658 matches
-
triumful romanității creștine. Într-o vreme când misionarismul imperial cunoștea sub Justinian mari reușite, epocă de reafirmare a superiorității romane prin valorile creștinismului, latinofonii creștini nord-dunăreni au fost adevărați "apostoli" anonimi printre păgânii alături de care conviețuiau. Pierderea specifității obiceiurilor funerare getice (dacice) în fosta provincie și a celor sarmatice în nord -vestul Daciei, în cursul secolului V, se explică prin creștinarea acestor populații de către romanici, aceeași realitate a stat și la baza asimilării de către autohtoni a gepizilor, în secolele V-VI
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
rapidă și mai radicală în mediile urbane. Ca peste tot în Imperiul roman, și în Dacia, realitățile religioase autohtone au supraviețuit, mai mult sau mai puțin transformate, nu numai romanizării, dar și creștinării". Avem destule dovezi ale supraviețuirii moștenirii "păgâne", getice și romane, în spiritualitatea românească: cultul morților, mitologia funerară, riturile agrare, obiceiurile sezoniere, credințele magice ș.a. Acestea persistă, abia schimbate, de la o religie la alta, timp de milenii! Un exemplu concret de continuitate, evidentă până la vocabular, este cel al zeiței
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
românească: cultul morților, mitologia funerară, riturile agrare, obiceiurile sezoniere, credințele magice ș.a. Acestea persistă, abia schimbate, de la o religie la alta, timp de milenii! Un exemplu concret de continuitate, evidentă până la vocabular, este cel al zeiței Diana! V. Pârvan, în Getica, presupune că Diana daco-romană (Diana Sancta) era aceeași divinitate cu Artemis-Bendis a tracilor (Herodot, IV). Echivalența aceasta, nedemonstrată încă, nu lasă nici o îndoială că sub numele roman al Dianei se ascundea (sincretizată sau nu ), o zeiță autohtonă. Cultul acestei zeițe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Mundo, descendent din Attila. Bulgarii sunt chemați în ajutor și de împăratul Zenon, în seolul al V-lea, împotriva goților. În Panegiricul lui Ennodius, bulgarii apar ca "vulgares", iar ca neam "îndărătnic", lângă huni, sabiri și hunuguri, la Iordanes, în Getica. Același istoric îi amintește pe bulgari și pe vremea lui Justinian (527-565), ca un contingent în confederația avară. Paul Diaconul îi menționează pe bulgari și în Italia, aduși acolo de longobarzi. Sub împăratul Mauriciu, bulgarii năvălesc întâi în Tracia, și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în Banatul răsăritean și Oltenia, în partea de apus a Munteniei, aflată între Olt și "limes transalutanus". Teritoriul Dobrogei a cunoscut și el o intensă romanizare, cu excepția coloniilor grecești de pe litoralul pontic. Pe linia Dunării dobrogene se aflau localități rurale getice, romane sau celtice, două orașe erau municipii (Tropaeum Traiani și Troesmis), iar în orașul Durostorum se afla reședința legiunii a XI-a Claudia. Moldova sudică era supravegheată de trupele romane aflate în castrul de la Tirighina (Barboși)-teritoriu roman ce aparținea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și informațiile despre geți consemnate de Herodot (atât de importante și de controversate) au fost culese de acesta „de la elenii care locuiesc în Hellespont și în Pont”, dar, se pare, nu de la grecii rezidenți în Tomis, Histria sau Calatis (zonă getică), ci de la cei din Olbia (zonă scitică) și din Apollonia Pontică (zonă sud-tracică) - două dintre probabilele escale ale părintelui istoriei în periplul său pontic (1). Situația devine și mai dificilă atunci când e vorba de a reconstitui credințele mitice și practicile
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
V-lea î.e.n.) a acestei mentalități și practici magice. Mult citata informație a lui Herodot pare a fi întărită de date arheologice. Este vorba de o cnemidă (datată din secolul al IV-lea î.e.n.) desco perită în mor- mântul princiar getic de la Agighiol (județul Tulcea), pe care este repre zentat un călăreț arcaș săgetând un balaur uranian (7, p. 45). În secolul I e.n., autorul latin Columella (De re rustica) vorbește despre „gonitori de nori” (nubifugus). La rândul său, în secolul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
terminată. 68. Andrei Oișteanu, Grădina de dincolo. Zoosophia. Comentarii mitologice, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980 (între timp a apărut o nouă ediție a cărții la Editura Polirom, Iași, 2012). 69. Romulus Vulcănescu, Mitologie română, Editura Academiei, București, 1985. 70. Vasile Pârvan, Getica. O protoistorie a Daciei, Editura Meridiane, București, 1982. 71. Nu se știe dacă sunetul produs de nuca de cocos lovită de țăruș avea vreun rol magic în cadrul acestui ceremonial, dar se știe că acest fruct (găurit, golit și lovit cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
la magul Abaris, consemnez faptul că, pentru unii istorici și filologi (Th. Mommsen, I.I. Russu - 73, p. 122 ; 157, p. 130), Seuthes - tatăl lui Abaris (cf. Suidas) - ar fi una și aceeași persoană cu Zeuta, marele preot al geților. Iordanes (Getica, 39) îl așază pe „învățatul Zeuta” alături de Zalmoxis și Deceneu. Oricum, Seuthes este un antroponim trac, fiind cunoscută o întreagă dinastie purtând acest nume la tracii odrisi, în secolele V-IV î.e.n. Seuthes I a domnit (424-410 î.e.n.) peste un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
faptul că ambii balauri nu sunt reprezentați, ca de obicei, într-o postură agresivă, ci, dimpotrivă, într-una de supunere totală. Personajele antropomorfe nu înfruntă monștrii (așa cum înfruntă balaurul atmosferic un călăreț arcaș de pe cnemida nr. 1 din mormântul princiar getic de la Agighiol, județul Tulcea, secolul al IV-lea î.e.n. ; cf. 107, p. 45), ci îi leagă fie la propriu (cu căpăstru), fie magic (prin actul libației). Revenind la plăcuța nr. 2, consemnez faptul că poziția oblic- -ascen dentă a preotesei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pentru această ipoteză merită să fie schițate. Se știe că astfel de rituri sângeroase erau practicate în vechime, din diverse rațiuni magice, de mai toate populațiile : evrei (Facerea, XXII), sciți (Herodot, Istorii, IV, 62), geți (Herodot, Istorii, IV, 94 ; Iordanes, Getica, 40-41), celți (Diodor, Biblioteca istorică, V, 29), germani (Tacitus, Anale, I, 61), traci (Strabon, Geografia, XI, 14, 14) ș.a.m.d. Dar pe mine mă interesează acum anumite sacrificii umane : cele produse (în special prin decapitare) cu scopul de a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
geți)” (Enea din Gaza, Teofrast). Ulterior, cei sacrificați erau aleși dintre sclavi, condamnați la moarte sau prizonieri. Așa cum apare pe Columna lui Traian, se pare că geto-dacii decapitau prizonierii romani și le înfigeau capetele în pari, pe zidurile cetăților. Iordanes (Getica, 40- 41) scria despre geți că-l înduplecau pe zeul Marte „printr-un cult sălbatic (căci victimele lui au fost prizonierii uciși), socotind că șeful războaielor trebuie împăcat prin vărsare de sânge omenesc”. Unii autori consideră că altarul de andezit
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fluviorum et montium nominibus (circa secolul al II-lea e.n.), atribuită lui Plutarh. Pasajul care mă interesează se referă la tracii sud-dunăreni, foarte probabil la odrizi, localizați în preajma râului Hebrus. Odrysium pariter Getico foedavimus Hebrum // sanguine... („Am pătat cu sânge getic Hebrul odrizic”), la poetul Claudianus Claudius (Panegyricus de Tertio Consulatu Honorii Augusti, 147-148) (239). Pseudo-Plutarh relatează următoarele : Lângă fluviul [Hebrus] despre care am vorbit, crește o plantă asemănătoare cu origanul, al cărei vârf îl taie tracii și - după ce s-au
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
nobili și mai înțelepți, pe care, învățându-i teologia, i-a îndemnat să venereze anumite divinități și anumite sanctuare și i-a făcut preoți, dându-le numele de pilleati ”, scria Dion Chrisostomul în secolul I e.n. (citat de Iordanes în Getica, XI, 72). Unii istorici ai religiilor (W. Burkert, J. Bremmer, I.P. Culianu ș.a.) au glosat pe marginea diferențelor dintre cele două mani- festări religioase, dar și dintre tipul de extaz specific bacantelor dionisiace, pe de o parte, și cel specific
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
superficială și declarativă) și promova un iraționalism anticritic care, între altele, se exprima și printr-un dispreț față de Maiorescu. (Nu mai puțin și față de Caragiale și chiar de Arghezi.) Această generație a fost atrasă de „fondul nostru nelatin” revelat de Getica lui Pârvan, dar a ajuns la un exces, pe care-l numim „tracomanie” și care era în fond o apologie a barbariei. Cei din generația mea, care acceptând și asimilând ideea de conștiință tragică, ignorată în genere de părinții noștri
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
a se dedica rezumării Istoriei goților a lui Cassiodor a cărei versiune abreviată a fost intitulată Originile și faptele geților (De origine actibusque Getarum), adică ale goților, așa cum am spus mai sus (opera se mai numește și Istoria geților sau Getica). S-a întors apoi la Cronica lăsată neterminată și a completat-o scriind Compendiul cronologic, sau originea și faptele poporului roman (De summa temporum vel origine actibusque gentis Romanae). În timpul redactării Istoriei geților, în care Iordanes împrumută de la Cassiodor atât
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că profilul sau nu se va confundă cu nici una din pozițiile exprimate, luate în parte. Rubrici: „Comentarii”, „Recenzii”, „Note”. Lui Lucian Blaga îi aparțin îndeobște contribuțiile de reflecție filosofica, în care se regăsesc preocupările lui dominante: Despre viitorul filosofiei românești, Getica (privitor la „particularitățile stilistice” ale spiritualității dace), Despre permanentă preistoriei (continuitatea prin vreme a unor reminiscențe arhaice), Fenomenul istoric (considerații de filosofie a istoriei), Kant și metafizica, Organism și societate (cu trasarea deosebirilor). Tot el face publice amintiri despre Mahatma
SAECULUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289428_a_290757]
-
a se dedica rezumării Istoriei goților a lui Cassiodor, a cărei versiune abreviată a fost intitulată Originile și faptele geților (De origine actibusque Getarum), adică ale goților, așa cum am spus mai sus (opera se mai numește și Istoria geților sau Getica). S-a întors apoi la Cronica lăsată neterminată și a completat-o scriind Compendiul cronologic sau originea și faptele poporului roman (De summa temporum vel origine actibusque gentis Romanae). în timpul redactării Istoriei geților, în care Iordanes împrumută de la Cassiodor atît
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de poeta vates a lui Vasile Pârvan. Am scris de mai multe ori despre această minunată ființă. Niciodată nu am fost mulțumit de cum am scris despre dânsul. Poemul eseu Vasile Pârvan - Stâlpul mi se pare insuficient, iar Elegia a doua, Getica, numai o tânjire de a înțelege măreția avertismentului său istoric”. Elegiile au mai multe simboluri decât recunoaște autorul lor. Critica literară s-a arătat puțin reticentă, o parte a ei chiar ostilă față de această poezie care renunță la formele tradiționale
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
înlăuntrul-desăvârșit / și / deși fără margini, e profund limitat. Dar de văzut nu se vede...”. Stilul este solemn și ermetic ca în vechile cosmogonii. Stil pregătitor, inițiatic, cu propoziții oraculare din care fiecare înțelege ceea ce poate. Elegia a doua, numită și Getica, destramă, în stil aproape eseistic, această solemnitate dă o idee despre popularea universului cu zei. Zeul apare acolo unde se produce o ruptură în coerența materiei, orice rană naște zeul ei, orice suferință este sacralizată. Dar suferința de a scrie
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
și chiar întâlnindu-l pe Mihai Eminescu, de două ori, acolo, așadar fiind autorizat moral să conteste autenticitatea transfigurării ficționale a personajelor în discuție. În genere, polemicile capătă sub pana lui o pronunțată culoare anecdotică, bunăoară istoria ridicolă a pieptenelui ,,getic” pe care Pârvan îl apreciază drept antic, deși se dovedește curând ca aparținând recuzitei recente a grajdurilor de cai dintr-o mahala bucureșteană. Un segment distinct îl constituie paginile memorialistice. Ținând cont de faptul că T.-S. își începe redactarea
TZIGARA-SAMURCAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290320_a_291649]
-
nu a fost dintotdeauna astfel. La finele Erei Terțiare și începutul celei actuale (Cuaternar), în urmă cu 1,85 milioane de ani, Carpații răsăreau din apele salmastre ale unei mări ce umplea atât depresiunea dintre Carpații Meridionali și Balcani, Depresiunea Getică, dar și pe cea Panonică, ce trimitea un fel de golf în interiorul lanțului carpatic. Cu începutul Cuaternarului, care înseamnă pentru acest spațiu începutul unei succesiuni de glaciații și interglaciații (Pleistocenul) și totodată apariția omului (Paleoliticul), marea din Depresiunea Getică începe
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Depresiunea Getică, dar și pe cea Panonică, ce trimitea un fel de golf în interiorul lanțului carpatic. Cu începutul Cuaternarului, care înseamnă pentru acest spațiu începutul unei succesiuni de glaciații și interglaciații (Pleistocenul) și totodată apariția omului (Paleoliticul), marea din Depresiunea Getică începe a se retrage către răsărit, către actuala cuvetă a Mării Negre. Dintr-un fost golf al acestei mări, aflat la legătura dintre cele două lanțuri muntoase - Carpații și Balcanii - și care corespunde azi cu Defileul Porților de Fier, pornește către
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
pe urma mării ce se retrăgea, un curs de apă. La început modest, firav, lua amploare în înaintarea sa și primea apele râurilor ce coborau de o parte și de alta, din Carpați și Balcani. Acest colector de pe fundul Depresiunii Getice era viitorul curs al Dunării Inferioare, care, prin eroziunea regresivă, reușește la un moment dat să străpungă muntele din care izvorâse și să capteze astfel apele marelui lac panonic, pentru ca, prin cursul său dintr-o dată amplificat, să-l dreneze treptat
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
și cele de pe versantul vestic al Carpaților Apuseni. Pe măsura golirii lacului panonic, se conturează în urma lui cursul superior de azi al Dunării, care se va racorda în final, în Defileu, cursului Dunării Inferioare. În timp ce fundul marii Depresiuni Carpato-Balcanice, Depresiunea Getică, se colmata cu pietrișurile și nisipurile rostogolite de apele coborând din munți, pe interfluviile de câmpie ce răsăreau treptat de sub ape, se depunea loessul spulberat eolian din albiile acestor ape. Această depunere se realiza în perioadele reci, cu luncile uscate
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]