770 matches
-
ar fi *Disperarea scânteiază, nu ar exista nici *Scânteierea disperării... Când verbul este intranzitiv, genitivul este obligatoriu interpretat ca subiect ("genitiv subiectiv", ca în exemplele date); când verbul este tranzitiv, genitivul poate fi interpretat și ca un complement de obiect ("genitiv obiectiv": revendicarea concediilor plătite); 3) nevoia de a fi interpretate ca o frază. Este același lucru cu sensul lor "procesiv", dinamic: revendicarea concediilor nu provine din verb decât dacă trimite la acțiunea de a revendica (în schimb în Am rupt
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
unui freamăt al penelor și cea a unei ape de smarald: cu substantivele deverbalizate, modificatorul substantivelor se interpretează ca subiect, pe când cel al termenilor ca apă are statut de atribut. De fapt, lucrurile sunt mai complexe. În freamăt al penelor, genitivul tinde să aibă o interpretare dublă: poate fi subiect, după cum am mai spus, dar se apropie și de grupurile nominale de tipul o iarbă de smarald. Așa cum smaraldul nu indică culoarea unui obiect anume, ci este un fel de etalon
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
recunoscut a merge. Se Înregistrează confuzia Între forme omografe ale indicativului și imperativului. Aceeași situație o Întâlnim la flexiunea substantivului, adjectivului, pronumelui și a numeralului. Elevii le recunosc În nominativ și acuzativ și foarte greu sau deloc pe cele În genitiv/dativ (forma cuiva nu o relaționează cu cineva, căruia nu e legată de forma care, forma numele e identificată ușor asociindu-i-se și semnul corespunzător; nu la fel de ușor este cu forma numelui sau numelor, forme pe care nu le
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
aplică discursurilor, nu formelor. Chestiuni de vocabular Technè, substantiv feminin, nu se folosește ca valoare absolută decât pentru a desemna artificiul, abilitatea sau viclenia. Când desemnează priceperea într-o meserie, acesta fiind sensul lui prim, este mereu specificat printr-un genitiv (așa cum este latinescul ars printr-un gerunziu). Se spune atunci "arta cuvântului", "arta construirii de nave", "arta metalelor". Sau printr-un calificativ, ca în graphikè technè, arta picturii. Platon, de exemplu, vorbește despre muzică, dans, broderie, tapiserie, elocvență, poezie, de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
marcat de fonemul în discuție - Sergiu. Celălalt nume, Andronic, este unul fanic: andros- bărbat, nike-victorie și asupra acestei semnificației avertizează Matei Călinescu 160, Lăcrămioara Berechet 161 și Ștefan Borbely. Cercetătorul clujean explică numele lui Andronic, prin trimitere la grecescul aner, genitiv andros "om", și la scenariul gnostic, ca fiind mesagerul de lumină chemat să înfăptuiască nunta 162. Andronic nu este o persoană, ci "o forță impersonală, un principiu, manifestarea unei forțe sacre"163, "ființă primordială, telurică, fascinantă pentru că reactualizează trăirile primordiale
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
două personaje, Sanda Irineu și Pantelimon, sunt concentrate trei dintre Fericiri: "fericiți făcătorii de pace" (numele celei care transmite mesajul este Irineu, etimologic din gr. eiréne care înseamnă pace736), "fericiți cei milostivi" (Pantelimon, nume compus din pant-, de la forma de genitiv pantós a lui pan, "tot" și eleémon, "milos"737; este destinatarul și decodificatorul mesajului). O a treia Fericire este conținută în mesajul trimis de către fosta logodnică a lui Pantelimon, mesaj care poate fi decriptat folosind calendarul lunar din Uganda: "Fericiți
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
să spună expressis verbis că eu însumi am dat această interpretare, în 1954, și se mulțumește să facă trimitere la mențiunea pe care am făcut-o cu privire la descoperire). Trebuie să adaug acum că și eu consideram Scorilo o formă de genitiv dacic. În ce privește forma Decebalus, o consider, contrar lui Georgiev, un nominativ dacic, formă de așteptat în această formă (-us) și aceasta este și părerea lui Emil Petrovici. La p. 84 a cărții sale, profesorul Georgiev aduce un argument nou pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
un număr restrîns de categorii și subcategorii. Numele de persoane au un caracter mai pur ca nume proprii decît numele de locuri, care se mențin mai aproape de apelative din cîteva puncte de vedere. Un exemplu sugestiv îl constituie genul personal (genitivul cu articol postpus și acuzativul cu prepoziția pe), caracteristic numai antroponimelor, nu și toponimelor (Cartea lui Ion, L-am văzut pe Ion, Luminile Clujului, Am văzut Bucegii). Desprinderea numelor de loc de apelative se face treptat, fiecare nume aflîndu-se la
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
unor formanți lexicali gramaticali (Abagiu, Aga, Albota, Albu, Aldea, Alecu, Alimanu, Amza, Andrei, Arghiloapa, Andreana), prin adăugarea unor sufixe specializate sau nespecializate (Arvăteasca, Drăghioaia, Baranca, Voineasa, Ilioara, Arnăuți, Văcăroi, Moțăței, Văcușari, Mîrșani, Dicuțari, Bădești) ori prin determinanți în nominativ, în genitiv sau în acuzativ, care exprimă posesiunea, apartenența sau alte relații sociale (Pădu rea Gigîrtu, Hanu Despinii, Bîrîca lu Ivan, Fîntîna Ivantiștilor, Vîlceaua lu Sandu, Ulița de la Nae). Formarea antroponimelor de la toponime se realizează pe baza unui singur model: toponimul plus
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
antroponime, toponime), caracteristicile semantice (geomorfologice, floră, faună, cultură agricolă, căi de comunicație, construcții sau amenajări, aspecte social istorice etc.), derivative (sufixul -uș, -el, eț, -ior, -ișor, -uț, -uia, -uica, -ica, -ița etc.) sau gra maticale (singular > < plural, masculin > < feminin, nominativ > < genitiv > < acuzativ, substantiv + substantiv, substantiv + adjectiv, prepoziție + substantiv etc.). Importanța grupării toponimiei în funcție de diferite criterii este concretizată în primul rînd prin identificarea unor tendințe specifice fiecărei categorii privind raportul originar, formula etimologică, traiectoria evolutivă, vechimea etc., constituind premise orientative pentru căutarea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
însușiri la care trimit, direct sau indirect, modificatorii. Posesorii restrîng, la rîndul lor, extensiunea substantivului, prin stabilirea unei relații de posesie cu un termen indicînd obiectul posedat și se realizează în primul rînd printr-un grup nominal cu determinantul în genitiv. Ei sunt identificabili în formulele toponimice perifrastice de tipul Hanu Despinii, Dealu Boazgăi. Peștera Muierii, Piscu Neamțului, Bîrîca lu Ivan, Coasta lu Fîsuiță, Teiu Udroilor, Calea Andrieștilor, Fîntîna Pisculungenilor etc. Relația semantică de la care pornește formația toponimizantă nu conține, de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
au la primul termen articolul -l (eliminat în scrierea de acum cîteva decenii în favoarea lui -u, considerat „articol hotărît popular“): Dealul Furcii, Vîrful Mare, Crișul Repede, Someșul Mic (după modelul femininelor: Valea cu Pești, Balta Brăilei, Dunărea Veche); forma de genitiv a determinantului este obligatorie în formațiile compuse (Munții Făgărașului, nu Munții Făgăraș, Depresiunea Brașovului, nu Depresiunea Brașov). Excepțiile, nu puține, se datorează prestigiului formelor din documentele geografice, tradiției istorice, principiului respectării numelor impuse cultural. Exemple: feminine simple „near ticulate“: Orăștie
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Acesta ar fi evoluat în am(mn > m, ca în agnellus > *amnel > mńel > miel; e poate dispărea atît în finalul, cît și în interiorul cuvîntului). Apelativul acesta ar fi intrat într-un compus de forma Amnepó leos (gr. Póleos, ar fi genitivul gr. polis, „oraș“, „rîul orașului“). Ajută la explicarea prezenței vocalei o varianta atestată Apolum și toponimele din zonă Poiu lu Stian și Trîmpoiele. Vocala o la inițiala variantei populare menționate (Ompoi) poate fi un reflex slav (ca în Alutus > Olt
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
acest nume de grup este format dintr-un nume de persoană, Bucur, întemeietorul așezării purtînd acest nume (prima atestare a toponimului datează din anul 1459), păstor, stăpîn al terenului sau conducător, potrivit legendei, și sufixul -escu (care forma, la origine, genitive, iar apoi adjective arătînd posesia, apartenența, afinitatea etc., fiind deci foarte potrivit pentru a desemna dependența locului de persoana în cauză). Bucur este format dintr-un străvechi apelativ romînesc de origine dacică, reconstituit prin comparația cu albaneza (alb. bukur, „frumos
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
un singular și sonorizată, prin analogie cu alte cuvinte, la j, deci Cluș > Cluj (cf. sl. brus > rom. brus, pl. bruși, apoi, prin reconstrucție, sg. bruș > bruj). Germanul Klaussenburg ar putea fi luat din forma romînească, fiind interpretat nu ca genitiv singular, ci ca genitiv plural. Forma maghiară Kulus(vár) > Kolosvár poate fi foarte bine o adaptare fonetică a celei romînești. O dificultate de netrecut o constituie anacronismul intervenției sașilor, care au sosit prea tîr ziu pentru a intermedia formele menționate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
prin analogie cu alte cuvinte, la j, deci Cluș > Cluj (cf. sl. brus > rom. brus, pl. bruși, apoi, prin reconstrucție, sg. bruș > bruj). Germanul Klaussenburg ar putea fi luat din forma romînească, fiind interpretat nu ca genitiv singular, ci ca genitiv plural. Forma maghiară Kulus(vár) > Kolosvár poate fi foarte bine o adaptare fonetică a celei romînești. O dificultate de netrecut o constituie anacronismul intervenției sașilor, care au sosit prea tîr ziu pentru a intermedia formele menționate (atestate devreme). În aceste
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
apelativul Șid, „evreu“ (cf. ucr., pol. Șyd, bg. srb. Șid, etc.), probabil și el purtînd conotația „uriaș“. Jidovu, înregistrat de mai multe ori ca microtoponim, pare a fi un nume de persoană, care este la origine un adjectiv sau un genitiv substantival, extras din forma derivată Jidovina, prezentă în mai multe macrotoponime și care însemna „relicvă arheologică a construcțiilor făcute de vechii uriași legendari“. Jidvei ar putea fi un antroponim derivat cu sufixul diminutival -ei din Jidov (ca Andrei, Matei, Zebedei
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
vîrf în Depresiunea Loviștei), Munții Lotrului (subunitate montană în Carpații Meridionali), Lotrișoru Mare, Lotrișoru Uscat, Lotrean, Lotreana, Lotreanu, Lotreni (microtoponime în județele Gorj și Vîlcea), Lotrița (afluent al Lotrului). Este atestat începînd cu secolul al XVI-lea sub formele: Lutrulov (genitivul slav), Lotrul, Lotra, Lodra. Originea hidronimului este foarte disputată: tracul Latron (trecea lui a > o, ca în Alutus > Olt; dispariția lui -n final, obișnuită în elementele moștenite; închiderea lui o > u, ca în Amoutrion > Motru); Ad Rutelam, Arutela, din Tabula
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
este că omonimul ceh a fost atestat în epoca medievală sub formele Molda, Mulden, iar numele săsesc vechi al orașu lui Baia era Molde, Mulde). Forma Moldova ar fi luat naștere pe teren romînesc, la început ca termen secund în genitiv al unor compuse toponimice de tipul Apa (Valea, Tîrgul) + Moldeova, Moldova („Moldei“), apoi desprins ca toponim absolut (simplu). Evoluția Moldeova > Moldova este ușor de explicat prin alternanța palatalizat/nepalatalizat a unor consoane în graiul moldovenesc. S-a emis ipoteza că
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ipostazele Mold, Moldă, Moldău (un munte de lîngă Cîmpulung Moldovenesc se numește Muldău, Moldou, iar în Teleorman este o localitate Măldăeni); apariția în documente a toponimelor compuse Apa Moldei, Fundu Moldei, alături de formele Moldova, Moldava (în care toponimele scurte devin genitive cu sufixul ov, av, înțelese greșit ca făcînd parte din bogata serie a toponimelor terminate în -ova, -ava și înlocuind formele scurte, devenite relicve, atestate apoi sporadic), prima fiind folosită de romîni, iar cea de-a doua de slavi, așa cum
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
temei din care se trage (Aegidius > Egyed > Aiud), iar Șamșud are la bază un antroponim unguresc prescurtat hipocoristic din Samson + sufixul toponimic ad. Forma săsească Nassendraf a mai sugerat o bază, tot puțin verosimilă, sl. nosŭ, „nas“ + sufixul săsesc de genitiv -en + sufixul toponimic maghiar -d + săs. darf („sat“), acceptabilă dacă ar exista un munte abrupt, ca un nas (tip Tîmpa, din alte locuri) deasupra Năsăudului. Existența în Bihor a toponimului Săud (magh. Szód) a dat ideea combinării acestuia cu slav
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Limbile aglutinante se aseamănă cu cele flexionare prin faptul că un cuvînt ia forme diferite în funcție de diferite valori gramaticale, dar morfemele lexicale și gramaticale care se aglutinează exprimă categorii distincte. Iată cîteva exemple 168: - în turcă: ev = casă, ev-in = casă + genitiv (casei), ev-ler = casă + plural (case), ev-ler-im = casă + plural + posesiv de persoana I (casele mele), ev-ler-im-in = casă + plural + posesiv + genitiv (caselor mele) - în kazaha: ara = albina (N sg.), ara-ga (D sg.), ara-lar (N pl.), ara-lar-ga (D pl.) - în maghiară: kert = grădină
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
dar morfemele lexicale și gramaticale care se aglutinează exprimă categorii distincte. Iată cîteva exemple 168: - în turcă: ev = casă, ev-in = casă + genitiv (casei), ev-ler = casă + plural (case), ev-ler-im = casă + plural + posesiv de persoana I (casele mele), ev-ler-im-in = casă + plural + posesiv + genitiv (caselor mele) - în kazaha: ara = albina (N sg.), ara-ga (D sg.), ara-lar (N pl.), ara-lar-ga (D pl.) - în maghiară: kert = grădină, kert-ek = grădină + plural, kert-ben = grădină + locativ, kert-ek-ben = grădină + plural + locativ - în swahili: ki-su = singular + cuțit, vi-su = plural + cuțit
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
numeroase morfeme gramaticale au sau pot avea valori gramaticale multiple. De exemplu 169, în lat. roșa, rosae morfemul -a are diverse valori gramaticale exprimînd categoria cazului (nominativ sau vocativ), dar și a numărului (singular), în timp ce morfemul -ae exprimă nominativul plural, genitivul singular și vocativul plural; în lat. boni, i este simultan morfem de plural, de nominativ și de masculin. În română, diversele morfeme adăugate radicalului cas- formează paradigmă cuvîntului: casă, casa, casei, case, caselor etc. De pildă, morfemul -a din cas
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
fie efectul unui simplu hazard"185. În privința acordului, putem avea acordul adjectivului cu numele (da/nu) sau acordul verbului cu numele (da/nu). Din perspectiva topicii mai pot fi avute în vedere: locul adjectivului (AN, NA, NA și AN), locul genitivului (GN, NG), natura adpozițiilor (prepoziții, postpoziții, prepoziții și postpoziții etc.), locul auxiliarului (AuxV, Vaux) etc. Compararea unor structuri sintagmatice elementare poate constitui un teren de aplicații practice pentru diferite taxinomii teoretice: română nu știu 3 2 italiană non șo 3
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]