1,291 matches
-
o superioară indiferență. Stomacul i se chircise, i se pliase, i se îngrămădise sub coastă, un măr, o felioară de pâine erau pentru el un adevărat chilipir, secreta acizi și mistuia totul cu un zel desăvârșit, apoi se strângea iarăși ghem și aștepta cu aceeași aleasă răbdare. Auzise ea despre unul care venise de la închisoare și-și pusese nevasta să taie vițelul cel gras. Se îndopase cu încrâncenare, ca să recupereze, ce și-o fi zis, acum sunt liber ca pasărea cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce în organismul lui e mișcare, un huruit în stomac, învăluit de ecou, produs ca într-o cameră goală, un ușor spasm în intestine, care-l face să tresară. Ea îl mângâie ușor la ceafă, acolo unde se află întregul ghem de reflexe, se va trezi? Nu, nu se va trezi, doarme și o poartă cu el în somn, îi răspunde spontan la mângâiere cu o apăsare pe șold, este cu ea, negreșit, îi presează mai departe cu degetele ceafa, coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
flegmatic, respirația lui fierbinte o înfioră. O poartă pe sus către dormitor. Amețește în timp ce simte că o ia în stăpânire, o plăcere împinsă până la paroxism. Acum îl știe lepădat de toate, curat, singur cu ea, aflat dincolo de puterea voinței, un ghem de reflexe. De stări primare mute, cu fiecare clipă își mai leapădă o greutate, un clișeu, o interdicție, o îndatorire, prestanța, statura țeapănă, clarviziunea, înșiruirea de fraze, până devine curat ca o picătură de rouă ancestrală, se afundă în timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o jucărie zornăitoare, se enervă un pic era superstițioasă, pe urmă își aminti că-i tăiase calea un copil, nu o pisică, ceea ce nu era totuna. Da, era un copil, dar jucăria cărată după el reprezenta o pisicuță fugind după ghem. Fleacuri, fleacuri! Afară era minunat, adolescentele purtau pantaloni trei sferturi, bufanți în talie, unele aveau coapsele puternice părea evidentă preocuparea obsedantă a părinților de a-și îndopa odraslele cu orice preț, după principiul: pe vremea noastră tot am mai mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tot învârtea în jurul meu, lovind spicele cu codița jucăușă. Îl mângâiam și gândul îmi zbura la Zdreanță cel cu ochii de faianță. Căldura din jur părea învinsă de entuziasmul nostru, iar drumul către casa bunicii devenea tot mai fascinant. Un ghem de blană albă, prietenos și jucăuș, își ascundea durerea doar pentru fericirea mea. O inimă deschisă mă făcea să citesc în ochii de faianță o fericire și o prietenie triumfală. Visam de fericire și-mi vedeam vacanța ca un fulg
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Acum nu mai este. Niște oameni răi l-au otrăvit. L-am găsit într-o dimineață mort lângă poartă. Îmi aduc aminte cum apăreau de după sobă ochii lui mici, rotunzi, strălucitori, că seara, cuibărind-se în brațele mele ca un ghem, torcea de zor. Pufi, pisoiul meu drag și alintat, avea o blană moale, maroniu-roșiatică, capul nostim, rotund, cu ochii limpezi și verzi și năsucul rece, pe care de multe ori și-l băga în ligheanul cu cenușă. Cu urechile ascuțite
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Avea motive suficiente să se teamă de acest lucru. Ușa se deschise În sfârșit cu destul elan, și În fața sa apăru femeia din vitrină, cu cortul portocaliu În brațe. Nici măcar nu era Împachetat cum s-ar fi cuvenit, ci făcut ghem ca o parașută pe care trebuie s-o Îngropi după ce ai fost „desantat” În teritoriul inamic. Înaltă, osoasă, gura mare, ochii verzi ușor oblici, părul roșu venețian. V-am adus cortul, zise ea și dădu drumul cearceafului portocaliu care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pâlc de trestii, șoapte, râsete Înfundate și scârțâitul ritmic al patului din dormitor. Într-un târziu, peste toate acestea, venea unificator geamătul prelung, ațâțător și Înfricoșător al unei ființe misterioase care Îi tăia respirația și-i accelera pulsul. Se făcea ghem și Își trăgea pătura peste cap invocând În ajutorul său somnul. Dar somnul Îl ocolea. Atunci se scula și izbea furios În perete, cu pumnii. Liniștea revenea treptat, iar el adormea istovit. Dimineața, privea lumea ca pe un lan de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
valizei. Mai iau o aspirină și o să-mi treacă. Crezi? suspină vocea. Convins că la mijloc era vorba de o provocare, un ecou târziu al discuției cu Gheretă, Își trase peste cap pătura din păr de cămilă și se făcu ghem, gata asemenea unui făt după culbută să Întâmpine lumina cu strigătul Învingătorului la ceasul hotărât. Ar fi adormit, poate, dacă vocea din valiză nu l-ar fi Întrebat dojenitoare: Vă culcați fără să știți ce scrie doamna Ster? Doamna Ster
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mari la perete. Am rămas cât mai tăcut posibil, numărând în gând secundele de tăcere: o oaie... două oi... trei oi... patru oi... ci... Bum. Ian dispăru într-un salt roșcat de energie năvalnică, iar eu, șocat, m-am făcut ghem. Un alt bum. Un trosnet. Un bufnet. Un bum. Un alt trosnet. Instinctele mi se treziră și îmi răspândiră în tot trupul un val de substanțe chimice, amorțindu-mi vârfurile degetelor, buzele și urechile. Stomacul mi se strânse și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și că nu i-a mai păsat nici cât o ceapă degerată de nimic pe lume. — Și care e morala poveștii? mă întrebă Clio într-o după-amiază, pe când ședeam pe un străvechi bloc de piatră și mâncam înghețată. — Nu oferi ghemul tău de lână unui soldat străin în tuneluri subpământene? Clio râse. Nu, oferă-i-l, zise ea. Dar nu te deranja după aia să mergi să-i cunoști părinții. Încă se mai juca încântată cu aparatul foto, așa că am frunzărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
verzi îmi urcară pe gât și se revărsară din mine pe toată podeaua cu dale albe și negre. 15 Luxofagul Duhoarea vomei ajunse la mintea mea și o trezi. Leșinasem. Imediat ce am deschis ochii, stomacul mi s-a strâns iar ghem și am icnit, cu pieptul lipit de genunchi, îndoit de mijloc în scaun. Am scuipat mucus acid pe voma împrăștiată în fața mea. Am tras repede aer în piept, înainte ca un alt acces de vomă să-mi golească plămânii. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mâncare pe care o cumpăraserăm de la un service deschis nonstop și dădu ocol mașinii pentru a scoate cușca lui Ian din spate cu cealaltă. Dacă mergem departe, am spus, Ian o să devină cam greu. — Deja e greu. O să ne descurcăm. Ghemul întunecat în care se strânsese motanul se foi în cușcă, amintindu-ne că era de față la discuția noastră despre el, apoi se prefăcu iarăși că doarme. — Tot nu știu unde mergem. — Of, termină cu asta, o să vezi în curând cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
așa, Eric? Apoi se ridică și-și trase pe ea jacheta mare, de camuflaj. — Scuze, am spus, rușinat, revenindu-mi în simțiri, dându-mi seama că timpul trecuse puțin cam ciudat pentru mine și că strângeam încă inutil hainele făcute ghem la piept. — Hei, făcu ea și ridică din sprâncene. Am glumit. Te iau peste picior. Am încuviințat. Încerca să fie amabilă și eu mă simțeam și mai prost ca înainte. Scout puse plasa cu mâncare în rucsacul ei, apoi începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Gherasim Macarovici... - Ei, Gherasim Macarovici... sincer sé fiu, nici eu nu știu ce sé Înțeleg din natură umané. Este pliné de contradicții, dragé Gherasim Macarovici, atîtea porniri contrarii și nemotivate! Da, Macarîci, anume nemotivate, asta vreau sé știți, natura umané este un ghem de porniri nemotivate! Cum sé le Înțelegi, Macarîci, dacé sînt nemotivate? Înțelegi ce vreau sé zic? Adicé cum sé Înțelegi ceva care nu are motiv, n-are rațiune, Înțelegi, Macarîci? Ori, cum sé Înțelegi ceva care n-are rațiune? Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
născut pe timp de bombardament. Cînd l-am văzut prima oară, am crezut că-i tata: "Tătișor, s-a-ntors tătișor". Presupusul "tătișor" era vărul lui drept. De-asta i-am spus anapoda, "unchiul tătișor". Unde o fi poza lui, cu un ghem de fetiță în brațe? Fetița cu funde uriașe, apretate, căreia-i citea Micul prinț. El mi-a pus în mînă toate cărțile feerice ale copilăriei. Contes de fées și Edmondo de Amicis, Verne, Viața unui explorator la pol, Dumbrava minunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
atît de brutal. Critica te laudă. Niște idioți. Sînt sătul de unguente pseudo-eseistice. De "hermeneuți-hormoneuți", cum le zice Saul Bellow. Unde eram? Avusesem cîțiva ani grei, cîteva plecări pe care nu le-am vrut. Drumurile mi se adunaseră în piept ghem, gata să mă înece. Nu mai primeam nimic de la tine. Degeaba te crucificam pe paletă. Eram cu gîndul să mă spînzur. Am ieșit în zori, în grădina bisericii ortodoxe din Toronto. O pictasem și nu-mi plăcea cum ieșise. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Sadoveanu", i-a încununat activitatea de "intelectual angajat" în numele maselor/meselor de protocol. Cert e că la conducerea revistei "Ora", într-o primă fază, s-au strecurat și gazetari sub stare polemică. Mințile suple au cîștigat scurt timp mingi de "ghem". În a doua fază, au cîștigat mingea de set mediocrii cu instinct social. Mingea de meci i-a revenit unui rudimentar ca Genosse. Nici după "căderea tablourilor" nu se dumirise: "Stați liniștiți. A căzut Ceaușescu, nu Partidu'!", zice-se că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
am fost plecat, am tot vorbit cu tine însuți cum aș fi vorbit cu mine însămi". Suferința își descoperă fața de serie. Chinul celuilalt te chinuie mai puțin decît bobul de mazăre pe prințesa mofturoasă. Mai ales cînd trageșitrage din ghemul vorbelor. Cînd încearcă să le dezlege și firele se încîlcesc și mai rău. Lasă pictura să-ți exprime sentimentele, Russ. O face mai bine decît cuvintele. Hai să tăcem. Cum să tac? Am în gîtlej sute de cuvinte care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la el l-am abandonat o vreme, acum sunt multe alte lucruri la care trebuie să mă concentrez; să-mi dau în cărți, să-mi tălmăcesc visele, să consult cât mai mulți divinatori, să mă concentrez exclusiv asupra mea, la ghemul meu atât de scurt, să încerc să-l înnod, să-l cârpesc, să-l prelungesc cumva. De ce? Pentru că așa e construit omul, să regrete tot ce face: faptele, viețile și deopotrivă morțile, vezi programele de autodistrugere." Ea tace pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
atunci. Bunica mi-a explicat că nu puteai fi decât un arici, căci numai aricii zâmbesc atât de înfricoșător, cu zâmbet de om, când sunt surprinși, ca să fie lăsați în pace să-și reia poziția lor imbatabilă de apărare, în ghem. Dar eu am știut că ea se înșală. Știu că te-ai mai gândit la mine anii ăștia, chiar dacă m-ai dat de multă vreme uitării. Da, poate că m-am mai gândit, spune ea. Cred că m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lungit pe-o parte într-o poziție ce lăsa să i se vadă omoplatul lui ascuțit și diform, trupul lui gol și atletic semăna cu acela al unui zeu antic deținător al destinelor, ce strângea sub brațul încolăcit sub cap ghemul ei, ghemul înnodat anume, împiedicat să se desfășoare. A întins mâna și a atins pentru a doua oară aripa îngerească, a doua oară doar în aceste trei luni în care timpul ei a fost arestat. Rechinii războinici cu ochii albaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o parte într-o poziție ce lăsa să i se vadă omoplatul lui ascuțit și diform, trupul lui gol și atletic semăna cu acela al unui zeu antic deținător al destinelor, ce strângea sub brațul încolăcit sub cap ghemul ei, ghemul înnodat anume, împiedicat să se desfășoare. A întins mâna și a atins pentru a doua oară aripa îngerească, a doua oară doar în aceste trei luni în care timpul ei a fost arestat. Rechinii războinici cu ochii albaștri "We are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
numea Nicolae Iorga pe brăileni. Dar în jocul minții lui Dan Moldoveanu. Aceleași trăiri și aceleași sentimente cu ale autorului, aceleași locuri și miresme, aceleași conflicte, iubiri și răzbunări aprige, spuse însă într-un mod stufos și complicat, ca un ghem compact, căruia nu-i poți găsi capătul firului decât scotocindu-ți adânc memoria. Și asta se află doar la îndemâna unui brăilean. Și atunci, te încearcă un soi mulțumire. Dacă așa văd lucrurile, atunci cu ce anume avem de-a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
al satârului și, implicit, spaima gâturilor miilor de păsări retezate de-a lungul timpului le va lua cu sine. Nemișcarea covorului, timpul stătut de sub podele, cleiul uscat și murit de zeci de ani intre cepurile taburetelor, amintirea razelor solare, făcută ghem, bătaia lunii prin ferestre, adăugată celor ale inimii ei de îndrăgostită lulea, trilurile viscerale, din imaginea versurilor jazzificate în anii '70 de Ruben Blades, din volumul Aqua de Luna inspirat din nuvelele lui Gabriel Garcia Márquez, murmurate cu ochii închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]