688 matches
-
Auschwitz. - Ați stat doar câteva zile și deja erați gata să vă... Ce s-a Întâmplat? - Aaa, sinuciderea s-a datorat closetului... E altă poveste. - Erau turnuri de pază și În interior? - Nu, numai afară. - Deci erau turnuri. Nu erau gherete? - Se urcau pe scara din lemn. Se urca SS-istul pe scară, stătea acolo și păzea... - Aveau mitraliere? - Nu. Numai de arme obișnuite. Și aveau reflectoare. Asta Îmi aduc aminte precis - aveau reflectoare. - Deci iluminatul lagărului se făcea și prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lichidasem eu torționarul venea ca un balsam peste suferința mea fără nume care îmi chinuia diminețile. Îmi aminteam scene, cele mai multe comice, de genul celor cu cosorul lui Moceanu, care fusese inventat de Moceanu. La intrarea în galerie, treceam prin fața unei gherete, în care stătea la căldură, în timp ce noi tremuram de frig, un gardian, căruia trebuia să-i spunem ce număr sîntem (fiindcă nu mai aveam nume, eram numere). Și nu știam ce îl apuca pe gardian când i se spuneau numere
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Tocmai, spusei, a început și ea în anu-ăsta și așa am reușit s-o văd..." " Da, te-apucasei să spui, - ne luarăm cu vorba..." zise Ciceo turnând iar în pahare. "Doi inși începuseră să mă cunoască în vizitele mele, soldatul din gheretă care făcea de pază la casa ștabului și, cum am spus, servitoarea. Soldatul nu era totdeauna același, dar servitoarea da. O fată stilată, cum se spunea pe vremuri, foarte tânără însă, ai fi zis că avea paisprezece ani. Nu avea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
căruia și-a propus să se aplece coregrafa Vava Ștefănescu, în ultima sa creație, prezentată la Muzeul Național de Artă Contemporană, Cvartet pentru o lavalieră. Un subiect contemporan realizat cu mijloace plastice contemporane, și anume un spațiu îngust, ca o gheretă, ca un lift, ca o cabină telefonică, dar cu pereți transparenți, un spațiu închis și în același timp aparent deschis prin transparența lui, în care trei corpuri - dansatorii Carmen Coțofană, Mihaela Dancs și Adrian Stoian - se împiedică unele de altele
Corpul "conglomerat" by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8480_a_9805]
-
osândite cele trei trupuri, el intervine sonor, când și când, cu muzică înregistrată anterior, sau cu sunete înregistrate înăuntrul cuștii celor trei, sunete produse de mișcările sau de respirația lor - o adevărată coregrafie sonoră, cum a fost denumită. Cei din gheretă mai au încă manifestări obișnuite omenești, plâng, râd, dar alunecând și strecurându-se mereu unii pe lângă ceilalți, aproape nu mai pot fi deosebiți de cei alăturați, părând în unele momente un singur corp, format dintr-un conglomerat de membre. Nu
Corpul "conglomerat" by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8480_a_9805]
-
vară, în care ne scurgeam sub birouri în lipsa unui sistem normal de aerisire, redactorul-șef Dan Turturică l-a convocat în mare liniște pe superiorul meu direct, șef de departament Cristian Curus. După câteva minute, cel din urmă iese din gheretă și mă cheamă frumos la un triumvirat. Turturică-mi dă o fițuică cu un număr de telefon, super-sursă venită pe filiera Adamescu jr - ză mogul. Cineva de la AVAS (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului). Ideea era ca eu să mă întâlnesc
Un jurnalist de la România Liberă și-a dat demisia după ce i s-a cerut să scrie un articol ”șantajist” () [Corola-journal/Journalistic/24119_a_25444]
-
Majoritatea erau de părere că, în mai puțin de două ore, schela se va prăbuși pe Magheru, îngropând sub ea câteva mașini și probabil și niște oameni. Iar acum oamenii așteptau deznodământul privind la ceasuri, bând beri reci cumpărate de la ghereta de la colț. Un polițist se strecură prin mulțime. - Ce faceți aici? se răsti la mulțimea care privea șurubul. Circulați, circulați! I se explică cum stă treaba, că șurubul se deșurubase etc. - Mai ține patru-cinci ore, zise. Am mai văzut așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
din timpul după-amiezii, străbătusem coridorul cu machete feroviare. În naos se afla deja cineva. Vedeam niște lumini, mișcătoare și slabe. Auzeam zgomote de pași, obiecte mutate din loc sau târâte. Am stins lanterna. Mai aveam oare timp să ajung la gheretă? Mă furișam pe lângă vitrinele cu trenuri și am ajuns aproape de statuia lui Gramme, În transept. Pe un postament de lemn de formă cubică (piatra cubică a lui Esod!), el se ridica parcă privind intrarea În cor. Îmi aminteam că statuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
umbră. La un moment dat am riscat, am lunecat prin partea stângă a lui Gramme, strivindu-mă cu greutate de perete și contractându-mi mușchii abdominali. Noroc că eram slab ca un cui. Lia... M-am aruncat lunecând iute În gheretă. Ca să mă fac cât mai puțin vizibil, m-am lăsat să cad la pământ, obligat să mă chircesc În poziție aproape fetală. Bătăile inimii și clănțănitul dinților mi s-au Întețit. Trebuia să mă destind. Am respirat ritmic pe nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
că stau pe o suprafață plină cu arici-de-mare. Mica Sirenă. Am făcut câteva mișcări silențioase, ridicându-mă pe vârfuri, și durerea s-a atenuat. Numai atunci, scoțând capul, privind la dreapta și la stânga cu precauție, și dându-mi seama că ghereta rămăsese destul de umbrită, am reușit să mă simt stăpân pe situație. Naosul era luminat peste tot. Erau felinarele, dar acum erau zeci și zeci, purtate de cei veniți la adunare, care tocmai soseau prin spatele meu. Ieșind, bineînțeles, din culoar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În semicerc, completând cu o circumferință turtită curba de răsărit a corului și atingând cu extremitatea acelui pseudo-semicerc, spre sud, statuia lui Pascal. Acolo fusese pus un vas cu jăratic aprins, peste care cineva arunca ierburi, esențe. Fumul ajungea până În ghereta mea, uscându-mi gâtul și provocându-mi o stare de surescitare febrilă. Printre pâlpâirile felinarelor, mi-am dat seama că În centrul corului se agita ceva, o umbră subțire și foarte mobilă. Pendulul! Pendulul nu mai oscila la locul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ieșea din porii pielii, din gură, din urechi, din ochi. Mulțimea Împingea Înainte, Înghesuindu-se tot mai aproape de medium-i, către dansatori. Mie Îmi dispăruse orice teamă: sigur că aveam să mă pierd printre toți cei de acolo, ieșisem din gheretă, expunându-mă și mai mult aburilor care se Împrăștiau pe sub bolți. În jurul medium-ilor plutea o luminiscență cu contururi lăptoase și nesigure. Substanța aceea se degaja acum de trupurile lor și lua forme amoeboide. Din masa de substanță ce provenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sale, în particular a efectului produs de vederea amfiteatrului care o sprijină. Am trecut pe sub "Arcul Academiei", printre cele două clădiri ale Liceului Național, pe lângă " Marele Otel Traian", pe lângă Otel România... Un moment... Vedeți colo, în urmă, în fața Orfelinatului Neuschotz, ghereta de lemn boită în albastru deschis, care-și deschide ușa primitoare și fereastra decorată cu toate fructele sezonului? E ghereta lui Ghiță olteanul, amicul, confesorul, tăinuitorul nostru, adică a absențelor noastre nemotivate de la orele de clas. Trebuia să mă opresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
clădiri ale Liceului Național, pe lângă " Marele Otel Traian", pe lângă Otel România... Un moment... Vedeți colo, în urmă, în fața Orfelinatului Neuschotz, ghereta de lemn boită în albastru deschis, care-și deschide ușa primitoare și fereastra decorată cu toate fructele sezonului? E ghereta lui Ghiță olteanul, amicul, confesorul, tăinuitorul nostru, adică a absențelor noastre nemotivate de la orele de clas. Trebuia să mă opresc puțin aici, în amintirea atâtor ore, întâlniri și conversațiuni plăcute. Bietul Ghiță, bunul nostru Ghiță... Și acum iată și piața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
scrisoarea, sunteți somată să vă prezentați de urgență la sediul Biroului de Partid de sector, pentru a vă ridica Diploma de membru, precum și un buchet de garoafe, cu felicitări. Noul sediu se află în Parcul Cișmigiu, la numărul 2, lângă ghereta de vată de zahăr.“ Urma o dată, ora și semnătura indescifrabilă. Cu prima ocazie, i-am strecurat scrisoarea în geantă. L-am lămurit pe Paul că gluma e nevinovată, ne-amuzam și noi, și fata. Făceam pe detașatul, dar, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ar fi spus colegii mei. Încă din ușă, mi-am dat seama că n-o să fie ușor. Portarul moțăia cu capul pe brațe. S-a trezit și, într-un acces de iritare și nedumerire lesne de înțeles, a sărit din gheretă și m-a luat la rost: „Matale ce cauți aici?“ „La bibliotecă.“, i-am răspuns. „S-a terminat orele, studenții nu mai are voie să intre!“ Omul avea întrucâtva dreptate. După ora șase, nu mai vedeai picior de student prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cazul în Europa. Odată, când treceam pe lângă acest patinoar natural, am auzit în boxele de pe marginea sa trilurile și icniturile muzicale ale Copilului Național al României, manelistul Adrian Copilul Minune. Îl întreb curios pe supraveghetorul arenei, care dormita plictisit în ghereta sa, lângă o ceașcă de ceai cald, de unde are o asemenea muzică. Brusc înviorat, mă întreabă dacă îmi place; fără a mai aștepta răspunsul meu, îmi spune că are un amic român care i-a făcut un album cu "cei
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ferestre, au dat obloanele jos. Când au venit, le-au cerut să desfacă paturile, să le dea la o parte și, bineînțeles, s-a dat alarma. În scurt timp, Închisoarea a fost Înconjurată cu tancuri, pe zidurile Închisorii, unde erau gheretele de pază, au apărut mitraliere Îndreptate spre ferestre... deci Începea să se adeverească ceea ce spusesem cu puțin timp Înainte, că vor trage În noi. N-au reușit să intre În cameră la frontieriști, dar au adus tunuri cu apă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
când m-au arestat cu tata Împreună, pe tata l-au dus Înăuntru, pe mine m-au lăsat vreo zece minute În mașină, acolo, da’ singur-singurel, În curtea Securității, după care m-au scos și m-au băgat Într-o gheretă cât dulapul ăla, cu niște aerisitoare sus. Și-am stat acolo Închis până dimineața pe la șase... Nici la w.c. n-am fost. Și dimineață pe la șase s-a deschis ușa: „Hai!”. Atunci mi-au luat șireturile, mi-au luat cureaua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am dat pastă de dinți la altu’, chestii, fleacuri... Dar, că veni vorba de izolare, interesant e că primul lucru ce l-a desființat comandantu’ care a venit după Goiciu a fost izolările, care fuseseră făcute ad-hoc, adică erau niște gherete din lemn, cu o fundație turnată din beton, pe-asta se clădea ghereta. Izolarea era atâta de mare, că Încăpeai În ea, dar din afară erau bătute cuie, ca să nu te poți propti și să stai numa’ În picioare... Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de izolare, interesant e că primul lucru ce l-a desființat comandantu’ care a venit după Goiciu a fost izolările, care fuseseră făcute ad-hoc, adică erau niște gherete din lemn, cu o fundație turnată din beton, pe-asta se clădea ghereta. Izolarea era atâta de mare, că Încăpeai În ea, dar din afară erau bătute cuie, ca să nu te poți propti și să stai numa’ În picioare... Și erai scos numai pentru necesități fiziologice și să mănânci când primeai de mâncare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
distracții din Silver Beach, unde scaunele Roatei erau acoperite și se înnegreau, iar eu eram murat de ploaie până la piele, în ciuda trenciului (care era din vremuri mai vechi și deci nu se ridica la standardele recentei mele eleganțeă. Ședeam în gheretele unde se vindeau crenvurști laolaltă cu personalul parcului, vânzători de la bâlci și șmecheri care se ocupau cu jocuri de noroc precum uite-popa-nu-e-popa, așteptând să se termine odată sezonul de băi. Spre sfârșitul verii mi-a scris Simon că vine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
căuta oare cândva? Sigur că da. Cum așteptam în soare taxiul, eram la marginea pieței, lângă tarabele cu flori, în picioare pe dalele lunecoase de la corolele aruncate pe jos ce răspândeau uleiurile lor slabe pe caldarâm. În fața noastră se aflau gheretele măcelarilor, iar în cârlige atârnau burțile, măruntaiele și stârvurile, pe care muștele aproape că dezlănțuiau un adevărat vacarm și zburdau asemeni primilor stropi de ploaie ce răpăie pe un zid roșiatic de cărămidă. Sub tejgheaua măcelarului stătea pe vine un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
privesc un timp înainte, ori spre fereastră și, cînd mașina s-a statornicit în mersul ei de pînă acum, sigur, cu zgomot monoton, moțăiala îi cuprinde din nou. Pe partea dreaptă, la o intersecție, mai mulți oameni ies dintr-o gheretă și fac din mîini, dar cursa își vede de drum, fără să-i ia în seamă. Din sens invers, fiecare nouă mașină trece ducînd pe ea cîte un strat tot mai gros de zăpadă. Un arțar de pe marginea șoselei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ar vrea să-i spună că are locurile lîngă familia Marcu, dar se abține și mulțumește din priviri cînd Vlad îi confirmă că va veni. În fața spitalului, microbuzul frînează, iar Vlad coboară. Îl întîmpină chirurgul-șef, ieșit în fugă din ghereta portarului: Mi-a spus tovarășa Roman, dar n-am medic disponibil, vă trebuie unul de la reanimare, vă rog să mă credeți! Va merge tovarășa asistentă Stoica -: arată el spre femeia din ușă -, este cea mai bună, vă asigur. Vlad mulțumește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]