31,702 matches
-
întemeiază, după cum se știe, pe antiteze, pe jocul extremelor. Odată stabilită, arătată ostentativ cu degetul, banalitatea se arată dispusă a se ritualiza, a se încărca din nou cu mister. Se reconsideră ca eternă devenire, ca mirabilă metamorfoză în cursul acesteia. Gesturile actantului, mișcările, deambulările lui, ce pot fi înregistrate sub un unghi funambulesc, capătă aerul unui program inefabil, sugerează o măreție ascunsă precum a unui prinț deghizat în cerșetor: "Într-o odaie străină/ noaptea/ privind în tavan/ pipăind cu mîna peretele
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
un ziar serios ca ADEVĂRUL se limita să consemneze Întîlnirea organizată de noi în treisprezece rînduri batjocoritoare și minimalizatoare. Dacă dl Popescu n-ar fi fost orbit de supărare, ar fi văzut că editorialul era expresia unei mari mirări față de gestul d-sale. Atît și nimic mai mult. Ceea ce scrie acum d-sa, în replică la replică, este de necitat. Dl Popescu are lașitatea de a se ascunde în spatele unei trivialități care caută să jignească. N-are nici un argument, nici o umbră
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15284_a_16609]
-
intuitiv. Timpul și spațiul se contopesc, se confundă, - de cele mai multe ori, eroii nu disting, nu separă lucrurile, percepând lumea într-o nediferențiere de început de lume... O plasticitate extraordinară. Ideile, noțiunile sunt expuse prin comparații surprinzătoare. După fiece mișcare sau gest, urmează, ca un tic: "Ai fi zis că..."... "ca și cum"... într-o permanentă sforțare de a spațializa expresia ori gândul. Și toți eroii cărții se deplasează dintr-un loc în altul ca la comanda unui Jucător suprem care îi trage de
Din nou, Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15323_a_16648]
-
adică una lirică: "Mă aplec peste orbirea obiectelor/ Și visez zăpada" (Poem șvariantăț). Drept consecință, poetul capătă înfățișarea răsfrîntă de obiect ("Cînd am înfățișarea oferită de o femeie" - ibidem), rezervîndu-și dreptul de a se autocontempla prin mijlocirea acestuia, adică prin gestul poetic de-o sterilă fertilitate paradoxală: "Părul tău rostogolindu-se din unica armonie./ Să ajung la freamăt, ultim fetus/ Al spiței adevărate, fecunditate angelică" (ibidem). O anume elasticitate intervine în sfera relațiilor eului cu sensibilul, care uneori e părăsit în
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
pod, poemul cel mai prizat de critică și cel mai cunoscut de public. Apare în schimb Fabula cu maimuța, poem prezent într-o antologie recentă a celor mai frumoase poezii, alese de un poet mai tînăr. Dacă nu e întîmplător, gestul poate fi considerat semnificativ. Geo Dumitrescu vrea parcă să scape de propria celebritate și ne propune azi o altă față a operei sale. Deși nu cu totul schimbată, pentru că apar cele mai multe dintre poemele sale populare: "Portret", "Aș putea să arăt
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
Iliescu a început cu un pact cu poliția politică și se va termina cu denunțarea sa unilaterală" e de părere Dan Pavel în ZIUA. Analistul consideră că, pentru intrarea României în NATO, actuala putere va rupe pactul cu foștii securiști, gest la care regimul Constantinescu nu s-a încumetat. Cînd se va întîmpla acest lucru, Cronicarul va reaminti previziunile lui Dan Pavel, deocamdată își păstrează unele îndoieli * Nu ne-a venit să credem citind în ADEVĂRUL: "Deputatul Mihai Mălaimare i-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15310_a_16635]
-
al politicului asupra teatrului. Să nu ne amăgim cu ideea generozității pecuniare a guvernanților! Cele cîteva miliarde vin de la buget, așadar și din buzunarul nostru. (Asociațiile de breaslă au dat totdeauna bani proveniți din sponsorizări declarate.) E vorba de un gest curat politic (curat murdar, ar zice titularul neîntrebat al premiilor), de o anexare pe față a teatrului la carul de triumf al puterii. Aceste premii nu sînt naționale, ci oficiale. Acesta din urmă este termenul exact. Aș vrea să spun
Politizarea teatrului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15311_a_16636]
-
colaboratorilor revistei Vatra din Tg. Mureș care și-au dat osteneala să-mi comenteze cărțile în numărul din decembrie trecut. Nici măcar aniversar, prilejuit doar în parte de apariția Listei... la editura Aula din Brașov, în colecția coordonată de Al. Cistelecan, gestul colegilor mei din mai multe generații m-a emoționat cu atît mai mult. Și m-a obligat să reflectez la cîteva lucruri, între care cel puțin unul reprezintă o veche preocupare a mea, dacă nu chiar o obsesie. E vorba
Criticul și timpul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15361_a_16686]
-
hipertrofiate. Glisînd între mai multe registre ale senzorialului, poetul nostru urmărește să surprindă acele insesizabile mutații ale gîndului provocate de impactul obiectelor asupra subiectivității. Iată-l notînd neutru, tern, indiferent, ceea ce tentaculele sensibilității sale înregistrează - bănuim - cu o intensitate alarmantă. Gesturile prozaice și umile ne trimit cu gîndul la Bacovia ("îmi scot ciorapii și-i arunc pe scaun/ gest scurt cît o viață/ singurul ce-mi rămîne în creier/ ciorapii albaștri scaunul negru"). Ca și acesta, parcă în urma unei pierderi subite
Geometria visătoare by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15365_a_16690]
-
provocate de impactul obiectelor asupra subiectivității. Iată-l notînd neutru, tern, indiferent, ceea ce tentaculele sensibilității sale înregistrează - bănuim - cu o intensitate alarmantă. Gesturile prozaice și umile ne trimit cu gîndul la Bacovia ("îmi scot ciorapii și-i arunc pe scaun/ gest scurt cît o viață/ singurul ce-mi rămîne în creier/ ciorapii albaștri scaunul negru"). Ca și acesta, parcă în urma unei pierderi subite de energie, parcă sub efectul unui sedativ, poetul consemnează totul au ralenti, convertește datele realității imediate în repere
Geometria visătoare by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15365_a_16690]
-
două piane acordate la sfert de ton unul față de celălalt de Ives și multe altele. După ce se încheia lucrarea, găsea întotdeauna o remarcă ce ne lăsa perplecși, ceva în genul: ați simțit că partea a treia e recurența augmentată a gesturilor sonore ale temei întâi? Sau: uite aici ce idee bună să orchestrezi acordul de patru sunete în rimă împerecheată cu doi corni și două flageolete la contrabași! Păcat că n-a mai continuat-o, dar o va prelua în lucrarea
Dan Constantinescu sau învățarea prin exemple negative by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15357_a_16682]
-
definiția, în esență corectă, din DEX ("formulă de salut sau de mulțumire adresată unei femei sau unei persoane mai în vîrstă"), ar fi foarte utile anchetele sociolingvistice. Pentru că altminteri informațiile directe și comentariile suferă de o anume ambiguitate: ca și gestul pe care îl evocă, formula - adesea evitată în manualele și în ghidurile de conversație din a doua jumătate a secolului al XX-lea, poate pentru caracterul ei inconvenabil din punct de vedere politic (putea să apară ca prea umilitoare social
"Săr'na" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15372_a_16697]
-
-mi intre în amfiteatru - dar tot am distins cuvintele "blasfemie" și "afurisenie", aruncate ca o anatemă în direcția mea... însă mai mult decât toate acestea mă înspăimântă nesimțirea animalică a conducătorilor politici ai României. Cum altfel să califici succesiunea de gesturi în urma cărora unul dintre adjuncții procurorului general - dat afară cu surle și trâmbițe pentru ordinul de a-l aresta pe stradă pe cel presupus a se afla la originea afacerii "Armageddon II" - a fost, la doar câteva săptămâni după eveniment
Servește: Vadim. La preluare: Csurka by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15385_a_16710]
-
marea noastră cântăreață, de a o omagia și în același timp de a apela la prestigiul ei pentru lansarea unor tineri este demnă de toată lauda. Pe de altă parte, faptul că o artistă ilustră - care nu a făcut niciodată gesturi publicitare - a acceptat să dea competiției girul numelui său, este o garanție pentru nivelul la care aceasta se prefigurează. Probele cerute situează confruntarea de la bun început printre cele dificile, cu un repertoriu revelator pentru tehnica, aptitudinea de a exprima esența
În căutarea vocilor tinere by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15378_a_16703]
-
excepții, foarte rău. Ministerul Turismului e preocupat să fabrice o Dracula Land de prost gust, în loc să renoveze casele, străzile ori zidurile de incintă ale Sighișoarei și Sibiului, care ar atrage incomparabil mai mulți turiști și ar fi cu adevărat un gest civilizator. Văzîndu-i ministrului de resort zîmbetul semidoct cu care își anunță triumfurile de genul Dracula Land, mă întreb dacă mai putem lega vreo speranță de patrimoniul urbanistic național. Trebuie să recunosc că, în această privință, optimismul nu mă dă afară
Orașe by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15411_a_16736]
-
înalt Prea Sfințitul Petru de Bălți, Mitropolitul Basarabiei. Enervat, parlamentarul a scos în văzul cuvioșilor părinți un pistol. După ce l-a amenințat pe liderul PPCD, Iurie Roșca, senatorul de Bacău a părăsit, rapid, Palatul Patriarhiei. Și alte ziare au marcat gestul creștinesc al lui Ilie Ilașcu de a amenința cu pistolul în biserică întrebându-se dacă această ieșire nu trebuie legată de afirmațiile liderului PRM, CVTudor, că România trebuie să sacrifice aderarea la NATO pentru unirea cu Basarabia. Să reamintim că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15383_a_16708]
-
încă și mai puternică decît cuvîntul rostit. La aproape 40 de ani de la data premierei teatrale, Vicarul devine film. Cineva se întreba de ce atît de tîrziu. Printre altele - dincolo de "încărcătura inflamabilă" -, și pentru că piesa nu e cîtuși de puțin cinematografică; gestul lui Costa-Gavras (dublat întru scenaristică de dramaturgul Jean-Claude Grumberg) de a o adapta, oricît de liber, e un gest temerar. S-o spunem din capul locului: cineastul a cîștigat pariul cu sine însuși. Amen e un film puternic și sobru
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
Cineva se întreba de ce atît de tîrziu. Printre altele - dincolo de "încărcătura inflamabilă" -, și pentru că piesa nu e cîtuși de puțin cinematografică; gestul lui Costa-Gavras (dublat întru scenaristică de dramaturgul Jean-Claude Grumberg) de a o adapta, oricît de liber, e un gest temerar. S-o spunem din capul locului: cineastul a cîștigat pariul cu sine însuși. Amen e un film puternic și sobru, care distilează o emoție cerebrală, o răceală incandescentă... Scenariul a operat și a epurat masiv substanța piesei, urmărind un
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
moartea aparentă. În convergență cu eforturile titanice de înălțare spirituală, își alege modele pe măsură: N. Iorga (seriozitate și geniu), B.P. Hasdeu (enciclopedism), Nae Ionescu (ortodoxie, elocvență, charismă). Trăind atitudinal la temperatura incandescentă a frondei de enfant terrible, recurge la gesturi extreme, al căror exces îl va dezavua ulterior. Astfel, în 1926, la nici 20 de ani, îl critică violent pe Iorga, rupîndu-se definitiv de profesorul care jucase în viața lui "un rol aproape magic". În 1937, după acuza de "scriitor
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15408_a_16733]
-
iarăși, împreună, umăr la umăr, ca altădată. Mi s-a părut poate cel mai semnificativ omagiu pe care au reușit să-l aducă memoriei lui Caragiu, geniului lui, generozității și imensei iubiri față de teatru. Ochii, tonul vocii, expresiile ludicului, profunzimea gesturilor, mirările, seriozitatea și farsele, tandrețea, volubilul și tristețea, dimensiunile irepetabile ale histrionului, ale poetului, tăcerile, lumea sonoră și explozivă, toate acestea (și încă multe altele pe care le-a angrenat cu el, le-a asumat neliniștitei sale existențe) au mișcat
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
magia lor plastică, aceeași în esență la ușile masive de cetăți și palate, ca și la colibele umile. Stă în puterea artei să transfigureze. Într-un film de Robert Bresson, Balthazar, incită frecvența cu care eroii deschid și închid uși: gesturi simbolice, cu sensuri ce invită la reflecții pe marginea a ceea ce înseamnă prezență sau lipsă, chemare sau refuz, perspectivă sau opacitate, inocență sau greșeală, apropiere sau depărtare etc. Ușa separă lumi, dar le și unește, lumea din afară, a privitorului
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
poeziile pe care i le dedicase lui Eminescu și unele din cele care i-au fost dedicate ei, Însoțindu-le cu comentarii. Și-a procurat arsenic de la farmacie și În timpul nopții, acesta i-a adus sfârșitul. Ea a săvârșit un gest ca În antichitatea greacă, așa cum a subliniat N. Iorga. Și astfel, În curtea bisericii „Sf. Ioan” din Văratec, Își doarme somnul de veci cea mai frumoasă și mai cultă femeie a vremii ei, muza poetului-geniu, Mihai Eminescu, departe de mormântul
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
v. Bernard-Henri Lévy: Les aventures de la liberté). De altminteri, ethosul suprarealiștilor și-a făcut simțită prezența și ca un exercițiu de disciplină, pe un fundal epocal de toleranță. Dezordinea dispusă a răspunde aparent în haos a fost confruntată cu un gest de ordine. Numeroasele excluderi din rîndul suprarealiștilor a celor ce ar fi încălcat "ortodoxia mișcării", credem că semnifică, mai mult decît "totalitarismul" vizat de Bernard-Henri Lévy, năzuința către o structură, către o consecvență firească. Năzuință vizibilă, între altele, și în
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
simț al sonorității. Nelipsitele și previzibilele pauze aduc cu ele impresia inevitabilă de neîndurare, de neînduplecare. E o muzică tăioasă (chiar în nuanțe reduse), cu țâșniri vulcanice și dispariții hieratice. Imprevizibilitatea apare la nivel infinitezimal, în diferențele complexe dintre aceleași gesturi sonore. Timpul se pietrifică aici, devenind netimp, stare pură. Prezența roții și timpul ciclic este credința asumată muzical a Doinei Rotaru, reflectată atât de bine în titlul unui opus cameral: Ouroboros. Discul de la Electrecord continuă această concepție temporală și simbolică
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
ori de critica noastră. Este vorba despre o categorie aparte de memorialistică: memorii, jurnale ale unor aristocrați. Spre exemplu ironia multor pasaje din cartea Marucăi este greu perceptibilă, este o construcție complexă. Metafizica în exces temperează unele "libertăți", justifică anumite gesturi - există aici un efect terapeutic. Reacția cititorului ar putea fi de respingere. Pe coperta a patra găsim citate cîteva rînduri din Jurnalul lui Eliade: "Vorbește în majuscule: Absolut, Viață, Ideal, Spirit de observație, expresii surprinzătoare. Și, ceea ce mă încîntă, vanitatea
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]