5,266 matches
-
Din Hotin și pân’ la mare/ Vin muscalii de-a călare,/ De la mare la Hotin/ Mereu calea ne-o ațin”. Următorii „străini” sunt nenumiți, dar sunt aceia situați „Din Boian la Vatra Dornii”, adică în Bucovina. Nu este greu de ghicit că poetul se referea la austrieci (nemți) și la cei colonizați de aceștia printre românii din Țara de Sus. Alți străini sunt cei aflați „Din Sătmar pân’ în Săcele”, adică din colțul nord-vestic în cel sud-estic al Transilvaniei. Aici este
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
nisip, aleea din capătul falezei, gardul verde împrejmuitor al vilei și, până sub picioarele noastre, grădină cu iarba, flori și copaci, cireși, meri și mai ales pruni, un nuc, pini, frasini și câțiva stejari în partea stângă, printre care se ghicește stațiunea Olimp: Hotelul Belvedere și, dincolo de el, hotelurile masive ca niște străjeri, închipuind Muntenia, Moldova, Oltenia, Transilvania. În dreapta este plajă cea mai elegantă și mai bine dotată din Neptun, asaltata de pete de culoare. De ce oare și-au lăsat oamenii
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
covoare... Și-auzeam întrebarea ta șireată, prefăcut naivă: știi cum miaună mașina lui Schumacher? Uite-așa: miiiiiiiiiaaaaaaauuuuuuu!!! Sau gemeai glumeț, femeiește, în două feluri total deosebite, ritmic...Știi ce-i asta? Apoi misterios: un meci, la Wimbledon, între Dementieva și... ghici! Una din surorile Williams, riscam... Da, băi, cum de te-ai prins? Iar dacă îmi dădeai un telefon din depărtări albastre, te opreai brusc... mă alarmai... Hei, ai murit, ai leșinat, ai fugit iar de acasă cu rockerii ăia ai
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
Iulie scrie că e obosit; la 25 Iulie a pierdut niște însemnări și, în fine, la 25 Iulie pare a se trezi și începe să vadă că oamenii șunt neliniștiți: "on ne parle pas d'autre chose", (n-ai fi ghicit), "que de l'ultimatum des Autrichiens aux Serbes". Totuși, cîntă la pian, - și e dominat de problema de a scrie toate astea, frumos și literar. La 31 Iulie, vă notă din nou, "poetic": "L'on s'apprčte ŕ entrer dans
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
atâtea alter-egouri difuze prin care se încearcă ieșirea din conturul monadic al făpturii solitare și exprimarea unei dorințe de comunicare cu universul. Versurile Ilenei Mălăncioiu produc, astfel, un efect de palimpsest, în măsura în care dedesubtul trăirilor proprii, dedesubtul figurației imaginarului propriu se ghicesc alcătuirile mundane, obiectele și siluetele de fiecare zi. Pe de altă parte, dematerializarea trupului, spiritualizarea elementelor pur biologice dau seamă de aceeași voință de puritate și de avânt spre ideal prezente în mai multe rânduri în aceste versuri (�Iertați-mă
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
cărți polițiste și sclipește. E romancierul pe care aș paria liniștit pentru viitor. De altfel, e tradus în toate limbile de circulație și și-a adjudecat deja cîteva premii importante. Iar alături de el, chit că nu face subiectul întrebării, se ghicește conturul tot mai precis al unui alt romancier de cinci stele, pe nume Nick Hornby. Una dintre cărțile sale a fost lansată de Humanitas chiar la Tîrgul de carte Bookarest. Urmează să apară și altele. Ce influență are traducerea asupra
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
împlinit, a râs triumfătoare. - Suntem în aceeași zodie, i-am răspuns. - Tu câți ai? M-a privit concentrată. Se răsucise pe banchetă, cu spatele lipit de geam și cu un picior sub ea. Am ridicat din umeri. - Chiar vrei să ghicesc? - Spune, să vedem. Mă urmărea încercând să pară cât mai concentrată. își țuguiase buzele. - Treișdoi! a pocnit victorioasă din palme. Nimerise. A văzut uimirea mea. - Am ghicit. Tu mi-ai spus-o. M-am concentrat și te-am întrebat în
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
și cu un picior sub ea. Am ridicat din umeri. - Chiar vrei să ghicesc? - Spune, să vedem. Mă urmărea încercând să pară cât mai concentrată. își țuguiase buzele. - Treișdoi! a pocnit victorioasă din palme. Nimerise. A văzut uimirea mea. - Am ghicit. Tu mi-ai spus-o. M-am concentrat și te-am întrebat în gând: "Douășopt, treizeci sau treijdoi?" La treijdoi ai tresărit și m-am prins. - Am tresărit de durere, i-am răspuns scrâșnit. - Ce te doare? Sufletul? Ca pe
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
dres, a șoptit. Am jartiere. Pe-atunci dresurile femeiești erau o raritate. Semn de mare lux. Și purtau numai curvele, amantele medicilor, ale securiștilor și secretarele celor din cece. Caimacamul se preschimbase în așcherliu rătăcit prin jariște. își târa pașii ghicind în preajmă rotocolina. Belaliu, își șoptea gâfâind: "Nu te glupăvi. Ușurel, ușurel, omilenicule. Olmazul e pe-aproape." Cei doi bătrâni dormeau duși. Mângâiam olmazul. Simțeam cum Mașa se deschide tot mai mult. Aproape că-i auzeam cartilagiile fine cum pocnesc
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
fac. - Nu să stai. Să mă conduci. Așa cum conduci pe cineva, când te desparți. Pricepi? înțelegeam. Am zâmbit înduioșat. Mi-am coborât sacoșa și așteptam să oprească trenul. - Nici nu mi-ai spus cum te cheamă. - Are vreo... De ce nu ghicești, dacă tot spui că te pricepi, i-am răspuns. Am intrat în clădirea gării. Pustie. Pleca un tren abia pe la prânz. Un tip înfofolit într-o șubă vișinie dormea pe-o bancă în dreptul casei de bilete. Sala de așteptare era
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
I-am făcut semn să mergem în sala de așteptare. Știam că în autogară era frig. Era pe malul Dunării și bătea întruna vântul. - Așa ai plecat? A ridicat de umeri, râzând. - Tot nu mi-ai spus cum te cheamă. - Ghicește, dacă poți. S-a ridicat de pe banca unde ne-așezasem, în colțul de lângă sobă. A venit în dreptul meu. Mă privea concentrată. - Știu, da nu-ți spun. Știu că știi și cine-i Hamlet. Și nici treijdoi nu ai. O știu
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
umeri. - Scrie-mi telefonul meu, dacă vrei. Mă mai suni poate, când te-ntorci. I-am scris numărul în carnet. Am rupt o foaie și i-am trecut numele și telefonul meu. A privit-o, pufnind. - Ce nume? Nu-l ghicisem. Am pornit după ea. Luasem eu ghiveciul. îl uitase pe bancă. - Am să te sun și io, să știi. îmi place de tine. Că nu-i dai cu vrăjeala. Zorea în fața mea. S-a răsucit brusc. - Așa-mi place. Nemțește
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
recitam domol versuri ca niște liturghii negre fernando se oprea adesea în piațeta cu trei hipocampi și-și încorda auzul pînă surprindea tropotul trăsurilor pe caldarîmul lisabonei apoi ziua-ntreagă prin birturi eram veseli și-n ceața paharului cu uzo ghiceam pe rînd părelnicia viitoare iar somnambulul adormit de soarele puternic se tîra imperceptibil pe creneluri împrejuru-ne puzderie de zile puzderie de pereți ne trăiau viața cu atîta nonșalanță încît ne simțeam impostorii spațiului și-ai timpului eu rupeam dinții unui
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
că gestul devenise oarecum reflex și că s-ar fi putut repeta oricât de târziu. Să fi avut, oare, Maria Banuș preferințe selective pentru unele sau altele dintre împrejurările intrate în canavaua Jurnalului ? Un răspuns net pare riscant, e de ghicit doar un interes permanent pentru etapele de tranziție, cum a fost aceea, încărcată de consecințe, sub semnul acceptării sale în cercul colaboratorilor revistei „Azi“, echivalent cu pătrunderea în lumea literară, unde adaugă noi prietenii altora bine consolidate (Paul Păun,în
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
să-l mai suport și pe ăsta? * Ieri, la librărie, cînd ieșeam, observ, sprijinită de mașina aceea brontozaurică de făcut bonuri, o carte cartonată, maro, cu un bilețel între file. Preț redus, 3 lei! Ce credeți că era? N-o să ghiciți niciodată! Un volum de Lenin!! Cu cîtă seriozitate ne vorbește el despre vise, despre interpretarea lor etc. Dar cine mai visează acum odăi, casete? Cel puțin eu, visez, de cînd mă știu, fără nici o cenzură, pizde, nu farfurii!! * Foarte bun
Tătucu Freud mi se pare romantic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Imaginative/13235_a_14560]
-
pătrunse până dincolo de adâncul adâncurilor nu-i nici o adiere să arate steaua sortită stingerii din urmă pe acest tărâm printre rătăcirile vremii vântoasa necunoscută își bate semnele ascunse stelele ard în cercuri fugoase de jar cu neputință-i de ghicit ce frunte în clipa ce se apropie va cădea în țărână Puterea întunecării departe sunt arborii rătăciți pe coline unindu-și necrezut frunzișul și înălțimile foșnetul zbucnit din adâncuri în josul pământului nici o pasăre amintitoare nu mai bate aripi prin veștedul
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
niște bărbați ciudați/ pe iepe călătoare și le fură pentru/ focurile lor”... În a doua strofă (ca să desemnez astfel zece versuri albe), privirea se situează la nivelul sârmoasei ierbi căreia îi priește acest tip de teren. De la acest nivel zero, ghicim sub noi ,,etajele” mereu în surpare ale generațiilor, cu gropi noi săpate peste cele vechi. În ultimile opt versuri, imaginea se înalță din nou, la nivelul arborilor dar nu departe de florile mirositoare. O mărturie din afară este invocată pentru
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
societate în care, predominantă să fie clasa mijlocie. Încerc să găsesc un horoscop încurajator, dintr-o nevoie obscură de a afla viitorul. Știu că e un joc, că nu creditez decît prezicerile pozitive și că, de mulți ani refuz să ghicesc ce va fi mîine; Ajunge zilei de azi grija ei spunea cu înțelepciune Apostolul Pavel, dar o predicție frumoasă e un pretext pentru speranță: Și chiar dacă "armele mele sînt mai ales credința și speranța, pentru cea din urmă am uneori
Luna lui Cuptor by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Imaginative/13748_a_15073]
-
citesc pe ici, pe colo și mă gîndesc la cartea care se încheagă undeva chiar despre acele rînduri ce le am sub ochi. Ce plăcere! Să știi că peste cîțiva ani vei avea la căpătîi o carte formidabilă! Să-i ghicești formatul, să-i presupui capitolele. E ca și cum aș alcătui-o eu! Totdeauna părinții sînt dezamăgitori. De aceea și eu, ca tată a lui Scămoșilă (mai și pronunțînd "Scămoșîlî"!), v-am produs o impresie penibilă! C-o stimă veche și-o
Sunt îngrozit! Am patruzeci și unu de ani by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14405_a_15730]
-
proaspete culese din adâncul unui ghețar ei se îmbulzeau să-și facă loc pe traiectoria elegantă cu care coapsele învelite-n ghirlande de bujori înaintau spre bulevard frecându-și petalele, apoi se uitau neputincioși cum se ridică un abur abia ghicit din fiecare mică adâncitură cu care tocurile femeii percutaseră asfaltul și, alergând să sărute acel bănuț, se împiedicau de ochii de panseluță cu viață scurtă presărați neglijent în jur și se lungeau la picioarele madonei florale ea nu avea habar
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
elaborate, mirosind a rafinament franțuzesc, și rețete primitive, improvizate în spirit autohton, dar nelipsite de fastul balcanic al preparării, cu gust spectaculos și amintire de neșters. Ceva boieresc e și în gestul povestirii. Plăcerea de a spune, în care ușor ghicești plăcerea de a asculta, apoi privirea ce simte bine acasă, descoperind după zeci de ani de absență că în ciuda tuturor neajunsurilor orașul nu s-a schimbat esențial. Să țină descoperirea aceasta de real sau de ficțiune? Tehnica de construcție pe
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
începeau, cu predilecție, astfel: „Dumneata ești de la București?"3) „Nu, sunt străin." „Da, mă gândeam eu; atunci ești cu siguranță din Danemarca." Era, probabil, prima dată când mulți din acești oameni de treabă auziseră acest nume, și cu toate astea ghiceau numaidecât că sunt de acolo. Titu Maiorescu (...)șMaiorescuț ține un fel de salon. în fiecare miercuri seară, casa lui e deschisă pentru spiritele alese și oamenii de știință din capitală, care se întâlnesc aici la un schimb amical de opinii
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
Monica Pillat Inițiere Cum mă uitam la măștile de aur, La zâmbetul pictat pe sarcofage, M-am întrebat dacă e cu putință Să-mi fac din suflet o armură Atât de clar strălucitoare Încât să nu ghicească nimeni Că dedesubt amar scapătă trupul, Să fiu etern prezent chiar de-năuntru Mi-aș înceta deodată locuirea. Nu-mi încheiasem bine gândul Când literele de pe pagini Și pozele cu falnice morminte Au început să mă viseze. Simțeam un rece
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
figurează proeminent culoarea albastră, ideea îngemănării și a identității (ne aflăm iarăși sub zodia lui doi, a gemenilor, a "Dioscurilor" care se aseamănă atît de mult încît pot fi luați unul drept celălalt) și cifra șapte, nu e greu de ghicit: Această coloare șalbastrulț îi era îndeosebi dragă noului meu prieten, el o purta în însăși făptura lui, în ochi și sub pielița foarte străvezie a mîinilor, în cari cînd la una cînd la cealaltă sclipeau șapte inele, gemene toate - șapte
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
iluzie, înainte de a șterge toate urmele, a și început să-și facă opera de subtilă eroziune în memoria cititorului care și-a plimbat ochii peste aceste rînduri; dar textul rămîne, mărturie ambiguă, și ne putem întoarce la el spre a ghici adevărul sau adevărurile - nu neapărat ficționale - pe care le conține. Ne vom întreba: cine este, în definitiv, Aubrey de Vere? Aș răspunde pornind de la fraza despre femeia care copia portretul Mariei Mancini de Mignard din Kaiser Friederich Museum, cu doi
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]