KorAP: Find »[drukola/base=gentil & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...6 7 8 ...25 >

605 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627

cărui măiestrie În ilustrarea scenelor biblice era de mult recunoscută atât În Veneția, cât și În Padova și Mantova. De altfel, Jacoppo era plecat, În acea perioadă, la Padova, unde i se comandase un triptic. Sosirea lui Alexandru, Însoțit de Gentile, Întrerupse o discuție animată Între Giovanni și un tânăr pe care Alexandru nu-l mai văzuse niciodată. - Poftește, Alessandro, spuse cu bucurie Giovanni, am să-ți arăt imediat la ce lucrăm... Dar Întâi trebuie să termin această discuție În contradictoriu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Capelei Ovetari de la Biserica Eremitanilor din Padova. Mantegna nu părea a avea nici treizeci de ani (Alexandru urma să afle că tânărul avea exact douăzeci și nouă, deci era cu un an mai tânăr decât Giovanni și cu doi decât Gentile). O discuție Între trei tineri deja faimoși În pictură, iată un lucru interesant, Își spuse micul oaspete. - Căci, reluă Giovanni, respectarea cu migală a corpului omenesc, așa cum o făceau anticii, nu este dovada suficientă a unei viziuni artistice. Este mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
nu este esența noii picturi, atunci care ar fi ea, În opinia ilustrului meu cumnat? Andrea Mantegna i se păru lui Alexandru că seamănă destul de mult la Înfățișare cu frații Bellini. Era de statură potrivită, poate puțin mai Înalt decât Gentile, cu chip energic, priviri iscoditoare și cu gesticulație bogată. Mantegna vorbea În același timp cu gura și cu brațele, În vreme ce Giovanni se mulțumea să-l urmărească ironic, așezat pe scaunul din fața șevaletului pe care se schița trupul răstignit al Mântuitorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
același timp cu gura și cu brațele, În vreme ce Giovanni se mulțumea să-l urmărească ironic, așezat pe scaunul din fața șevaletului pe care se schița trupul răstignit al Mântuitorului, iar În plan secund, umbra unui drum care ducea spre dealuri Îndepărtate. Gentile părea că nu le dă atenție, contemplând cu nemulțumire tabloul Început de fratele său. - Înțeleg, replică Giovanni, că marmurile Greciei, aduse În Italia, precum și statuile descoperite recent În urma săpăturilor, au avut un efect magistral asupra ta. Poate că un anume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
o acoperă pe Fecioara Maria? - Sunt măgulit de atenția cu care mi-ai studiat picturile, spuse Mantegna, malițios, dar n-ai observat, poate, colonadele antice care separă cele șase piese ale lucrării, transferând totul În lumea vechilor sculpturi... - Domnilor, interveni Gentile, sfârșind de privit opera În lucru a fratelui său. Nu uitați că avem un musafir. Cât despre esența picturii, fiți convinși că ați rostit până acum un car de prostii. Nu există esență a picturii fără chipul uman și fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
trei dintre personaje dorm, iar al patrulea stă cu spatele și se roagă. Și apoi, drumul, dealurile, clădirile din depărtare, linia orizontului... totul te cheamă mai departe. Parcă e o călătorie a culorilor spre un Etern Cer Albastru... - Ai auzit, Gentile? Întrebă, entuziasmat, Giovanni. Ai auzit cum privește micul nostru oaspete? - Da, spuse Gentile, care căuta ceva printre schițele Împrăștiate pe o masă, pare a avea ochi de pictor... - Să vedem dacă are și mână de pictor! spuse, vesel, Giovanni. Uite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Și apoi, drumul, dealurile, clădirile din depărtare, linia orizontului... totul te cheamă mai departe. Parcă e o călătorie a culorilor spre un Etern Cer Albastru... - Ai auzit, Gentile? Întrebă, entuziasmat, Giovanni. Ai auzit cum privește micul nostru oaspete? - Da, spuse Gentile, care căuta ceva printre schițele Împrăștiate pe o masă, pare a avea ochi de pictor... - Să vedem dacă are și mână de pictor! spuse, vesel, Giovanni. Uite, ai aici o coală de hârtie de Genova, bună pentru desen, iată și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
să desenezi ceva din ceea ce vezi. Alexandru privi În jurul lui, dar nu se putu hotărî. În cele din urmă, privirea Îi rămase fixată asupra lui Giovanni, care aștepta nedumerit. Și, Încet, din linii lungi, Începu să-i deseneze chipul. Intrigat, Gentile se apropie să vadă cum se conturează Îndrăzneața idee a copilului. Spre totala lui uluire, de sub cărbunele lui Alexandru se ivea, aproape perfect, portretul lui Giovanni. Puse mâna pe umărul lui, pentru Încurajare, și spuse: - Giovanni, mi se pare că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
mi se pare că eu, și nu tu, voi avea onoarea de a mă ocupa de talentul acestui copil. Are toate șansele să devină un excelent portretist. - Ceea ce nu exclude rolul esențial al culorii! protestă Giovanni. - Evident, evident, Îl calmă Gentile. Vom face un program de lucru care să cuprindă studiul culorii și al portretului. Cât despre pictura religioasă, cred că la asta vom renunța pentru moment. Ochiul lui Alessandro se Îndreaptă În cu totul altă direcție. - În ce direcție? Întrebă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
care să cuprindă studiul culorii și al portretului. Cât despre pictura religioasă, cred că la asta vom renunța pentru moment. Ochiul lui Alessandro se Îndreaptă În cu totul altă direcție. - În ce direcție? Întrebă, nedumerit, Giovanni. - Spre stradă, răspunse calm Gentile, privind, cu un surâs, cum Alexandru așază pe masă coala de hârtie. Era primul portret pe care cineva i-l făcuse lui Giovanni. Pentru vârsta de opt ani, era cu mult deasupra tuturor așteptărilor. Giovanni luă coala și o privi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Era primul portret pe care cineva i-l făcuse lui Giovanni. Pentru vârsta de opt ani, era cu mult deasupra tuturor așteptărilor. Giovanni luă coala și o privi ușor intrigat: - Sunt chiar atât de Încrezut pe cât par În acest desen? Gentile nu răspunse, dar Își privi lung fratele, cu amuzament. - Possibilmente... răspunse, Într-un târziu. 18 mai 1459, Moldova, drumul Sucevei Lungul șir de care trecuse munții și ajunsese În drumul mare al Sucevei. Două sute de luptători le așteptaseră pe culmile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
nebun simpatic, Alessandro... râse cu poftă Giovanni Bellini. Dar În ultimii ani, ai Învățat multe. Într-adevăr, Încerc să leg imaginile altfel decât s-a făcut până acum. Și poate că nu sunt chiar atât de diferit de fratele meu, Gentile. El nu se mai sinchisește de subiectele religioase, deși acestea aduc cele mai multe comenzi și cea mai mare glorie. Merge spre viața de pe stradă, pictează cortegii, primiri de ambasadori, regate pe Canal Grande, podurile pline de lume și, desigur, portrete. La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
A trecut pe aici, acum aproape o jumătate de secol, Paolo Uccello, care s-a dus apoi la Padova, unde a pictat Giganții, a venit și Andrea del Castagno, care are o frescă În Biserica San Zaccaria, au trecut și Gentile da Fabriano și Pisanello... Pe Mantegna l-ai văzut de atâtea ori... Vom vedea, În cele din urmă, cât de importantă va fi Veneția pentru tine... Te mai gândești la țara aceea Îndepărtată, Moldova? - Da, totul e altfel acolo, e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
se Înfigeau În oameni reali, care cădeau sau ripostau. Oan-san se gândea la un singur lucru. Acest pas Îl aducea mai aproape de simbolul forței pe care și-o visase: Katana. 20 iunie 1467, Veneția - Cum așa, „un gondolier”? se miră Gentile Bellini, Îndepărtându-se de propriul șavalet și venind lângă Alexandru. Gentile lucra la o reprezentare de mari dimensiuni a unei scene de regată nautică pe Gran Canale, În care unele personaje stăteau cu spatele, iar altele puteau fi văzute doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
gândea la un singur lucru. Acest pas Îl aducea mai aproape de simbolul forței pe care și-o visase: Katana. 20 iunie 1467, Veneția - Cum așa, „un gondolier”? se miră Gentile Bellini, Îndepărtându-se de propriul șavalet și venind lângă Alexandru. Gentile lucra la o reprezentare de mari dimensiuni a unei scene de regată nautică pe Gran Canale, În care unele personaje stăteau cu spatele, iar altele puteau fi văzute doar din profil. Cel mai important era Însă personajul colectiv, mulțimea venețiană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
pare a se gândi la ceva Îndepărtat. - Dar un gondolier nu este un personaj de tablou, Alessandro. El nu poate fi decât un personaj secundar. Portretele se comandă și se cumpără, fiindcă ele reprezintă personalități de vază ale Veneției! - Da, Gentile. Ai dreptate. Dar, deocamdată, sunt un simplu ucenic. Nimeni nu mi-a comandat vreun portret. Iar eu am ales un gondolier. Desenul e gata, ar trebui să trec la culoare. - Mda, văd... Mai trebuie lucrat la ochi, la expresia feței

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
o masă din colț, Alexandru văzu cu surprindere că se află condotierul Montassini, Într-o convorbire discretă cu doi nobili de la Palatul ducal. Alte cinci sau șase mese erau libere, dar aveau să se umple, ca de obicei, spre seară. Gentile Bellini și Alexandru se așezară aproape de intrare, unde lumina era mai bună, datorită ferestrei deschise spre un canaletto destul de circulat. Montassini Îi observă pe nou-veniți și făcu un semn de salut, continuându-și apoi discuția. Deși nu părea, era tulburat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
ea trebuia lămurită. Și poate că, acum, Întâmplarea cerea o intervenție. Condotierul Își ceru scuze pentru câteva clipe și ieși din tavernă. Se Întoarse În scurt timp și continuă convorbirea, fără a da vreo importanță mesei la care se aflau Gentile Bellini și Alexandru. La câteva minute după Întoarcerea lui, pe ușă intrară trei spadasini care se așezară la masa vecină cu cea a pictorilor. Montassini urmări cu Încordare ușa. Așa cum se așteptă, ea se deschise din nou și În Încăpere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
unul dintre spadasini. Ce dacă mă aude? Să mă audă! E fiul unui porc de câine, pe care am să-l străpung cu prima ocazie! Alexandru tocmai gusta cu prudență din cupa cu vin, un Pinot Noir venețian, pe care Gentile Îl lăudase până atunci, când simți o mână grea pe umăr. Se Întoarse și văzu, surprins, cum spadasinul care vorbea mult prea tare Îl privea cu dispreț. - Dumneata, tinere, spuse spadasinul, chiar ești fiul acelui porc de câine care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
atunci, când simți o mână grea pe umăr. Se Întoarse și văzu, surprins, cum spadasinul care vorbea mult prea tare Îl privea cu dispreț. - Dumneata, tinere, spuse spadasinul, chiar ești fiul acelui porc de câine care se cheamă Cosmin Oană? Gentile nu Înțelese la Început despre ce e vorba, dar Alexandru păli și răspunse sec: - Cred că ați greșit masa, signore. - Am greșit masa? se miră spadasinul, privind În jur. Am greșit masa? Cum să greșesc masa? Nu este oare Înălțimea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
greșit masa, signore. - Am greșit masa? se miră spadasinul, privind În jur. Am greșit masa? Cum să greșesc masa? Nu este oare Înălțimea Înălțimilor voastre tocmai fiul unui porc de câine pe numele său Cosmin Oană? Nici Alexandru și nici Gentile nu schițară vreun răspuns, Încercând să evite o dispută. Montassini privi cu atenție Încăperea. Nimeni nu părea gata să intervină În ajutorul lui Alexandru, care strângea cu putere cupa de vin. - Și oare nu a fost Înălțimea Înălțimilor voastre fratele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
aruncă peste necunoscut, care se prăbuși sub greutatea ei. Ceilalți doi spadasini se ridicară și scoaseră săbiile. Unul din ei atinse cu lama gâtul lui Alexandru și apăsă până când văzu o dâră de sânge prelingându-se peste cămașă. - Domnilor! spuse Gentile speriat. E o neînțelegere! Vă rog să puneți săbiile În teacă! Acest om este neînarmat! Montassini continua să privească atent fiecare client al tavernei. Nimeni nu se ridica În apărarea lui Alexandru. Poate că se Înșelase. Poate că, totuși, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
nedumerit. - Te afli la Veneția și nu treci pe la fostul profesor de scrimă al tatălui tău, messer Fabio Foscolo, de la Universitatea din Padova? Bătrânul puse spada În teacă și Îl Îmbrățișă pe Alexandru, care Înțelegea cu greu ce se petrece. Gentile se apropie și el, privind totuși cu prudență spre grupul celor trei, care ieșeau discret din travernă. Deși nu știa nimic despre lumea spadasinilor, Gentile Își dădu seama că numele lui Fabio Foscolo și ușurința cu care rezolvase o situație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
spada În teacă și Îl Îmbrățișă pe Alexandru, care Înțelegea cu greu ce se petrece. Gentile se apropie și el, privind totuși cu prudență spre grupul celor trei, care ieșeau discret din travernă. Deși nu știa nimic despre lumea spadasinilor, Gentile Își dădu seama că numele lui Fabio Foscolo și ușurința cu care rezolvase o situație complicată nu Încurajau nici o altă Încercare de agresiune. Era, se pare, un maestru recunoscut. - Prieteni, spuse Foscolo, cu un zâmbet larg, vă poftesc la o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
respectate. Dimpotrivă. Trăiau Într-un secol sălbatic, frământat de asasinate și războaie, iar amenințările viitorului se prevesteau mai mari decât cele abia trecute. Și apoi, scrima nu putea afecta cu nimic lecțiile de limbi străine sau pe cele de pictură. Gentile Bellini fusese și el de acord cu viziunea bătrânului. Un tânăr conte nu trebuia să trăiască din comenzi de tablouri, dar trebuia să știe să țina spada În mână. Seara, Alexandru adormise ușor, din cauza extenuării, a Încăierării de la taverna lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]