160 matches
-
moare, Prin țară unde secetă e mare, Dar și mai mare este Guguianu. În tragică dezordine păgâna, El știe să impună armonie, Și-n artă lui, cea limpede și vie, Creația divină o îngâna. Sfârșitul lumii iarăși ne încearcă, Trăim, gheboși, în niște paranteze, Ca într-un fel de resturi de la Arca, Dar mai exista conștiințe treze, Când marmură consimte să urmeze Aceste mâini, din alte veacuri, parcă. Până în urmă cu câteva zile, Sala Dalles a fost gazda unei expoziții de
Marcel Guguianu () [Corola-website/Science/303392_a_304721]
-
publică, independent de valoarea lor dramatică. Mulți dintre poeții și prozatorii amintiți mai sus au cultivat și genul dramatic. Este cazul lui Râul Brandăo, autor al pieselor "O Doido e a Morte" (Nebunul și moartea), "O Gebo e a Sombra" (Ghebosul și umbră), scrise în stilul său caracteristic. Din grupul de la "Orpheu" trebuie menționat Almada Negreiros, care poate fi socotit un autor simbolist prin "Antes de Começar" ( Înainte de a incepe), "Deseja-se Mulher" (Se caută femeie), "Pierrot e Arlequim". Din grupul de la
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
autoritatea tatălui său Carol cel Mare. Pepin a fost cel de al doilea dintre fiii regelui Carol cel Mare al francilor, cu soția sa Hildegard.. La naștere, el a purtat numele de Carloman, însă atunci când fratele său vitreg Pepin cel Ghebos l-a trădat pe tatăl său, lui i-a revenit numele regal Pepin. El a devenit rege al longobarzilor, după ce Carol a cucerit statul longobarzilor în 781, și a fost încoronat de către papa Adrian I cu Coroana de fier a
Pepin de Italia () [Corola-website/Science/325087_a_326416]
-
Guaimar al II-lea ("Waimar", "Gaimar", "Guaimario", uneori numit Gybbosus, "Ghebosul") (d. 4 iunie 946) a fost un principe longobard de Salerno, de la 901 până la moarte. Tatăl său a fost principele Guaimar I, iar mama se numea Itta. Guaimar al II-lea a fost asociat la domnie alături de tatăl său încă
Guaimar al II-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324655_a_325984]
-
și Godefroi s-au căsătorit în 1053 sau 1054 în biserica San Pietro din Mantova de către însuși papa Leon al IX-lea, după ce acesta revenise dintr-o călătorie în Germania. În același timp, Matilda a fost logodită cu Godefroi "cel Ghebos", fiul lui Godefroi "cel Bărbos" dintr-o căsătorie anterioară, așadar frate vitreg cu Matilda. Împăratul Henric al III-lea a reacționat violent față de căsătorie neautorizată a Beatricei cu inamicul său Godefroy și a pătruns în Italia la începutul primpverii anului
Matilda de Toscana () [Corola-website/Science/324696_a_326025]
-
Potrivit biografului său, Donizone de Canossa, Matilda vorbea fluent "limba teutonică", ca și "minunata limbă a francilor"). De asemenea, ea scria în limba latină. Cândva în această perioadă, Matilda s-a căsătorit până la urmă cu fratele ei vitreg, Godefroi "cel Ghebos", față de care ea avea un mare dispreț. În 1071, ea a născut-o pe fiica ei, Beatrice. Toate biografiile Matildei susțin că noul născut a murit în primul an de viață, deși genealogiile contemporane lui Michelangelo Buonarroti consideră că mica
Matilda de Toscana () [Corola-website/Science/324696_a_326025]
-
desigur motivată de propriile sale pretenții asupra proprietăților Matildei, a susținut mereu că aceasta nu ar fi avut niciodată vreun copil. Matilda și soțul ei Godefroi s-au despărțit după moartea lui Godefroi "cel Bărbos" din 1069, iar Godefroi "cel Ghebos" s-a întors în Germania, unde până la urmă a obținut Ducatul Lotharingiei Inferioare. Atât mama, cât și soțul Matildei au murit în 1076, lăsând-o pe aceasta singură în a controla marele său patrimoniu din Italia, ca și pământurile din
Matilda de Toscana () [Corola-website/Science/324696_a_326025]
-
a altor teritorii aflate în posesia lui Willem de Utrecht. Poporul s-a răsculat, însă acțiunea a fost respinsă, iar teritoriul a revenit sub dominația episcopală, ca urmare a acțiunii unei armate de sub comanda ducelui Godefroi al IV-lea cel Ghebos de Lotharingia, trimisă la ordinul împăratului Henric al IV-lea. În 1076, la solicitarea episcopului Willem, ducele lotharingian a vizitat domeniile acestuia de la granița cu Frizia. La Delft, ducele a fost asasinat de către răsculați, în 26 februarie 1076). La rândul
Dirk al V-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328668_a_329997]
-
spune așa. Pe lângă Balcani, văd, încă mai merge. Mai am un regret: această abordare stă mărturie că acolo, undeva, în sufletele unora, stă ascunsă o mogâldeață sinistră ce abia așteaptă să se scalde în sângele fierbinte al intelectualității, un sadic ghebos, dârz urmaș al bolșevicilor corciți cu miasma sovietelor infame. Doamnă, să trăim în pas cu vremurile, PSD-ul nu mai înseamnă de mult FSN, acea sperietoare pe care unii n-o lasă deloc să-și dea duhul. Argumentați apoi, în
Ninel Peia, deputatul PSD care vrea monarhie: Insinuați că mă lăbărțez în două luntrii? by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/103608_a_104900]
-
s-a sfătuit cu vrăjitorii și cărturarii timpului, dar n-a dat de leacul muțeniei. Într-o vreme așa în amurg de vară, iaca vine la Domn o babă, dar bătrână de-și scărpina pieptul cu nasul, așa era de gheboasă - și-l povățuiește să cheme pe Soare la un ospăț și să-l cinstească după toate rânduielile cuvenite fețelor strălucite. După ospăț, când toți or fi în toane bune, să trimită fata și să ceară o sărutare de la craiul zilei
Povestea florii soarelui [Corola-other/Imaginative/83528_a_84853]