523 matches
-
lumina păcii este și dincolo de moarte o viață într-un vis, El, Ea, Omul, doar Omul iartă, iubește, Omul te iartă, te iubește. omul te-nalță, te coboară,în depărtări imense, sub triste constelații,noian de-ntinse ape, refluxul din genuni,adâncul-ametist, pe margini de prăpăstii, pustiuri și tăceri,frânturi de realitate, șoapte, imense ziduri, potop de suferinți,prin oglindiri de umbre furtuni nenumărate.Din lacrimă de stea, călătorind prin ceață, oceanul de lumini,El, Ea, Omul, doar Omul iartă, iubește
OMUL, DOAR OMUL... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362150_a_363479]
-
copil privea cum se înalță focul și mistuit de vrajă îi urmărea sorocul privea avid scânteia, născuta ca să moară și se-ntreba șocat: lumina unde-i zboară, în ce incerte spații își năruie minunea ce la un moment dat împrăștia genunea și-n ce sfere-și transferă puterea lui de leu dezlănțuită magic de-nlănțuitul zeu, unde-i piere tăria ce se-mplânta spre cer, regește împărțind putere și mister și cum de poate acum, chiar și fără mănușă cu-atâta ușurință
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
exista decât împreună. Oricât ar fi de dureros, trebuie să acceptăm ideea că sublimul vieții îl dă moartea, că numai moartea este cea care dă sens vieții: „Nu știu dacă-i loc a spune,/ Dar trecând Văii hotarul,/ Plânsetele, din genune,/ Răscoliră călindarul,/ Dându-i clar a înțelege/ - Precum zânelor măiestre -/ Că acolo unde-i lege/ Nu-i tocmeală, nici sechestre." Tulburătoarea temă a perceperii timpului, ne stârnește o profundă admirație pentru omul nostru simplu, temă pusă în discuție cu mult
UN NOU VOLUM: „TINEREŢE FĂRĂ BĂTRÂNEŢE”) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365143_a_366472]
-
care va însoți definitiv trupul poetului. Mă retrag, pentru ca tânăra poetă să-și poată plânge liniștită mentorul. Îi atinge mâna, pe care o mângâie în mod repetat. Aud parcă, printre suspinele decente ale Manuelei, o voce ce pare sosită din genune: ,, În liniște alunecăm spre moarte Amurgurile-n umeri înfloresc Și gândurile sunt clepsidre sparte Care în alb de lună amorțesc” Mă așez pe una dintre banchelete din lăcaș și încerc să mă încălzesc. Mi-e atât de greu să însoțesc
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
S-apari în fața mea ca și un înger. În tine-i dragostea fără pereche, Ești râul meu ce tremură în undă, Ești băutura toamnei cea mai veche, Atât de tainică și de profundă. În desfătare adeseori m-aplec, Ca din genuni eu iar să te creez Te caut prin pustiuri și-apoi plec, Ca Rafael, pe pânză, te pictez. luni, 8 octombrie 2012 Referință Bibliografică: ating cu gândul geamurile tale / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 647, Anul
ATING CU GÂNDUL GEAMURILE TALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364905_a_366234]
-
ți s-a mai dat și ție pe umărul unui așa de îndărătnic muritor tu-nchizi ușile morții el fuga le deschide când plângi el cântă îmbătat de lume tu stai în fața lui să nu se piardă el parcă vânează genune o știi și te-ntristezi dar ce să-i faci nebunului care se crede înțelept și bun biet muritorul ăsta rătăcit prin vise (la tot ce-i ceri să facă găsește el să pună un alt nume) of, sfinte înger
COM-PĂTIMIRE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366300_a_367629]
-
măsură, chiar prezumțios... . iubirea ne adună la un loc ca un taifun, dar tot iubirea ne desparte, în viața asta există doar un numitor comun de care suntem siguri și se numește moarte... . iubirea lasă-n urma ei morgane și genuni se stinge-ncet, dar sigur, ca un felinar abia când tragi o linie și-aduni descoperi cu uimire că viața te înșeală la cântar... . întodeauna se întâmplă prea târziu și n-o mai chemi la ordine, în vreo instanță, te
RELATIVITATE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366440_a_367769]
-
adus în calea-ți, Mă strivi-vei cu sfială, Eu cu dor jelindu-ți jalea-ți... Și din ploaia ca de spumă Strop cu strop m-oi descompune, Ia-mă-n suflul tău și du-mă În a inimii-ți genune Și respiră-mă în tine Ca pe-un abur de la rouă, Lumea-n doliu de satin e Când plângi toamna, mor și plouă... Referință Bibliografică: Când plângi toamna / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 984, Anul III, 10
CÂND PLÂNGI TOAMNA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365686_a_367015]
-
se numea "elevator". N-am pierdut ocazia și ne-am urcat în vârful piramidei cu înclinătorul care ne-a creat o senzație destul de ciudată. Ajunși aproape de vârful piramidei, aveam sub picioarele noastre aproape un hau, parcă eram suspendți deasupra unei genune. Andaluza n-a putut să se apropie de geam ca să privească în jos. Când s-a apropiat a scos un țipat de groază și s-a retras imediat, a apucat-o amețeala râului de înălțime. Și pentru noi cei mai
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
în jos, căutăm instinctiv să mă prind cu mâinile de ceva din preajma imensului perete de sticlă înclinată și golul pe care il simțeau mâinile mi se transmitea în tot corpul. Cutremurata, făceam un pas înapoi și că o chemare a genunei, mă apropiam iarăși de geam privind profund tulburata imensul gol de sub picioare. Cred că eram albă la față și la plecare parcă nu-mi venea să dau crezare tălpilor că pot calcă în siguranță. Paris În ziua în care ne-
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
val de primăvară”; „Rondel de tristețe”: „Mi-e sufletul de pace însetat/Veșmântul de mătase și zăpadă,/Privirea ta în stele a-nghețat,/Pe umeri o sclipire o să cadă”; „Rondelul despărțirii”: Deasupra ta cerul se recompune/ Iar gândul prăbușit-a în genune/Căința despărțirii.Se deșteaptă/ Un vis topit în vremea ta nedreaptă./ Te pierd în zări când soarele apune.” ; „Rondelul înstrăinării”: „Azi ai rămas ca o străină/ În umbra farmecelor treci/ Ascult izvorul ce suspină,/ Adânci sunt pașii tăi, și reci
ALEXANDRA MIHALACHE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366136_a_367465]
-
se stinge... Un ultim vers mocnește, ireal, Cerneala pe hârtie se prelinge. Mesteceni dalbi se rățoiesc spre cer, Își împletesc cununi din praf de soare... Un menestrel, aed, cuprins de ger Nu are somn...Tăcerea ta îl doare. Prăpăstii și genuni, în abisal... Telurice... Vremuri autumnale Ne-nlănțuie și ne cuprind veral, Împărățind amoruri ancestrale. Sunt treaz... Privesc la luna ca un scai, Ce poposește peste toți și toate, Te-aștept la ceas de ziuă la un ceai, Să ne întoarcem
SOMNUL ORAŞULUI ( III ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366215_a_367544]
-
Acasa > Stihuri > Momente > POETUL NU TACE NICICÂND Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 366 din 01 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului poetul nu este tăcut doar adesea rămâne mut în fața atâtor minuni ce plâng irosite-n genuni dacă silabe-n cuvinte nu se despart să alinte ceea ce ochiul admiră în corzi de suflet pe liră visuri dorm în călimară le scoate noaptea afară în scârțâitul de condei cu îngeri zboară către zei poetul nu tace nicicând el
POETUL NU TACE NICICÂND de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361649_a_362978]
-
2011 Toate Articolele Autorului purtăm în sânge aceeași soartă pe pământul înfometat de atâtea zile cu griji lacrimi dureri și rugi nesfârșite și singurătăți vuind în dimineți născute sub mantia cerească la crucea răsăritului pleoape plăpânde cu freamătul irișilor în genune și trupul gol parcă e temnița zidită între zi și noapte *** punți de lumini pe-o firavă frunză ... Pictură: Maia Martin Referință Bibliografică: timiditate / Maria Oprea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 175, Anul I, 24 iunie 2011. Drepturi de
TIMIDITATE de MARIA OPREA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351768_a_353097]
-
dragă astăzi colind venind la tine. Din fulgii din zăpadă ți l-am cules mereu Rămas ascuns pe fila de calendar târzie Scăldat în frumusețe sub braț de Dumnezeu Colindul sfânt ne-aduce-a Crăciunului magie. Plutesc în seara sfântă vrăjită de genunea Luminilor de vis pe geamuri aburinde Coruri de îngeri veseli ce preamăresc minunea În taine ferecată și-ncep să te colind. Și în culori șoptite ecou sublim răsună Din plânsetul de cetini și zâmbetul fetiței Colind cu toată ființa când
MAGIA CRĂCIUNULUI (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351734_a_353063]
-
de câmp au parfumul libertății și miros a soare udat de ploi Știi câmpul acela de maci care-a sângerat când i-am strivit cântecul eu i-am auzit țipătul sau poate a fost doar bobocul acela abia răsărit din genuni Aș fi rămas în veșnicia florilor de câmp ele nu țipă decât atunci când una dintre ele își smulge rădăcinile Și acum le aud durerea dezrădăcinării mele aici printre lalelele olandeze Referință Bibliografică: Cântecul lebedei - flori de câmp / Violetta Petre : Confluențe
FLORI DE CÂMP de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351950_a_353279]
-
are cine să mai tacă Pe câmpia românească n-are cine să vorbească Au au au ce vreme-amară au plecat munții din țară Că nu-i munte ci câmpie ceea ce nu-mi place mie Că nu-i deal ci e genune ceea ce nu pot eu spune Că eu tac tu taci el tace tăcerea de cap își face De aceea te-aș ruga fă Doamne cu noi ceva Ori ne urcă ori coboară de pe crucea socială Ca din nou pre el
CLROBSCUR DE DACIA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352408_a_353737]
-
dar nu mă lasă un amar pustiu ce mă-nnegrește a corb ... tu, biete corp ... miroși a colb”. Și integral RUGĂ CUVÂNTULUI: Mai dă-mi un vers,/ O, Tu, Stăpâne!/ Mai dă-mi o strofă/ Doar anume ... Cuvântule, cel din genune!// Mai dă-mi ceva:/ Nu mă lăsa cu dor// Cuvântule din matcă/ Nu mă opri din zbor! Lia Ruse, argeșeancă, farmacistă, stabilită în Canada din 2004, scrie versuri-emblemă precum: Pământul e-n asediu sub vremea ce îl fură ... Înmugurește alb
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE de FLORIN GRIGORIU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350549_a_351878]
-
Emil Cioran între primii cinci fondatori ai operei sale edificatoare? Desigur că nu! Incă din Introducere, adică de acolo de unde de-departe ne arată creația sa, autorul ne spune că Cioran, cu clarviziunea sa de geniu filozof „ne cheamă deasupra genunii nimicului, a liniștii și a obscurității”, ca să-l putem vedea salvând din toată această lume, doar „o bibliotecă și un bordel”, adică cultura și omul decăzut. Bine-bine, vom zice, cultura asigură continuitatea creației, dar cu omul decăzut, îmbolnăvit de moravuri
CRONICA PENTAGONULUI de ALEXANDRU TOMA în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350769_a_352098]
-
Că-ntr-o lume în unire Fiecare-avem un nume, O credință și o fire? De ce trebuie întruna Să privim Apus sau Est Când în inimi sunt ascunse Cutezări de Everest? Nu suntem noi miez de lume, Nici hotar și nici genune, Dar avem un rost prin veacuri, Printre oameni, printre nume. Să nu facem ca trecutul Să ne fie hop, ci punte Spre o lume viitoare Care pune preț pe frunte! Referință Bibliografică: Poezii patriotice / Gigi Stanciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
POEZII PATRIOTICE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350910_a_352239]
-
Și cum altfel? când poeta e de părere că: „azi doar un zugrav talentat / mai scrie stihuri transcendente / pe foi veline” (reformă sentimentală). Uneori, poezia devine voluptuoasă, instinctivă, aproape erotică: „mă simți cum freamăt / când cobor în miezul tău / neștiută genune // amestecați devenim geamăt / unul din noi pare a fi Prometeu / foc în trupuri ne aprindem // însă noi ne cerșim dorința / în austerul cotidian / neputincioși de a ne atrage / doar virtual” (atracții nonvirtuale). Sau: „instinctiv(ă): înfierbântată / în minte / dorința / prădătoare
EDITURA INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351553_a_352882]
-
energii latente Vibra pe radiația de fond venind de pretutindeni Își revărsa candoarea în ecouri vaste de yridium Plonja după delfini de cobalt, reci și sprinteni Cânta un cântec grav pe izotopi de tritium. Dorea Înaltul pardosit cu stele și genuni Unde tăcerile se întâlnesc sub tainice boltiri Nemistuitul foc ardea acolo tainic ca jarul din cărbuni Înconjurat de voci înaripate și de cutremure-n șoptiri. Referință Bibliografică: Tinerețea Leviathanului / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 407, Anul II
TINEREŢEA LEVIATHANULUI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346749_a_348078]
-
de peste 2.000 de metri deasupra nivelului mării. Privești înfiorat de pe marginea prăpastiei de 1.600 de metri, dar simțurile noastre o percep ca fiind mult mai adâncă. Cel mai bine vezi cu ajutorul telescoapelor așezate din loc în loc, pe marginile genunei. Prin ele prindeau contur mai clar văgăuni, prăpastii, culmi, munți, podișuri. Model creat în unul din muzeele științifice care explică eroziunea pământului de-a lungul milioanelor de ani. Straturile de roci tăiate în trepte că de un cuțit bine ascuțit
MARELE CANION DIN ARIZONA – ACOLO UNDE NATURA A PLASMUIT SUBLIMUL de ELENA BUICĂ, TORONTO, CANADA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356359_a_357688]
-
mov, din care predomina roșu, toate născute din neant, iti răscolesc întreaga ființă, îți dau impresia de straniu, de nepământesc, de ceva vecin cu nebunia. Parcă îți vine să încerci cu gândul cum ar fi să te arunci în această genune. Te înfiori, te temi să nu te cheme piaza-rea și îți muți privirea în altă parte. Acest tulburător și nefiresc peisaj zămislit de nemurire este în deplin contrast cu planul de la orizont în care ne aflăm, o lume obișnuită, calmă
MARELE CANION DIN ARIZONA – ACOLO UNDE NATURA A PLASMUIT SUBLIMUL de ELENA BUICĂ, TORONTO, CANADA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356359_a_357688]
-
se află în diafanele anale ale vântului.,de fapt cum spune odinioară Don Luis de Gongora.Aerul enigmatic a lui Trakl interpretat sofistic de Heidegger,ne descoperă un poet pentru care edenul este;Luna,ai spune un mort/ Ieșind din genunea-I albastră.( Occident). În antiteză cu acest poet Constantinos Kavafis venind de pe un meridian exotic,la confluența Levantului cu anticile civilizației,pentru marele poet grec edenul este o insulă sau o călătorie.In versul lui simți gustul esențelor tari,a
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354733_a_356062]