238 matches
-
doar o forță modestă de 1.550 de soldați australieni au rămas în Afghanistan fiind implicată în operațiuni împotriva insurgenților din provincia Uruzgan în conjuncție cu olandezii și alte trupe ale coaliției. Detașamentul era format din infanterie motorizată, trupe speciale, geniști cavalerie, artilerie și elemente aviatice și include un grup de luptă al armelor combinate cunoscut sub denumirea de "Mentoring Task Force" și un Grup de Operațiuni Speciale, ambele cu baza la Ripley din exteriorul orașului Tarin Kowt; "Rotary Wing Group
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
apoi un grup de blindate ușoare - Grupul Operativ Al Muthanna (AMTG) ce includea 40 de vehicule ASLAVși infanterie - a fost trimis în sudul Irakului în aprilie 2005 ca parte a "Operațiunii Catalyst". Rolul acestei forțe a fost protejarea contingentului de geniști japonezi din regiune și de instrucție pentru unitățile Noii Armate Irakiene. AMTG a devenit mai târziu "Overwatch Battle Group (Vest)" (OBG(W)), urmare a schimbului de autoritate al provinciei Al Muthanna controlului irakian. Trupele au atins nivelul de 1.400
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
ani - fiind printre primele grupuri de observatori militari ai Națiunilor Unite din Indonezia în 1947 - angajările sale au fost în general limitate, constând în trupe cu un număr mic de efective dar cu o înaltă pregătire tehnică și militară (informații, geniști sau unități medicale) sau observatori și efective de poliție. Acest model s-a schimbat la mijlocul anilor '90 când Australia a fost implicată într-o serie de operațiuni de înalt profil, desfâșurând în consecință trupe combative semnificative ca sprijin în misiuni
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
al operațiunilor Comandamentului Americano-Britanico-Neerlandezo-Australian (ABDACOM), primul comandament comun al Aliaților în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Singapore controla și principalul canal de aprovizionare dintre Oceanele Pacific și Indian. La 31 ianuarie, ultimele forțe Aliate au plecat din Malaya, iar geniștii acestora au aruncat în aer digul rutier care leagă orașele Johore și Singapore. Infiltratorii japonezi - mulți deghizați în civili singaporezi - au trecut strâmtoarea Johor în bărci gonflabile la scurt timp după aceasta. În săptămânile dinaintea invaziei, forțele Aliate au suferit
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
lui Freyberg, a concluzionat că indiferent dacă mănăstirea este ocupată sau nu de germani, ea trebuie demolată pentru a preveni ocupația efectivă. El a arătat că, cu zidurile sale înalte de 45 m și groase de cel puțin 3 m, geniștii nu au cum să distrugă acest obiectiv, și că bombardarea cu bombe puternice este singura soluție, întrucât bombele de 500 kg ar fi „aproape inutile”. La 11 februarie 1944, comandantul Diviziei 4 indiene, Harry Dimoline, a cerut bombardarea mănăstirii Monte
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
-se acum spre Armata a 8-a din dreapta sa, neutralizând pozițiile germane dintre cele două armate. Pe frontul Armatei a 8-a, Corpul XIII efectuase două treceri dificile ale râului Rapido (cu Divizia 4 infanterie britanică și Divizia 8 indiană). Geniștii din Divizia 8 indiană a lui Dudley Russell au reușit până dimineața să construiască un pod peste râu, pe care blindatele Brigăzii 1 canadiene au putut trece și au devenit un element important (atât de necesar și absent americanilor în
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
de a ști că armata sa nu poate fi atacată cu eficiență. De cealaltă parte a Rappahannockului, 220 de piese de artilerie fuseseră amplasate pe creasta denumită Înălțimile Stafford pentru a împiedica armata lui Lee să întreprindă vreun contraatac major. Geniștii Uniunii au început să asambleze șase poduri mobile înaintea zorilor zilei de 11 decembrie, două la nord de centrul orașului, un al treilea la extremitatea sudică a acestuia și încă trei mai la sud, lângă confluența Rappahannockului cu Deep Run
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
mici. Ei au reușit să treacă râul și s-au împrăștiat rapid în linii de luptă pentru a-i îndepărta pe trăgători. Deși unii dintre confederați s-au predat, luptele probabil au înaintat de la stradă la stradă prin oraș în timp ce geniștii terminau de montat podurile. Marea Divizie Dreapta a lui Sumner a început să treacă la ora 4:30 p.m., dar grosul acestei forțe a trecut abia în ziua de 12 decembrie. Marea Divizie Centru a lui Hooker a trecut la
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
Stânga a lui Franklin au fost mai lipsite de evenimente. Ambele poduri au fost terminate la orele 11 a.m. în ziua de 11 decembrie în vreme ce cinci baterii de artilerie unioniste au suprimat mare parte din focul trăgătorilor de elită asupra geniștilor. Franklin a primit la orele 4 p.m. ordinul de a traversa cu toate forțele, dar înainte de căderea întunericului, o singură brigadă a fost trimisă peste râu. Traversările s-au reluat în zori și s-au terminat la orele 1 p.m.
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
Kampfgruppe", trupele lui Peiper s-au făcut vinovate de masacre care au provocat moartea a peste 100 de civili, inclusiv femei și copii. Aruncând în aer podurile care le-ar fi permis să câștige puncte înalte și drumuri mai libere, geniștii americani au reușit să oprească înaintarea lui Peiper în valea Amblève-ului înainte ca întăririle să-l încercuiască la Stoumont și La Gleize. Peiper a reușit să rupă încercuirea trecând pe jos prin pădure cu 800 din oamenii săi, dar a
Masacrul de la Malmedy () [Corola-website/Science/324527_a_325856]
-
întunericului, urmând ca navele să navigheze direct la Bluff Cove, ofițerii comandanți ai trupelor de debarcare refuzând să-și debarce oamenii. Este posibil să fi avut dubii că podul fusese reparat, dat fiindcă personalul specializat în aceste reparații, trupele de geniști (Royal Engineer Troop) se găseau la bordul HMS "Sir Galahad". Trupele Welsh Guards doreau să se alăture batalionului din care făceau parte, pentru ca acesta să nu se trezească cu efectivele diminuate în fața inamicului. De asemenea, erau prea încrezătoare în protecția
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
de infanterie, 33 erau membri ai Welsh Guards, 21 din Batalionul 3 de parașutiști, 18 din al doilea, 19 erau membri ai trupelor Special Air Service, 3 din trupele Royal Signals, 8 din Scots Guards, și 8 din Scots Guards (geniști). Primul Batalion “7th Duke of Edinburgh's Own Gurkha Rifles” a pierdut un singur om. Încă doi oameni au murit în cursul Operațiunii Corporate, urcând totalul pierderior britanice la 260 persoane. În total, numărul de răniți a fost de 1188
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
adesea efectuând exerciții militare și traininguri comune. Pe plan internațional armata RM nu s-a remarcat în acțiuni militare, însă a participat la operațiunile post-conflict din Irak în anii 2003-2008, delegând în Irak șase contingente de militari, în mare parte geniști. În total, geniștii moldoveni au lichidat în Irak circa 400 mii mine, obuze, și alte muniții. În 2013, ministrul apărării al Republicii Moldova de atunci, Vitalie Marinuța, a convenit cu reprezenanții NATO să delege din partea Moldovei un grup de militari cu
Forțele armate ale Republicii Moldova () [Corola-website/Science/326030_a_327359]
-
militare și traininguri comune. Pe plan internațional armata RM nu s-a remarcat în acțiuni militare, însă a participat la operațiunile post-conflict din Irak în anii 2003-2008, delegând în Irak șase contingente de militari, în mare parte geniști. În total, geniștii moldoveni au lichidat în Irak circa 400 mii mine, obuze, și alte muniții. În 2013, ministrul apărării al Republicii Moldova de atunci, Vitalie Marinuța, a convenit cu reprezenanții NATO să delege din partea Moldovei un grup de militari cu scop de menținere
Forțele armate ale Republicii Moldova () [Corola-website/Science/326030_a_327359]
-
Ehrlich, apoi a devenit comandnt de batalion în Războiul din Liban din 1982. A luat parte la lupte cu palestinenii în vestul Beirutului, unde a înlocuit un comandant rănit. In anul 1983 Beny Gantz afost numit comandant al batalionului de geniști anexat unei divizii, apoi a fost comandat adjunct al unității de comando „Șaldag” (în ebraică „Pescărușul”) a aviației militare. În anul 1987 la comanda batalionului de parașutiști 890 „Af'a” a luat parte la patru ciocniri cu combatanți palestineni în
Beni Gantz () [Corola-website/Science/322123_a_323452]
-
a unor noi reclamanți în acest caz - în fapt firme private de securitate care doreau să liciteze sus-numitul contract Contractul cu o valoare de aproximativ 400 milioane $ era pentru asigurarea de informații pentru armata SUA și asigurarea protecției Corpului de geniști americani care lucra la lucrările de reconstrucție din Irak. Acest caz a adus în atenția publicului cele mai controversate aspecte ale războiului din Irak: externalizarea serviciilor de protecție armată în favoarea a aproximativ 20.000 de contractori militari. Cele mai cunoscute
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
germanii au declarat o încetare a focului de două ore și au cerut forțelor de apărare poloneze să se predea, dar au fost refuzați. Între timp, nemții au primit întăriri suplimentare: un tun de 105 mm și o unitate de geniști, care a săpat la baza zidurilor și a pregătit un dispozitiv exploziv de 600 kg. La ora 17:00 bomba a fost detonată, distrugând o parte a peretelui, iar forțele germane au atacat din nou la adăpostul a trei blindate
Apărarea Oficiului Poștal Polonez din Danzig () [Corola-website/Science/327708_a_329037]
-
atac. Artileria romană, „scorpiones”, tunurile cu tragere rapidă, și „ballistae”, catapultele de pietre, își reglează tragerea. Fiecare dintre aceste mijloace grele de luptă aruncă pietre de 100 de kilograme la o distanță de 185 de metri! În partea de nord, geniștii se ocupă de călcâiul lui Ahile al cetății. La sud, est și vest zidurile de apărare sunt protejate de versanții abrupți ai văii. În schimb, partea de nord este neobișnuit de întărită prin trei ziduri uriașe. Berbecii și spărgătoarele de
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
acoperiș respiră neabătut ostilitate. Demonstrație inutilă - asediații nu se gândesc să se predea. Lupta reîncepe dinspre cel de-al doilea zid, se izbește de cetățuia Antonia. Pe străzile suburbiei frontul se apropie de zona Templului și de Orașul de Sus. Geniștii construiesc căi de atac, trupele auxiliare aduc de prin împrejurimi, de aproape și de departe, copaci pentru ele. Romanii recurg la toate tehnicile de asediu probate. Lucrările pregătitoare sunt mereu deranjate de neîntreruptele încercări ale asediaților de a le perturba
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
se predau. Ioan din Ghisala scapă, cu o ceată mai mare, din zona Templului în Orașul de Sus de pe colina vestică. Alții se refugiază în palatul lui Irod, cel cu turnuri puternice. Încă o dată Titus trebuie să introducă în luptă geniștii, artileria, mașinăriile-berbece, toată strălucita sa tehnică de asediu. În septembrie sunt trecute și aceste ziduri, cucerite ultimele bastioane; rezistența este înfrântă definitiv. Pierderile umane ale iudeilor sunt inimaginabil de mari. În timpul asediului s-au aflat în cetate, conform datelor lui
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
1974 - când a fost și iluminat artificial, ulterior această facilitate lipsind pentru multă vreme. Construirea a fost încredințată "Trustului de Construcții Hidroenergetice București", la activitate participând aproximativ 120 de lucrători, din care 60-70 angajați civili din partea trustului și restul - militari geniști. Sediul coloniei de lucru a fost stabilit în "Căldarea Mioarelor". Din păcate pe parcursul activității au fost și victime umane.
Tunelul Capra–Bâlea Lac () [Corola-website/Science/330603_a_331932]
-
cantități nedeterminate de arme provenite din România, în special în timpul luptelor din Transnistria. În anii 2006 - 2007, armata a fost redusă până la 5,710 militari, inclusiv trei brigăzi motorizate, o brigadă de artilerie, o brigadă independentă și un batalion de geniști, plus o unitate de pază independentă. Echipamentul includea 44 BMD-1, și 266 TBT-uri, inclusiv 91 BTR-60, precum și 227 de piese de artilerie. În 2010, armata a fost redusă din nou până la 5,148 militari (3,176 de militari profesioniști
Forțele Terestre ale Republicii Moldova () [Corola-website/Science/330778_a_332107]
-
și au asigurat creionarea planului debarcărilor din Normandia de peste doi ani. Eșecul de la Dieppe au evidențiat câteva aspecte importante: Ca urmarea a concluziilor trase după raidul de la Dieppe, britanicii au dezvoltat o gamă variată de vehicule blindate specializate, care permitea geniștilor să execute cea mai mare parte a sarcinilor lor protejați de blindaje vestitele „Drăcii ale lui Hobart”. Operațiunea de la Dieppe a scos în evidență incapacitatea de la acea vreme a RAF de a asigura un sprijin corespunzător forțelor terestre și acest
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
fost organizate în răsărit, iar cele mai multe fortificații au fost construite în această zonă. În același timp, zona de apus a țării a fost neglijată de planificatorii militari polonezi. Ruinele acestor fortificații mai pot fi văzute la Sarni. Buncărele construite de geniștii polonezi în deceniul al patrulea au fost folosite mai apoi de insurgenții ucraineni în luptele cu Armata Roșie zece ani mai târziu. Planificatorii polonezi erau conștienți că Armata Roșie era superioară din multe puncte de vedere celei poloneze. De aceea
Plan Wschód () [Corola-website/Science/330269_a_331598]
-
a orășeanului în stilul bombastic al Tinerei Polonii. Datorită acestora, și-a creat o reputație de „copil teribil” al literaturii poloneze. La izbucnirea primului război mondial, Żeleński fost recrutat în armata austro-ungară și a servit ca medic la trupele de geniști ai căilor ferate. După război, s-a întors în Polonia și în anul 1922, s-a mutat la Varșovia. El nu a revenit la practica lui medicală, ci sa concentrat în întregime pe scris. Activitatea sa a constat în diverse
Tadeusz Boy-Żeleński () [Corola-website/Science/330462_a_331791]