870 matches
-
sfetnic, dintr-unul din cuferele templierilor, ascuns pe o galeră a acestora și păzit cu atâta strășnicie de călugări, încât nici turcii, nici mamelucii nu dăduseră peste el. La 13 mai 1250, Ludovic al IX-lea, transportat de o corabie genoveză, cobora în portul Acra, cruciada a VII-a, practic sfârșindu-se aici. Cruciații, care se răscumpaseră odată cu regele, dar prin eforturi proprii, căci majoritatea luaseră un mic tezaur cu ei la plecare, sau cei sosiți ulterior, nu mai formau o
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
Cetatea Argamum (după numele latin; în limba greacă antică Orgamè, în sursele bizantine Argamon, în sursele genoveze Orgame) este un sit arheologic situat în partea de est a județului Tulcea, pe teritoriul comunei Jurilovca, în locul numit Capul Doloșman, localizat la contactul dintre Podișul Babadagului și Limanul Razim care, în Antichitate, era un golf deschis al mării Negre
Cetatea Argamum - Orgame () [Corola-website/Science/329918_a_331247]
-
ai secolului al XIII-lea. Termenul arab de "migramah"(مقرمة) poate fi tradus prin "șervet cu dungi", "franjure ornamental" sau "voal brodat". O altă etimologie posibilă este derivarea din arabul "mahrama" (هخرصة) (batistă), trecând prin turcescul "mahrama", apoi importat de genovezi cu sensul de mic șervet de toaletă, brodat sau franjurat. Prin cucerirea maură, arta macrameului s-a răspândit în Spania și de acolo în întreaga Europă. La curtea Angliei, macrameul a fost prezentat prima oară de regina Maria a II
Dantelă () [Corola-website/Science/314645_a_315974]
-
În 1798, Joubert a ocupat Torino și l-a forțat pe Carol Emanuel al IV-lea să abdice și să părăsească insula Sardiniei. În cele din urmă, în 1814 regatul a fost restaurat și s-a exstins, adăugând fosta Republlică Genoveză prin Congresul de la Viena. În același timp, figurile naționaliste precum Giuseppe Mazzini, influențau opiniile populare. Mazzini a crezut că unificarea Italiei poate fi realizată numai printr-o revoltă populară, dar după eșecul revoluției de la 1848, naționaliștii italieni au început să
Casa de Savoia () [Corola-website/Science/330606_a_331935]
-
lui Mihail al IX-lea Paleologul. El fusese cândva nepotul preferat al împăratului Andronic II.În tinerețe, Paleologul-juniorul manifesta o mare înclinație spre risipă și viața destrăbălată. În cele din urmă, el s-a pomenit înglodat în datorii față de bancherii genovezi, iar scandaloasele lui aventuri amoroase erau cunoscute de toată capitala. Desfrâul prințului a dus la un rezultat trist. Odată, aflând că amanta sa are un admirator misterios, Andronic le-a poruncit slugilor sale să-l nimicească. Într-o noapte întunecoasă
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
și în Marea Egee; ajutorul selgiucizilor este și el prezent. O trăsătură caracteristică a politicii noii guvernări este colaborarea lui Ioan Cantacuzino cu emirii segiucizi, ce se simt la fel de amenințați de expansiunea otomană. Guvernarea caută să se elibereze de alianța cu genovezii pentru a-și recupera independența militară și comercială. Flota imperială trebuia întărită, iar construcțiile navale vor trece pe primul plan în preocupările împăratului Andronic al III-lea și ale marelui domestic Ioan Cantacuzino. Cum mijloacele imperiului nu erau de ajuns
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
Bizantini. Cu ajutorul emiratelor selgiucide care trebuiau să combată pe otomani și latini, Andronic și Cantacuzino își vor consolida, datorită noii lor flote, poziția maritimă din Bizanț. În 1329, flota imperială apărea în insula Chios, care se găsea sub dominația familiei genoveze Zaccaria și care, după ce recunoscuse la început suveranitatea imperială, se separase apoi de imperiu. Această insulă importantă era cucerită și rămânea până în 1346 sub puterea imperiului. Împăratul reușea, cu ajutorul eficace al emirilor selgiucizi vecini, să impună recunoașterea suveranității bizantine în
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
imperială, se separase apoi de imperiu. Această insulă importantă era cucerită și rămânea până în 1346 sub puterea imperiului. Împăratul reușea, cu ajutorul eficace al emirilor selgiucizi vecini, să impună recunoașterea suveranității bizantine în Philokrena, care se găsea și ea sub dominația genoveză și salva Lesbos de tentativele de cucerire ale puterilor occidentale. Cele mai importante succese ale imperiului erau repurtate în Thessalia și în Epir. După moartea celui mai puternic dintre despoții thessalieni, Stefan Gabrielopulos Melissenos (mort în 1333), țara intra în
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
apoi sediu al seminarului musulman. La 8 km de Babadag se află cetatea Enisala. Construită pe un deal ce domină împrejurimile, fortificația se află la intersecția unor importante drumuri pe uscat și pe apă. Stilul arhitectural al porților sugerează originile genoveze ale cetății, a cărei datare trebuie plasată la sfârșitul secolului al XIII-lea sau începutul sec al XIV-lea. Orașul Isaccea este cel mai nordic oraș al Dobrogei, după unii geologi acesta este “cel mai vechi pământ al țării”. Pe
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
romană, bizantină, bulgară, din nou bizantină, se pare ca ea a fost capitala despotatului Dobrogei (condus de jupânii Balica apoi Dobrotici) între 1346 și 1402, când Mircea cel Bătrân deveni stăpân până la „Marea cea Mare”. Cert este că și aici, genovezii aveau o escală. Turcii au asediat cetatea de mai multe ori, cucerind-o definitiv în 1444; de atunci încoace este în ruine. Bulgarii au făcut din istoria cetății o legendă patriotică al cărei tragic deznodământ este sinuciderea celor 40 de
Județul Caliacra (interbelic) () [Corola-website/Science/300778_a_302107]
-
oferi mai mult decât un tribut însemnat și o reputație imensă căci cu cei 300 de cavaleri cu care venise nu puteau asedia orașul Tripoli. Anul următor mai face o tentativă eșuată de a cuceri Tripoli ajutat de un squadron genovez însă capturează portul Gibelet, oferindu-l drept recompensă unui căpitan genovez. Tot în 1103 revine asupra capitalei construind o fortăreață în imediata apropiere a zidurilor pentru a putea ține sub control inamicul. Qal'at Saint-Gilles, odată construit, inaugurează un asediu
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
căci cu cei 300 de cavaleri cu care venise nu puteau asedia orașul Tripoli. Anul următor mai face o tentativă eșuată de a cuceri Tripoli ajutat de un squadron genovez însă capturează portul Gibelet, oferindu-l drept recompensă unui căpitan genovez. Tot în 1103 revine asupra capitalei construind o fortăreață în imediata apropiere a zidurilor pentru a putea ține sub control inamicul. Qal'at Saint-Gilles, odată construit, inaugurează un asediu ce a durat 6 ani. Moartea lui Raymond de Saint Gilles
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
Saint Gilles în 1105, fără urmași legitimi, îl aduce în prim plan pe vărul lui, Guillaume de Cerdagne, numit "Jourdain", după botezul primit în apele Iordanului. Guillaume continua asediul singur până în 1108 când în Palestina sosește, însoțit de un escadron genovez, Bertrand de Saint Gilles, fiul bastard al lui Raymond, recunoscut ca succesor de baronii din Toulouse în urma stingerii dinastiei conducătoare. Totul merge bine până la căderea orașului pe 10 iulie 1109, când problema succesiunii la conducerea comitatului se acutizează fiind necesar
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
fiind necesar arbitrajul suzeranului, regele Ierusalimului, Baudouin I care hotărăște partajarea echiatabilă a teritoriului între cei doi pretendenți. Această divizare nu durează decât un an, căci în 1110 Guillaume Jourdain moare, Bertrand râmânând singur stăpânitor al comitatului, conform înțelegerii. Influența genoveză în comitat este puternică, prin concesiile acordate de primii conți (un cartier în Tripoli, fortăreața Puy du Connestable și confirmarea stâpânirii familiei Embriaco peste portul Gibelet) iar necesitatea de a apropia o forță militară duce la cedarea celebrei fortăreței Crac
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
familiei. Schimbarea familiei domnitoare reprezintă și o schimbare a politicii. Noii conți nu mai continuă sprijinirea Genovei, ba chiar, într-un conflict al acesteia cu Veneția pentru sferele de influență în Orient, Bohémond al III-lea interzice amestecul vasalilor săi genovezi în conflict. Henri Embriaco, senior de Gibelet, în virtutea originii sale genoveze, încalcă ordinul și trimite trupe. Reacția suzeranului său a fost extrem de dură, iar numai intervenția promptă a conaționalilor săi îi salvează senioria de la anexare. Ca răspuns, Bertrand Embriaco, vărul
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
conți nu mai continuă sprijinirea Genovei, ba chiar, într-un conflict al acesteia cu Veneția pentru sferele de influență în Orient, Bohémond al III-lea interzice amestecul vasalilor săi genovezi în conflict. Henri Embriaco, senior de Gibelet, în virtutea originii sale genoveze, încalcă ordinul și trimite trupe. Reacția suzeranului său a fost extrem de dură, iar numai intervenția promptă a conaționalilor săi îi salvează senioria de la anexare. Ca răspuns, Bertrand Embriaco, vărul lui Henri asediază Tripoli. La instigarea lui Bohémond, Bertrand Embriaco este
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
principat, Laodiceea) anexarea este completă. Evident că după Antiohia urma comitatul de Tripoli. Pe 29 octombrie 1287, Bohémond al IV-lea moare fără urmași. Sora sa Lucie de Poitiers revine în Orient pentru a lua fieful fratelui său însă comercianții genovezi refuză a-i preda administrația generând un nou conflict. Noul senior de Gibelet, Bartolomeo Embriaco, cere ajutorul sultanului Kalaun în conflictul dintre el și Lucie, sprijinită de soțul ei, Narjot de Toucy. Ajutorul nu a întârziat să apară iar în
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
Demetrios în zona Vicinei (actualul masiv al Măcinului, malul sudic al Dunării). Mai la sud de acesta, despotatul Dobrogei este creat de Balică, dar conducătorul suprem a fost Dobrotici căruia i se datorează despărțirea regiunii de Imperiul Bizantin, care, cu ajutorul Genovezilor și al Tătarilor, o recucerise în 1262 de la Țaratul Vlaho-Bulgar (șubrezit de invaziile tătare). Despotatul Dobrogei se întindea pe teritorii aparținând astăzi Bulgariei (la sud) și României (la nord) cu o populație mixtă cuprinzând nu numai Bulgari, Români și Tătari
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
de invaziile tătare). Despotatul Dobrogei se întindea pe teritorii aparținând astăzi Bulgariei (la sud) și României (la nord) cu o populație mixtă cuprinzând nu numai Bulgari, Români și Tătari (aceștia din urmă, sosiți în 1224), ci deasemenea Greci, Armeni și Genovezi în porturi. Capitala era la Cărvuna (azi Kavarna, Bulgaria) iar cetatea domnească nu departe, la Caliacra. Frontierele i s-au modificat de mai multe ori în decursul existenței ; a cuprins porturile Constanța și Mangalia (cetățile antice Tomis și Callatis) unde
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
în porturi. Capitala era la Cărvuna (azi Kavarna, Bulgaria) iar cetatea domnească nu departe, la Caliacra. Frontierele i s-au modificat de mai multe ori în decursul existenței ; a cuprins porturile Constanța și Mangalia (cetățile antice Tomis și Callatis) unde Genovezii aveau reprezentanțe. În 1357, Dobrotici se declară despot. În același an, pierde Mesembria și Anhialos (azi Nesebăr și Pomorie, Bulgaria), recucerite de împăratul bizantin Ioan V Paleolog. Dar doi ani mai târziu, în 1359, Dobrotici cucerește cetatea Vicina de la jupânul
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
Nesebăr și Pomorie, Bulgaria), recucerite de împăratul bizantin Ioan V Paleolog. Dar doi ani mai târziu, în 1359, Dobrotici cucerește cetatea Vicina de la jupânul Demetrios, gurile Dunării de la Țara Românească, Silistra de la Țaratul Târnovo, și îi alungă din țară pe Genovezi care păstrează doar portul Licostoma (azi Periprava). Noul stat capătă numele de Dobrogea, după Dobrotici. Arhiepiscopul Vicinei, Iachint, devine primul metropolit al Țării Românești tot în 1359. În 1366 Ioan V Paleolog vizitează Roma și Buda, încercând să capete ajutor
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
împreună cu aliatul său Vladislav I al Țării Românești l-au ajutat pe Ivan Strațimir să revină la tronul Vidinului. Cu acest prilej cetățile Dârstor (Silistra) și Chilia trec în posesia Țării Românești. În 1379, flotele munteană și dobrogeană blochează flota genoveză în fața Constantinopolului. În 1386, Dobrotici moare și îi urmează la tron Ivanko sau Ioan, care acceptă pacea cu Murad I al Imperiului Otoman și semnează un tratat comercial cu Genova. Ivanco moare în 1388 în timpul expediției Marelui Vizir Çandarli Ali
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
cu ajutorul aliaților săi, Regatul Ungariei. A treia ocupație otomană a avut loc între 1397 și 1404. Înfrângerea lui Baiazid I de către Timur Lenk la Ankara în 1402 deschide o perioadă de anarhie în Imperiul Otoman.În 1403, Mircea ocupă cetatea genoveză Licostomo de la gurile Dunării, iar în 1404 recucerește Dobrogea și se implică în luptele dinastice din Imperiul Otoman. După moartea lui Mircea, în 1418, fiul său Mihail I, reîncepe luptele cu turcii, pierzându-și viața într-o luptă în 1420
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
arderea cărților sale filozofice. Pentru a scăpa de Inchiziție, se refugiază în Sicilia, la curtea lui Frederic al II-lea. Mai tarziu este chemat la Avignon ca medic al papei Clement al V-lea, dar moare naufragiat în largul golfului genovez. Printre scrierile sale, care s-au păstrat până azi, putem menționa:
Arnaldus de Villanova () [Corola-website/Science/312460_a_313789]
-
din populația județului sunt români, 3,89% sunt rromi, iar 0,08% sunt alte etnii. După religie populația este preponderent ortodoxă (98,5%). Orașul Giurgiu a fost cel mai probabil întemeiat în secolul 14, ca port la Dunăre, de către comercianții genovezi, care s-au aventurat până aici pentru a construi un mic avanpost comercial, o cetate pe insula Sfântul Gheorghe; ei au construit o bancă și o piață pentru mătăsuri și catifele. Orașul l-au numit după sfântul protector al Genovei
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]