1,669 matches
-
dintre toate, cea În care dr. Czinner stătea În parc, În berăria din colțul săracilor, și auzi Împușcătura făcând țăndări oglinda din spatele lui și avu dovada finală a cât de mult Îl iubeau cei săraci. Dar fantoma lui Czinner, cel ghemuit la adăpost, În timp ce vântul de răsărit mătura cheiul și marea cenușie mișca pietricelele, acea fantomă Învățase să plângă când Își amintea așa ceva, Înainte de-a se Întoarce la clădirea de cărămidă și la ceai și la copiii care-și imaginau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
destul de largă cât să-i adăpostească pe amândoi, Înălțând saci la gura acesteia În așa fel Încât să nu-i poată vedea nimeni de la ușă. Sacii erau grei, plini cu grăunțe, și ea nu terminase treaba când auzi voci. Se ghemui În grotă cu degetele Încrucișate, să-i poarte noroc. Ușa se deschise și raza unei lanterne se plimbă peste saci, deasupra capului ei. Apoi ușa se Închise și liniștea se reinstaură. Trecu multă vreme Înainte să aibă destul curaj să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îi dădu zor să aranjeze o măsuță scundă, lăcuită, apoi dispăru Înăuntru să aducă limonada. Doamne, ce bine e, am zis, aruncându-mi geanta de plajă pe podea și lăsându-mă să cad pe o canapea adâncă, În timp ce Lauren se ghemuia În balansoarul din Împletitură de nuiele. În mijlocul camerei creștea, până la tavan, uriașul trunchi roșu al unui bătrân și răsucit cactus. De unde stăteam, puteam desluși silueta cuiva care făcea plajă pe terasa casei de vizavi. Aceea este verișoara mea, Tinsley Bellangere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-l Întinse. Doamne, ce plăcut a fost Înotatul ăsta, am spus eu, ștergându-mă cu prosopul. Am luat un pahar cu mojito și am sorbit din el. Era foarte revigorant. —Nu-i așa că e genială piscina? remarcă retoric Lauren. Se ghemui În prosop pe canapeaua din fața lui Tinsley, iar eu, Într-un balansoar vopsit Într-un violent albastru Latino. Am observat că spătarul scaunului era Încrustat cu un superb sidef. —Ce faci, Tinsley? am Întrebat-o. Tinsley părea să fie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Hunter, părând să fie foarte amuzat. Ce e? Hunter era atât de drăguț, că mi-a fost imposibil să rămân furioasă pe el la nivelul cerut de situație. Ia uită-te la el, cât de minunat arăta, așa cum stătea acolo ghemuit lângă mine, somnoros. L-am sărutat. Poate că puteam să renunț la toate acuzațiile de rea purtare, chiar din acel moment? Poate că așternuturile acelea mult prea scumpe erau, până la urmă, foarte romantice... —Hai, iubito, spune, că-ți tot ninge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pe care se întinde mucegaiul. În fiecare buchet este înfipt câte un cartonaș pe care scrie „Sincere condoleanțe“. Și Helen zice: — Acum acoperă-ți fața - și începe să agite un tub de fixativ, apoi îl pulverizează spre ea. Femeia se ghemuiește cu ochii acoperiți, aplecată înainte, cu amândouă mâinile apăsate pe față. Și Helen dă din cap spre camera din capătul celălalt al rulotei. Mă duc. Îndesând o pensulă de rimel în tub, zice: — Nu te superi dacă soțul meu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
deschisă, cu perdelele atârnând un pic în afară. Perdele roz. Bucățile de hârtie sunt împrăștiate în noroi, și încep să le adun. În spatele perdelelor, în camera goală, se aude cum se deschide ușa. Din hol apare o siluetă, și mă ghemuiesc în noroi, sub fereastră. Pe pervaz se lasă mâna unui bărbat, așa că mă trag înapoi, lipindu-mă de zid. De undeva, de deasupra mea, unde nu ajung cu privirea, un om începe să plângă. Începe să plouă mai tare. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
blonde de pe frunte îi stau în sus, ciufulite, țepene și roșii precum coarnele diavolului. Țăcălia lui roșie. Totul este roșu; doar ochi-i sunt albi. Nu acel alb al steagurilor albe, al abandonului. E albul ouălor fierte tari, al puilor ghemuiți în cuști suprapuse, al durerii, suferinței și morții din fermele industriale. — Ca Adam și Eva izgoniți din Grădina Raiului, zice. Stridie stă pe terasamentul de pietriș al șoselei și se apleacă spre Mona, care a rămas pe banchetă: — Vii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și de coliere, și de inele. Detaliile în legătură cu costumul ei ar fi că are o culoare. E un costum. E distrus. Ține-mă în brațe, te rog, zice. Dincolo de geamul cenușiu, bebelușul desăvârșit stă pe o pernă de plastic alb, ghemuit pe-o parte, cu degetul în gură. Desăvârșit și străveziu ca gheața albăstruie. O iau pe Helen în brațe, și ea tresaltă. Genunchii încep să i se moaie, și o așez pe podea. Helen Hoover Boyle închide ochii. Zice: — Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să-i spună ceva, nici el nu știe ce, poate cîteva cuvinte de împăcare. "Ce cuvinte?! se întreabă, retrăgîndu-se cu teamă, ca din fața unui pericol. Nici măcar nu știu de ce plînge." Cade în fotoliu, continuînd să privească îngrozit spre femeia care, ghemuită sub așternuri, plînge tot mai încet, cu pumnii și dinții încleștați în marginea cearșafului. În fereastră, viscolul lovește o dată, cu mai multă putere, zgîlțîind-o. De ce nu exiști cu adevărat, Doamne? scrîșnește Maria, aruncînd o privire spre fereastră să te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de un bărbat. Mai târziu, într-o stare de leșin abțiguit, se chircise și urinase pe un vraf de cărți de-ale lui Dan, care zăceau într-un colț al încăperii. Când s-a întors pe salteaua țeapănă, s-a ghemuit în poziție fetală, simțind cum moțul lui Dan i se freacă de omoplați și gura lui bine conturată îi mozolește carnea. I-a răspuns cu o precizie matematică. Cam după un an, Dan și Carol s-au căsătorit, iar toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o simți în fața unei lovituri sau insulte, fie ea reală sau imaginată. Vocea îi răbufni din nou: — Mă analizezi, băiete, nu-i așa? Mă transformi în ceva ce nu sunt. Un personaj amuzant, o ciudățenie, o figură! Cu fața la mine, se ghemui și îngenunche pe jumătate în spațiul strâmt dintre scaune. Mă privi intens, ca și cum ar fi încercat să se hotărască într-o anume privință, după care, aparent satisfăcut, se îndreptă din nou. Se așeză în fața mea, reluând povestirea pe același ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că rana sau infecția se prezenta sub forma unei crăpături cu marginile striate și liniștitor de uscate. Acum că devenise conștient de existența ei, era limpede că treaba era serioasă, pentru că indiferent de mișcarea pe care o făcea - fie se ghemuia sau se lăsa cu totul pe vine ca să poată simți chestia aceea, fie se răsucea pentru a încerca să o vadă - declanșa de fiecare dată un val copleșitor de senzații. Senzația unei crăpături cu un interior vâscos, săpată adânc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
multe centre medicale ale Autorității își stabilesc tabăra pe un teren din apropiere de Wincanton și participă la o serie de concursuri interactive, care au ca scop stimularea asimilării reformelor. — Și doctorul Margoulies chiar participă la o chestie din asta? Ghemuindu-se lângă telefon, pe coridorul întunecat, Bull își lăsă mâna să hoinărească încă o dată spre gambă, spre locul unde, contrar firii, se afla fofoloanca. Simțind buza despicăturii sub materialul pantalonilor, degetele lui încremeniră și apoi se retraseră. Oh, da, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
scotea din cutie o pereche de mănuși chirurgicale de culoarea pielii. Bull își desfăcuse cureaua elastică și își lăsase mai jos de genunchi pantalonii călcați la dungă, după care îi scosese de tot. Pentru aceasta, a fost nevoie să se ghemuiască și să-și expună fesierii, luând întâmplător tocmai poziția pe care o avea când descoperise vaginul. Dumnezeule, își spuse el, sper că nu e nimic grav. Deși, ca să fie sincer, o mică parte din el spera să fie suficient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
telefona lui Helen Meyer. Poate asistenta știa ce se întâmplase cu soțul ei. Nu se mai comportase niciodată așa. Bull stătuse cocoșat în spațiul asimetric format de scara ce ducea la apartamentul de deasupra. Alan fusese lângă el. Bull se ghemuise în locul gol de sub blatul de lucru din bucătărie, unde ar fi trebuit să fie mașina de spălat pe care nu se obosise niciodată să o achiziționeze. Alan se ghemuise lângă el. Bull se strecurase în spațiul dintre garderob și perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ducea la apartamentul de deasupra. Alan fusese lângă el. Bull se ghemuise în locul gol de sub blatul de lucru din bucătărie, unde ar fi trebuit să fie mașina de spălat pe care nu se obosise niciodată să o achiziționeze. Alan se ghemuise lângă el. Bull se strecurase în spațiul dintre garderob și perete, în întunericul dormitorului liber. Alan stătuse și el alături. Amândoi înțeleseseră că, ocupând împreună aceste spații neobișnuite din apartamentul lui Bull, descopereau, de fapt, caracterul misterios și special al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dependență gătită în haine de gală. Alan nu era decât un reprezentant, nu organizația însăși. După ce făcuseră dragoste, cei doi se ridicaseră și se curățaseră pe ei și apartamentul cu o eficiență tipic masculină. Alan reconstruise telefonul distrus și se ghemuise, ținând discul rupt cu ambele mâini, pentru a-i telefona lui Helen Myers. Era deja trecut de zece. Asistenta îi spuse că soția își făcea griji pentru el. Alan o minți că a fost nevoie să treacă pe la alt pacient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
învățase repede că clitorisul său nu are nevoie de o apăsare insistentă și repetată - ca apăsarea butonului de apel pentru lift de către un manager enervat -, ci de o stimulare ațâțătoare, sugestivă. O atingere mai curând ghicită decât simțită. Bull se ghemui pe vine, apoi se lăsă cu totul pe spate, rezemându-se de marginea de melamină a măștii de la chiuvetă. Masturbarea fusese intensă, penetrantă și non-penetrantă. Degetele i se arcuiau, se afundau și plonjau, avea sprâncenele ridicate, iar ochii îi străluceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu soția, având în ochi privirea aceea pe care o mai văzuse. Chiar privirea pe care o avea înainte de a-i spune lui Bull, cu un accent fals țărănesc: — Ce-ar fi să ne rostogolim un pic, dragă? Bull se ghemui și ieși cu spatele din grădină. Se simțea rușinat și înjosit. Îndreptându-și umerii pe strada întunecoasă, privi în sus, către Archway. Era acolo, arcuit în noapte. Saltul unic ce ar fi putut să-i aducă probabil ușurarea. Podul Sinucigașilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lui, încercam din răsputeri să-i imit ferocitatea, peste noi plutea un miros de pâine prăjită și ceai, duminica intrase cumva și în aparatul de radio, torcea ca o pisică uriașă printr-un concert de pian al lui Ceaikovski, se ghemuise prin colțuri și unghere și se rostogolea leneșă peste stradă, se aciuase până și în cadența molcomă a copitelor de cai, în asfaltul aleii Băiuț, în căruța țiganilor, în stigătul lor prelung și tremurat care-și pierdea treptat sensul ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vadă, a trecut o femeie urmată Îndeaproape de un bărbat. Au dat colțul grăbiți și au dispărut pe o ușă deasupra căreia scria CAMERE DE ÎNCHIRIAT. N-am să uit niciodată zgomotul făcut de tocurile femeii pe trotuar. Ne-am ghemuit Într-un burlan pînă cînd au intrat Înăuntru și ușa s-a Închis În urma lor. Apoi, luînd-o după mama, am străbătut În fugă suprafața uriașă a pieții, mai exact cît de repede putea alerga mama. Pe vremea aia, Luweena și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se afla acum agentul secret al rezistenței franceze, ce-ți Înmîna documente falsificate, sau poate gazda unui cuib de hoți din lumea interlopă, ce-ți oferea diamante furate. „O clipă, vă rog” spunea și se uita rapid În jur. Apoi, ghemuindu-se În fața seifului În așa fel Încît să nu lase să se vadă ce conține acesta, vîra iute articolul de contrabandă Într-o pungă simplă maro pe care scria PEMBROKE BOOKS, Însă nu Înainte ca o aromă de Paris - Gauloise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de nimic! — Dar cozonacul ăsta a fost făcut cu ouă proaspete, protestă doamna Purvis cu mîndrie. Domnul Rowe l-a cîștigat la o tombolă. În clipa aceea Începu buletinul de știri, cu obișnuita formulă: „... Vă vorbește Joseph Macleod“. Străinul se ghemui În fotoliu, ascultînd cu o atitudine arogantă, ca și cum auzea niște povești al căror substrat real ar fi fost singurul În măsură să-l cunoască. — Știrile de astă-seară sînt ceva mai Îmbucurătoare, observă Rowe. — Propagandă! replică individul. — Chiar nu doriți puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
trebui să se simtă la adăpost de crime - mai ales de crimele unor astfel de oameni. Dar Rowe era și mai scandalizat acum, cînd Îl auzea pe acest tînăr spunîndu-i, de la Înălțimea experienței sale, că granița dintre lumi dispăruse. GÎngania ghemuită sub o piatră are dreptul să se simtă la adăpost de gheata trufașă ce amenință s-o zdrobească. — Nu trebuie să-l iei În serios, auzi el glasul domnișoarei Hilfe. O clipă, i se păru că fata Îl privește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]