețe filologică, un cuprinzător aparat critic, cu secțiuni de comentarii la fiecare volum și poezie care să noteze și geneza bucății, apoi variantele descoperite în arhivă, după care să se reconstituie receptarea operei (al fiecărui volum) în epocă și, uneori, după aceea. E un tip de ediție critică cu care ne obișnuise Editura Fundației Regale și, apoi, din 1954, masiv
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
Lucian Blaga realizată de istoricul literar dl. George Gană din 1982 pînă în 1997 în șase corpolente volume, în care aparatul critic e, uneori, egal în dimensiune cu opera. Aflăm, aici, totul, pînă la infinitul mic, despre opera poetului, de la geneză, la variante pînă la receptare adusă, la fiecare ciclu (volum) pînă la data apariției volumului. Dar, firește, se pot închipui și alt tip de ediție, cu un studiu introductiv și mici note, bibliografie, felul cum se prezintă ediția Pleïade. D-
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
o concepție teoretică axată pe primordialitatea ființei umane în diverse științe, în opoziție cu tendințele care fac abstracție de faptul că omul, ca atare, creează (și este menit să utilizeze) obiecte, dar șí concepte imposibil de manipulat altfel decât prin geneza lor umană (cf., de pildă, concepția despre semn, în Semiotică: semnul ar trebui întotdeauna înțeles ca o creație umană, căci orice proces, obiect etc. este un "semn" pentru că așa îl consideră o ființă umană sau un animal - vezi Slama-Cazacu, 1984
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
se poate admite, în spațiul uman (ca și în celelalte), o ieșire totală din istorie, încît să poată fi deosebită o formulă sufletească a unui popor, repet, egală cu sine în toată istoria ei multimilenară? Într-o carte din 1934, Geneza formelor culturii, P. P. Negulescu afirma, evident polemic, că românul din vremea lui Ștefan cel Mare era altul decît cel din secolul al XIX-lea iar acesta altul decît cel din interbelic. Și, adaug, e același românul din interbelic cu
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]