248 matches
-
care fusese izgonită de muma vitregă sărmana fată care păzea gâștele... Zburând din încăpere în încăpere, nimeri într-una în care o femeie bătrână îmbrăcată în negru lucra la gherghef. Din înaltul odăii, Rița se lăsă să cadă drept pe gherghef făcând gesturi de naufragiată. Bătrâna, întrerupându-și lucrul, bătu tare din palme. Era semn bun, se vede. Și o întrebă: La ce veniși, fetița maichii, și ce gânduri bune îmi aduci? Vorbise cu palmele frumos împreunate sub bărbie, ca o
Prințesa urgistă (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12429_a_13754]
-
o ființă deprinsă să se roage. Atunci, gărgărița, - mare minune! - i se adresă omenește, deși cu un accent greoi, ardelenesc: No, că mi-s io, gărgărița Rița, și am de adus o voroavă luminată... - Ti! se miră țipând în poale ghergheful Doica, întrucât dumneaei era, ea care o alăptase pe fetica năpăstuită. Tura-vura, pe fată o chema Magdalena, și că, după ce fusese alungată din palat, un duhovnic tânăr, dar citit și înțelept, le spusese în taină celor din jurul împăratului nedrept că
Prințesa urgistă (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12429_a_13754]
-
dintr-o ciupercă, o bacterie, o plantă și un fluture. Nu creez pentru mase. Nu mă obsedează audiența. Pe de altă parte, nu suport ridicolul. Mă înfior cînd văd scris "un spectacol de...", de parcă ar fi vorba de lucru la gherghef sau invers, cînd văd afișele cu numele directorului teatrului, fără numele regizorului. Într-o existență în care limbajul diplomatic este la mare preț tu, iarăși, continui să rămîi un om direct, incomod, o inteligență ascuțită care are darul de a
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
și eu un băiet... (în ochii lui două lacrămi)... n-a vrut Dumnezeu (eu încremenisem cu ochii la cea mică). Vă e frig... (și pantalonașii ei cu o palmă mai lungi decît rochița... cu cerculețe și cu flori cusute în gherghef)... dar am să vă dau cîte două cești de salep (cum o fi chemînd-o?... se uită la mine... ce urît trebuie să fiu)... Linico tată, zi Ancuții de salep (Linica o cheamă... se învîrtește repede... rochița i s-a umflat
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
artistică a lemnului, veniți aici din toate colțurile țării. Profesorul Popescu va continua să promoveze tradiția de veacuri a meșteșugului vestit în toată lumea, într-un sistem de tabără cu cicluri de învățare a olăritului, țesutului de tapiserii, a broderiei la gherghef, a covoarelor la războiul de țesut, a sculpturii în lemn și a iconografiei, cu cei mai înzestrați călugări în această artă. În atmosfera cucernică a bisericii de lemn de la Topla, cea mai veche din Banat (1746), călugării vor veni în
Agenda2006-09-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284810_a_286139]
-
părțile, până ce ajunse la Palatul împăratului de Verde, unde băiatul acela tot citea de zor cartea de care zicea Amfilofia... Sburând din încăpere în încăpere, ajunse într-una în care o femeie bătrână, îmbrăcată toată în negru lucra la un gherghef. Rița se lăsă să cadă drept pe gherghef făcând gesturi de naufragiată. Bătrâna tare se minună, bătând veselă din palme. Era un semn bun, se vede. Și întrebă: La ce veniși, fetița maichii, și ce gânduri bune aduci? Vorbea cu
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
unde băiatul acela tot citea de zor cartea de care zicea Amfilofia... Sburând din încăpere în încăpere, ajunse într-una în care o femeie bătrână, îmbrăcată toată în negru lucra la un gherghef. Rița se lăsă să cadă drept pe gherghef făcând gesturi de naufragiată. Bătrâna tare se minună, bătând veselă din palme. Era un semn bun, se vede. Și întrebă: La ce veniși, fetița maichii, și ce gânduri bune aduci? Vorbea cu palmele frumos împreunate sub bărbie. Atunci, gărgărița, mare
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
bune aduci? Vorbea cu palmele frumos împreunate sub bărbie. Atunci, gărgărița, mare minune! Grăi, deși cu un accent ardelenesc: ,, No, că mi-e io, Gărgărița Rița, dar am știință a grăi cu omenetul..." Ti! Se mira Doica, ținând în poală ghergheful. Așa ceva nu mai pomenise. Dar culmea era alta. Culmea era că se împlinise profeția pe care i-o făcuse o ghicitoare țigancă, mai de mult, și care îi spusese că fata pe care o alăptase ea, pe Magdalena adică, și
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
mărita cu un fecior de împărat abia când - și acestea fuseseră singurele ei cuvinte, scurte și tainice: când o necuvântătoare îi va cuvânta. Adică, ea, gărgărița, tocmai ce îi vorbise doicei... Aceasta leșină pe loc și căzu pe podea peste gherghef. Rița, alarmată, o tot înțepa pe la tâmple, să-și revină. Când ieși din leșin, luă gărgărița pe vârful degetului ei osos și rosti anevoie ducând cealaltă mână la inimă: Necuvântătoarea i-a cuvântat!... Prin mintea bătrânei trecură fulgerător și vorbele
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
și cu vîrful cam ridicat în sus, ce indică ambițiunea și mîndria grosolană, îmbrăcat cu un anteriu de șamalagea rupt în spate, cu caravani de pînză de casă văpsiți cafeniu; încins cu o bucată de pînză cu marginile cusute în gherghef; cu picioarele goale băgate în niște iminei de saftian, care fuseseră odată roșii, dar își pierduseră coloarea din cauza vechimei; la încingătoare cu niște călimări colosale de alamă; în cap cu cauc de șal, a cărui culoare nu se putea destinge
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
îi spun uneori telegrafic, nu am fost niciodată un prieten încercat. Așa a vrut soarta. Târgoviște-i altceva decât Bărăganul. Ce știam sigur însă și ce știu și acum și voi ști întotdeauna e că lucrăm, amândoi, împreună, la același Gherghef, cum însuși el o spune atât de inspirat. Textul misivei se ridică la o înălțime, pot să-i spun, europeană, având în vedere clasicitatea epistolară, cunoscută. Așadar, pot naște și în România astfel de cazuri. Oricum, nu avui nici cea
Ghergheful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15541_a_16866]
-
54. Ipsosar 713301 2 3 3 3 3 55. Jonctor 724408 2 3**) - - - 56. Bobinator 724125 2 - 3 - - ─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 57. Mică Broder manual 743601 2 - 3 3 3 58. industrie Broder manual - mecanic 743604 2 - 3 3 3 59. Broder la gherghef 743605 2 - 3 3 3 60. Țesător manual artizanat 743218 2 - 3 3 3 61. Tesator-restaurator manual covoare 743207 2 - 3 3 3 62. Confecționer tricotaje, după comandă 743209 2 - 3 3 - 63. Retușier confecții 743309 2 - 3 3 - 64
EUR-Lex () [Corola-website/Law/144110_a_145439]
-
acolo, e și aici, e și în noi! Șuvoi! Și lumina primi-voi de la toți profeții! O, tu, oglindă a inimii mele, loc unde păsările săruta spumă mării în cumpănă grea! Izgonește-mă din robia lui Pallas Athena, pe un gherghef de lacrimi îmi țes tainele, poeme de spus pe-nserate. Arată-mi altarul, Maica a Domnului, Mamă a scriselor și nescriselor Lumii, semănător de cuvinte aș vrea să iți fiu, piatra din vârful unghiului neumbrit, primordială stare de îndrăgostire nebună, nebună
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
acolo, e și aici, e și în noi! Șuvoi! Și lumina primi-voi de la toți profeții! O, tu, oglindă a inimii mele, loc unde păsările săruta spumă mării în cumpănă grea! Izgonește-mă din robia lui Pallas Athena, pe un gherghef de lacrimi îmi țes tainele, poeme de spus pe-nserate. Arată-mi altarul, Maica a Domnului, Mamă a scriselor și nescriselor Lumii, semănător de cuvinte aș vrea să iți fiu, piatra din vârful unghiului neumbrit, primordială stare de îndrăgostire nebună, nebună
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
acolo, e și aici, e și în noi! Șuvoi! Și lumina primi-voi de la toți profeții! O, tu, oglindă a inimii mele, loc unde păsările săruta spumă mării în cumpănă grea! Izgonește-mă din robia lui Pallas Athena, pe un gherghef de lacrimi îmi țes tainele, poeme de spus pe-nserate. Arată-mi altarul, Maica a Domnului, Mamă a scriselor și nescriselor Lumii, semănător de cuvinte aș vrea să iți fiu, piatra din vârful unghiului neumbrit, primordială stare de îndrăgostire nebună, nebună
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
dacă mai ești așa de bun de gură. Am zâmbit odată cu el și am reușit, cu greu, să urc singur în cabină. Brazdă după brazdă pământul rămânea negru, ca fundul ceaunului, în urma tractorului, iar apoi era așezat ca ața pe gherghef când prinde formă. Îmi tresărea inima la fiecare întoarcere și urmăream atent mișcările lui nea’ Florin. El uitase că eu sunt pe acolo. și-a adus aminte de mine la prânz când s-a oprit să mănânce. A așezat un
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Dar: „Nu-i mai puțin adevărat că poate deveni, cu timpul, o oarecare vorba goală; că, dobândind statut de topos, ajunge simplu loc comun: poncif al unui exercițiu retoric lesne practicabil, truism pe care poți broda, în liniște, ca la gherghef.” (p. 23) ...anteannuae nives?, partea a doua a acestei incursiuni cu aer de arheologie lirica, se ocupă de jumătatea secundă a refrenului villonesc. Spune Șerban Foarță: „Inovația, aparent modestă, adusă de François Villon vechiului topos ubi sunt constă în simplă
Singur în biblioteca poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13277_a_14602]
-
ar fi ea? N-ar avea nici culoare, nici gust, nici tărie, nici miros... Și totuși ar fi, la fel de mult ca și cea văzută și simțită de noi. Mă uitam în jur, în cameră, și-ncercam să-mi închipui că ghergheful, scaunul, patul, zidurile, până și mama, cu părul ei căzîndu-i creț între omoplați, cu sânii moi atîrnîndu-i pe piept, se golesc de culoare și de orice, dar într-un fel își păstrează forma, și-ncercam să "văd" acel cenușiu zgrunțuros
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fel își păstrează forma, și-ncercam să "văd" acel cenușiu zgrunțuros și disperat care-ar rămâne, și care-ar fi camera noastră când n-o vede nimeni, un fel de cazemată de ciment în care-abia se disting scaunul de ciment, ghergheful de ciment cu covorul de ciment pe jumătate țesut, și mama de ciment împietrită pe marginea patului. Știam însă că până și această viziune e o imagine, că și ea era "văzută" cu mintea pe jumătate închisă, cum ai miji
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să facă un curs de ziaristică, și nu mai primea decât o bursă de student. Trăiam iar cu macaroane cu marmeladă. Cât era ziua de lungă, mama stătea în dormitor, pe marginea patului, în fața marelui cadru de lemn geluit al gherghefului, strecurând îndemînatic firele de lână colorată printre ițe și bătîndu-le cu o furculiță strâmbă de cositor ca să se taseze, apoi pocnindu-le năpraznic cu o bârnă de lemn ce atârna undeva deasupra. În față avea modelul, un carton cu pătrățele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mi s-au imprimat pe retine pentru totdeauna, nu-ți puteai da seama cum avea să arate desenul de pe covor. Nici mama nu reușea să-l prevadă, și mereu mă provoca să facem concurs (cum stăteam toată ziua cocoțat pe gherghef, jucîndu-mă de-a electricianul): "Mircișor, ia zi, ce crezi c-o să iasă de-aici? Io zic că o floare cu frunze verzi, fiindcă, uite, am verde și carmin... și puțin grena". "Nu, o să fie o căprioară", ziceam și eu la-ntîmplare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
legat la ușa alimentarei, când apare stăpâna cu plasele încărcate. Niciodată n-am început un covor mai însuflețiți ca atunci. "Mamă, tai?" am întrebat râzând, pe când ea își scotea bluza asudată la subțiori și sutienul, așezîndu-se pe pat, în fața marelui gherghef. "Taie, mamă!", și am tăiat în bucățele cartoanele cu pătrățele colorate, care n-aveau să ne mai reteze avântul niciodată. Exaltați, ciripind între noi ore-n șir, am început minunatul covor, pe care-am înfățișat miracolul legăturii noastre și farmecul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe buze și rochița cu buline, cum se purta pe atunci, iar eu în spielhosen galbeni bufanți, cu o rățușcă pe pieptar, adică tocmai în pantalonașii mei de joacă pe care-i lustruiam toată ziua pe cadrul de lemn al gherghefului. Ne priveam în ochi, zâmbind, și în globii ochilor noștri se răsfrângea, strălucitoare, lumina ferestrei. Am lucrat o lună-ntreagă, din zori până-n noapte, la primul nostru covor adevărat. Între timp mama-mi spunea povestea cu Genoveva și pe cea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-n ea, cu atâtea amănunte de neînțeles... Așa erau toate camerele, fiecare altfel neliniștitoare, în afară de cele din casa noastră, unde abia așteptam să mă-ntorc cu ochii plini de minunile și nebunia lumii largi, ca să-mi iau locul obișnuit pe gherghef: "Bună ziua, s-a ars vreun bec pe-aici?" Da, tovarășe, uite, nu mai merge nimic, nici becurile, nici radioul, cred că s-a ars vreo siguranță. Puteți să le reparați?" "Le repar, le repar, da'... costă un ban!" Când covorul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tovarășe, uite, nu mai merge nimic, nici becurile, nici radioul, cred că s-a ars vreo siguranță. Puteți să le reparați?" "Le repar, le repar, da'... costă un ban!" Când covorul a fost gata, cum era înălțat vertical pe ițele gherghefului până lângă tavan, ne priveam în el ca-ntr-o oglindă ovală și moale, cu o ramă întortocheată fabulos. Îmbrățișați, asudați, cu fețele lipite una de alta, ne arătam mereu cîte-un detaliu, ne strâmbam și scoteam limba la chipurile noastre
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]