601 matches
-
mor murind, nici să trăiesc,Nu pot să-mpiedic iarnă care vine, Dar pot la mine-n gând să asfințesc.Ascult o simfonie învechităA unui trubadur necunoscutși în această stare chinuităStau coatele pe masa mea de lut,Săpând în liniștirea ghemuită.Sunt întrebări ce nu mai au răspuns,Sunt forfote și glasuri muribunde;În toate mă aud și m-am ascunsCu norul unei lumi prea furibunde,Cu zâmbetul și ochii ce au plâns.31 august 2016, ConstanțaSursa foto: #Thoughts of an
ÎMBĂTRÂNINDU-MĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/358984_a_360313]
-
devreme. -Uite,Karon!A venit și cadoul mătușii tale,l-a adus mai devreme o trasura.Ea o sa ma stea catev...Karon ,ce ai pățit?! Ce s-a întâmplat,de plângi așa.? spuse doica intrând pe ușă și vazand-o ghemuita în pat. -Scrisoarea...Era de la el...reuși cu greu să spună Karon. -Care el?întreba din nou doica,vrând să ia hârtia de jos. Karon se ridică,o lua ea și o rupse în bucăți. -De ce ai rupt-o
KARON,CAP 12 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360152_a_361481]
-
iubirea ta. -Te rog,nana.Voi fi bine dar am nevoie să stau singură acum. Radella se retrase,ușor,trase draperiile și în camera se făcu semi-intuneric.Bombanii ceva furioasă și cobora scarile.Pe pat,printre cadourile primite,Karon stătea ghemuita,ținând mică cutie în maini.O lua și o aruncă pe jos în timp ce rânduri din scrisoare îi veneau în minte.Nu numai că îi spusese că nu a iubit-o niciodată,dar mărturisise și crima.Ii spusese că a omorât
KARON,CAP 12 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360152_a_361481]
-
noaptea te așteptam la poartă știind că vii dar nu știam că nu rămâi spre a fi povestea în care un băiat și o fată s-au tot iubit până când soarta i-a despărțit. Când azi te am revăzut stând ghemuită pe piatra aceea rece din fața farmaciei, am înlemnit. Nu cereai pomană de la nimeni, stăteai doar ghemuită pe piatra aceea rece uitându-te la lume. Din când în când un trecător zelos îți arunca un ban, jenat parcă de gestul său
FEREASTRA UNEI NOPŢI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359773_a_361102]
-
la joc) TEOCLES (din nou): Să jucăm?! (Bătrânul face întâia mișcare. Jocul decurge normal. În timpul discuției Adamir observă cu coada Ochiului Minții cum podeaua se preschimbă într-o tablă imensă de șah. Pioni erau entități umanoide. În centru se aflau ghemuiți, în poziția lotusului, urmărindu-se reciproc) Știi de ce te afli aici? ADAMIR: Ca să aflu răspunsuri? (Teocles: își înclină capul pe spate și râde) Mai de grabă ca să găsești întrebări! Voi oamenii sunteți așa naivi! Puneți valuare pe Adevăr deși nu
de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359839_a_361168]
-
ne-a umbrit și nu l-am observat până când grindina măruntă ne-a întrerupt efortul. Am abandonat țancul și am alergat la străiți, să ne adăpostim sub pelerine. Grindina era tot mai mare, loviturile tot mai dureroase. M-am învelit, ghemuit, în pelerina de folie. Scâncind, cățelandrul mi s-a strecurat la picioare. - Ei, mânce-o hiriș! Răpăiala a ținut mai puțin de un sfert de ceas, în rafale cu gheață când deasă și măruntă, când rară și mare. Pelerina mi
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani () [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
vedeau pe copil pe stradă ar fi trecut pe lângă el și nu ar fi făcut nimic. E mult mai simplu să comentezi, să îți dai cu părerea, decât să te implici. Fotograful de care spuneam a văzut copilul de culoare ghemuit și s-a așezat pe vine, iar până să își potrivească el camera a apărut și vulturul, așa că a tras cadrul în care apar și copilul, și vulturul. După ce a făcut fotografa, copilul s-a ridicat și s-a dus
sclipici”, fotograful Octav Drăgan a surprins o imagine tulburătoare: „Copilul îl iubește mult, înseamnă că omul este un tată bun...” () [Corola-blog/BlogPost/338910_a_340239]
-
să-mi rup gâtul?! Nici aici nu scap de voi! Afară, pe prispă acolo ți-e locul. Bătrânul acoperi oalele cu două căciulițe dacice de lut și le piti cu grijă după plită. Sus pe poliță hornului, deasupra cenușarului, stătea ghemuit un boț de mămăligă înfășurat în ștergar. Cu lehamite îl aruncă-n șiștar amestecându-l cu laptele de pe fund. Undeva pe prispă lângă un castron cu smalțul sărit Gogu-și plimba mustățile smiorcâind stăruitor. - Te-a răzbit, ai?! Păi ce eu
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
buton de invizibilitate”. „Păi, de unde era să știu?”, se apără Jax. „Orișicît, nu mai avem navă, dar avem elementul surpriză. Ei nu știu că noi sîntem aici, în vreme ce noi știm că ei sînt aici!”. „Bine gîndit. Ssst!”, șuieră Oțel. „Mergi ghemuit, se pare că ajungem la ceva”. Mecaniscoadele clămpănitoare pătrunseră zornăind într-o încăpere enormă, săpată în rocă masivă și plină de felurite mașini ucigașe. Singura ființă omenească, dacă putea fi numit așa, era operatorul larșnic, ale cărui degete corupte țîșniră
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
subțire și să rămână cu ea, să nu plece. Cu gesturi atente, pline de tandrețe, Eugen a învelit-o după ce i-a desfăcut nasturii de la bluză și s-a întins lângă ea, îmbrățișând-o. S-au sărutat lung și ea, ghemuită toată la pieptul lui, cu ochii închiși, șoptea ceva de genul "te iubesc", din ce în ce mai rar, până a adormit. După ce s-a convins că respiră regulat în somn profund, Eugen a sărutat-o pe buze ca într-o suflare ușoară de
DARUL DE CRĂCIUN (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341415_a_342744]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > IARNĂ ATIPICĂ Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 1139 din 12 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Iarnă atipică Peste zidurile îniernate ale orașului stă ghemuit întunericul, iar fruntea sfârtecată a cerului bântuie-n nori de cenușă. Ninge fără noimă peste catapetesmele lumii, iar copacii gem bolnav printre umbre în timp ce vântul hohotind năvălește cu hoardele sale albite de ură. Trec zgribulite ciori printre popoare de cristale
IARNĂ ATIPICĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341931_a_343260]
-
așezat la marginea poienii și a rămas nemișcat acolo, cu pușca lângă el, cercetând cu privirea desișurile din depărtare. Nimic din frumusețea acestei priveliști ireale nu-l mai încânta, nici un gând luminos nu-l mai făcea să tresară. Stătea acolo ghemuit, ca o fiară flămândă, cu mintea întunecată și privirea sălbatică, gata să se năpustească la cea mai mică mișcare. Și n-avea să aștepte prea mult. După doar câteva minute, cam la vreo 50 de metri distanță, un ciopor de
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
a mulțumit, chiar înainte de Crăciun! Eu sunt unchiul Drosselmeyer. O senzație nedefinită de aproape bine. Încep și să râd, amintindu-mi de copilă și de crema de cacao, un râs zguduitor, epuizant, Doamne, ce bine e să râzi! Așa adorm, ghemuit, așa îi pun punct zilei ăsteia nebune, palide, cu o atingere de roșu în obraji. Acum nu mai exist, acum dispar. De departe, din piețele de Crăciun, se aud colinde.
„Un leu, nenea! Sau cât ai dumneata...” () [Corola-blog/BlogPost/337867_a_339196]
-
mâlul apărut în unele locuri datorită scăderii drastice a cotelor fluviului. „Unde mă duc la ora asta?” se întrebă tânărul. S-a oprit și-a aruncat privirea de jur împrejur și a găsit repede ce căuta. O bancă pe care ghemuită, o pisică dormea fără griji. „Mă primești?” îi șopti noul venit, dar în loc de răspuns, pisica a zbughit-o în boscheți, eliberând locul uscat și călduț pe care s-a așezat Titi, trăgând pentru orice eventualitate geamantanul sub bancă. Apăsat de
RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ŞI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAŞCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342807_a_344136]
-
1668 din 26 iulie 2015 Toate Articolele Autorului grafica fotografiei: Corina Chirilă În adieri de vânt plăcute Ascult o harpă, din plăcere... Cu sunet fin pe neștiute Mă -mbrățișează o mângâiere. De-o vreme mai îndelungată O strâng în mine ghemuit De ce devine- nverșunată? În spațiul meu înghesuit. Nu are loc în mine, însumi Plin de regrete din trecut, Pe cele mai înalte culmi Mă face să plătesc tribut. Din fine clipe de dorință În vremea pașilor, de ieri... Intrată -n
CU SUNET FIN de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344038_a_345367]
-
a intrat neîncrezătoare pe scenă și a ieșit în ovații și aplauze. Cum a reușit? Nu găsea nici o explicație. Sau poate da, ajutorul Tatălui Ceresc! La final, după reverență Măria își îndreptă privirea spre colțul scenei și o ,,văzu” , acolo, ghemuită, pe Alexandra uitându-se la ea cu o privire rugătoare, chinuită, de femeie abandonată. Și pentru prima dată, de la începutul stagiunii, Maria o domină. În momentul în care privirile li se încrucișară, aceasta lăsă privirea în jos, recunoscându-se învinsă
ÎNGER SAU DEMON PARTEA A DOUA, CAP I de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377351_a_378680]
-
și-i răstoarnă -Fantomatice neguri peste-o lume cețoasă . Prea tihnitele clipe stau acum la căldură Pășind blând în tic-tac de ceasornic alene Timpu-n loc zăbovind fără-a ține măsură Atârnând somnoros, încurcat între gene. Chiar și dorul de ducă ghemuit stă cuminte Tot sperând o plecare, tot visând un senin, Încropind traiectorii din banale cuvinte, Pendulând ba-n teluric, ba-n înaltul divin. Aș dori o mireasmă desenând zbor de flutur Și-o iubire-ar dori sufletul să-i dea
A L AISE de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1916 din 30 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381371_a_382700]
-
suflet, a câta dată oare? Și-atunci îmi este cald și-atunci îmi este bine, Mă-nvaluie lumina în sufletul preaplin, Îmi este dor de noi, îmi este drag de tine, Îmi este înviere omule senin Stau ca într-un pântec ghemuită, La pieptul tău privindu-mă într-o oglindă, În care viața-mi încă merită trăită, Cu miile de ani, secundă de secundă, Iar tu mă-nveți o ne-nțeleasă limbă, Ce-i netradusă încă în depărtările din noi, În care verticalitatea
QUOD ERAT DEMONSTRANDUM de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381486_a_382815]
-
și-i răstoarnă -Fantomatice neguri peste-o lume cețoasă . Prea tihnitele clipe stau acum la căldură Pășind blând în tic-tac de ceasornic alene Timpu-n loc zăbovind fără-a ține măsură Atârnând somnoros, încurcat între gene. Chiar și dorul de ducă ghemuit stă cuminte Tot sperând o plecare, tot visând un senin, Încropind traiectorii din banale cuvinte, Pendulând ba-n teluric, ba-n înaltul divin. Aș dori o mireasmă desenând zbor de flutur Și-o iubire-ar dori sufletul să-i dea
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
și vântul către nori și-i răstoarnă-Fantomatice neguri peste-o lume cețoasăPrea tihnitele clipe stau acum la căldurăPășind blând în tic-tac de ceasornic aleneTimpu-n loc zăbovind fără-a ține măsurăAtârnând somnoros, încurcat între gene.Chiar și dorul de ducă ghemuit stă cuminteTot sperând o plecare, tot visând un senin,Încropind traiectorii din banale cuvinte,Pendulând ba-n teluric, ba-n înaltul divin.Aș dori o mireasmă desenând zbor de fluturși-o iubire-ar dori sufletul să-i dea ghes,Când divinul
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
și ne-am despărțit. La întoarcere am dat pe la leasă, să văd starea în care se mai află căprioara. N-am mai găsit-o. Se târâse la o distanță de două-trei sute de metri de o lizieră de salcâmi. Era ghemuită. Numai gâtul era întins și țeapăn; capul era într-o parte cu vârful limbii stâns între dinți, iar ochii, deși năpădiți de muște verzi-albăstrii și furnici, sclipeau în soare. Primise moartea fără să vrea, săr- mana! M-am așezat la
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
-Și de la poartă încotro ai luat-o, nene? -De la poartă? Stai să vezi... Unde s-o iau? Spre casă la nevastă-mea! Aia nu știa nimic, dormea dusă în pat...Pusei ochii pe ceas, era ora trei, fetița dormea ghemuită în pătuțul ei, mânca-o-aș de îngeraș scump...Strig la nevastă-mea: <Fă, Ileano, ia scoal’ !> <Ce e, mă, cu tine la ora asta? De unde vii tu acum?- mă ia ea la rost și se ridică din așternut, frecându
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
zărit Vesel soare aurit, Zeci de-albine lucrătoare, Mici insecte zburătoare, Au pornit din nou s-adune, În coșulețele brune, Tot nectarul florilor, De pe coama munților, Sau din a casei grădină, Ocrotite de lumină; Pe la colțuri adumbrite, Ori în straturi ghemuite. Doar albine mititele, Se-ascundeau printre lalele Roșii, galbene, cu dungi Prinse de tulpine lungi. Ale lor mari surioare Căutau doar lăcrămioare: Clopoței dalbi, parfumați, Cu frunze late-narmați, Iar cele cu aripi scurte, Amatoare de dulci turte, Ades plecau
FORFOTA ALBINELOR de TEODORA NOJE în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347886_a_349215]
-
M-am apropiat și-am dat peste o față roșie, scăldată în lacrimi. Stătea ghemuit, de parcă l-ar fi durut stomacul. Privirea lui mă ruga să nu spun nimănui că se află acolo, parcă ar fi vrut să devină invizibil în acel moment, iar lucrurile să se schimbe în așa fel de parcă n-ar fi
SALADIN de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348746_a_350075]
-
tălpile atât de străvezii, papucii de un cenușiu murdar, ai spitalului. Culoarul era pustiu. La ieșirea din grupul sanitar, observă într-un colț o tăviță renală în care un făt cam de patru-cinci luni cu pielea vineție, stătea cu genunchii ghemuiți, iar mîinile terminate cu degete incredibil de subțiri păreau rămase în căutarea a ceva nevăzut prin spațiul tăviței... Ce vedea îi aminti de cele povestite, nu cu mult timp în urmă, de o cunoștință. „Aveam deja două fete de crescut
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]