262 matches
-
a mers prea departe. I-o fi atras aten ția Flaccus. Și îi este frică pentru că nu știe cum să mai dea înapoi. Și de ce să nu le permită să se facă de râs până la capăt? îl îmboldește un gând ghiduș. Va lăsa procesul să ajungă în in stanță. Livia are cu siguranță printre creaturile ei vreun pretor corupt, dispus să accepte anchetarea cazului, apoi să instruiască un judecă tor oarecare din prima decurie, cea a senatorilor. Ia subit o decizie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
săpun ajung până la tavan, iar ea se pierde în obișnuitele ei vise cu ochii deschiși. De data asta se vede cu Ben în oraș, într-un băruleț din West Hampstead. Jemima are să fie într-o formă strălucitoare, destul de energică și ghidușă încât să-l facă pe Ben să-și șteargă lacrimile de râs de la ochi. ― N-am crezut niciodată că poți fi atât de amuzantă, va spune el, ținându-se cu mâinile de burtă și privind-o într-o cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
poate, ci sigur, cea mai frumoasă și mai frumoasă dintre ele!” Numai că, în acest moment, ei n au cum să afle nimic. „De ce?”, veți întreba. Păi pentru că... Toată suflarea din ogradă a luat prânzul. Nimeni n-a fost uitat. Ghidușii noștri voiau, chiar să dea de mâncare și merilor, și perilor și gutuilor... Luaseră, pentru asta, apă în gălețile lor mici și erau gata s-o ofere tuturor plantelor din gospodărie. Nu doar celor cu fructe dulci și înmiresmate, ci
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de rândunică se așază frumos și comod în cuib, gata să privească spectacolul. Păcat, doar, că nu pot aplauda. Dar ciocurile lor ciripesc întruna: „Bravo, copii!” Sorina știe cele mai multe cântece și poezii. „Unde le-ai învățat?” pare a întreba ciripitul ghiduș al puilor. Fetița ar vrea să le răspundă. Însă, nu știe cum și de ce, nu poate scoate un cuvânt. Doar în gând ea le răspunde: „La grădiniță le-am învățat, ori le-am luat din cărțile din biblioteca mea, sau
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
soția: «Ce zi e azi?», mi-a răspuns că suntem în 23. Era trecut de orele prânzului. Pierdusem noțiunea timpului. Dacă nu conștientizezi nimic, te simți ca-n rai. Nimic. Nu am fost în moarte clinică. Totuși, auzeam niște voci ghidușe, parcă aduse pe aripile vântului din depărtări măiestre. Asemănătoare cu vocile unor copii care încurajau echipa, la antrenamentul unui meci de baseball. Da, chiar semănau. Se auzeau în surdină și erau întrerupte de șuierul vântului. Pe atunci, una din fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
iarăși am avut aceeași senzație de gol că plec departe și că o pierd cumva. Maria e un dar de la Dumnezeu, o poezie omenească la vârsta când femeile sunt cu adevărat în plină floare și fac și îngerii să zâmbească ghiduș. Pe seară am povestit cu Cristina. Poate pentru ea, într-un anume fel, eu sunt mai spre Maria, sunt mai întremătoare. Cristina trăiește în teamă. Îi tremură sufletul mereu: pentru I., pentru băiatul ei care e ofițer în vremuri belicoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu picioarele sub el pe o rogojină din pai împletit, la intrarea odăii surorii sale. — Întrebările tale îți sfâșie mintea cu blândețe, precum neaua de pe muntele Kolair care arde obrazul mai tare decât soarele deșertului. Dintr-odată încrezătoare și chiar ghidușă, Salma îi zvârli fără menajamente: — Ce-mi răspunzi? Cu un gest care nu avea nimic spontan, lăsă capul în jos și apucă marginea taylassan-ului fratelui ei, ascunzându-și ochii roșii. Apoi, cu chipul tot ascuns, rosti, ca un cadiu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că facem un lucru interzis ținând lumânările aprinse, îngrijindu-le să nu se stingă, ocrotindu-le în căușul palmelor. Nu ne simțeam persecutați că ne întorceam de la Patriarhie cu lumânări aprinse. Dimpotrivă, era un fel de mândrie semeață, o complicitate ghidușă, o bucurie a faptului că ne recunoșteam noi între noi, necunoscuții cu lumânări, că puteam trece prin fața Miliției Capitalei spunându-ne cuvintele de adeverire ale Învierii. Acasă la Vichi a început dezastrul. Ne aștepta unchiul ei, Trombă. Stătea pe treptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
frig? Nu, mămico! Ce daruri ați primit? Uite, tăticule! spuse una dintre fetițe în timp ce răsturnă pe masă conținutul trăistuței. De toate! Bomboane, mere, nuci și o grămadă de colaci. Ce-o să faceți voi cu atâția colaci? Păi, o să-i mâncăm. Ghiduș, tata intră în atmosfera de sărbătoare și începu să-și colinde copilele, așa cum făcea în fiecare an, de fiecare dată cu un farmec anume, însoțindu-și cântul cu gesturi, ghemuindu-se în mersul piticului, ca să-și micșoreze statura în fața fetelor
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Ierarhi n.n), cu o velniță ce iaste lângă mănăstire, din vale dinspre Bahluiu, să hie în pace de camănă și alte cheltuiale... oricâte căldări vor pune să lucredze”. Când am terminat de povestit, bătrânul a plecat puțin fruntea, râzând ghiduș. --Păi cum să stai liniștit, părinte - am continuat eu - când de peste zaplaz adie zi și noapte miroaznă de, să nu zic vorbă cu păcat, de rachiu îndrăcit? Cred că sfințiile lor - oameni fiind - aveau coșmaruri!... --Dar să nu facem păcate, dragule
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
loc m-a pălit gândul că asta-i cârciuma sfintei Mitropolii. Caut pe furiș spre bătrân, ca să văd în ce ape se scaldă și să-i spun ce mă frământă...Spre surprinderea mea, călugărul se oprește și, cu o mutră ghidușă, își mângâie barba. „Măi, să fie! Bătrânul știe sigur a cui e crâșma sau...” Nu apuc însă să-mi termin gândul, că îl aud: Fă bine, fiule, și urmează-mă în...Iad! Fac ochii mari, nevenindu-mi să cred cele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
aflat de venirea mea. Altfel cum să mă întâmpine așa? De unde a aflat, însă? Aha! Asta-i mâna țigăncii! Numai ea a știut de gândul meu. De acest lucru m-a convins privirea bătrânului, furișată pe sub sprâncenele stufoase, și zâmbetul ghiduș ascuns în colțul gurii. M-am întors cu fața spre el, și în loc de vorbe, am dat din cap, semn că sunt plăcut surprins de primire. Bătrânul tace...Acesta-i semn sigur că mă lasă să descopăr și alte minuni nebănuite
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
gând la gând cu bucurie... Pe când rosteam aceste cuvinte, mă întrebam: „De unde știe el la ce m-am gândit eu? Numai că îmi ghicește gândurile. Și asta nu se întâmplă pentru prima oară...” Călugărul a tușit și mi-a zâmbit ghiduș... Apoi din întâmplare mă gândeam la același lucru ca și tine... Adică la... la Trei Ierarhi, ctitoria lui Vasile Lupu voievod. Ridicată între anii 1637-1639 și sfințită la 6 mai 1639 - m-am grăbit eu să continui gândul bătrânului. Și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
a uitat la David care arăta ca un bărbat căruia i se cere să memoreze un model de împletit cu andrelele. Ăăă, da, cred că da, a răspuns el ezitant. Și-o să trebuiască să-i schimb și scutecul? — Nu fii ghiduș, i-a replicat Fiona conclusiv. Normal c-o să trebuiască să-i schimbi și scutecul. Probabil chiar de mai multe ori. Pe bune, David, dacă trebuie să m-apuc să-ți scriu liste cu instrucțiuni de fiecare dată când te las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de luminoși. Conceptual vorbind, moartea în sine nu este neapărat importantă. Hm! Ce contează semantica și formalismele, domnul meu, atâta timp cât ne aflăm împreună, aici, acasă, feriți de toate relele și de toate belelele? Vocea pe care o percep, un pic ghidușă, un pic poruncitoare, aparține unui Bursuc dolofan, care dă târcoale pofticios, în jurul rucsacului meu cu merinde, împreună cu un Iepure Alb și cu un cotei. Nu te mira, îmi zice Viezurele. Doar ne-ai aflat povestea. Ce-ai scris, ai scris
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
celălalt negru gesturi devenite deja de multă vreme familiare. Întinde spre Lucian, cu figura lui prefăcut solemnă, brațele cu mânecile suflecate până la jumătatea antebrațului și pumnii strânși. Lucian își ridică privirea spre ochii tatălui său, în care observă vioiciunea lui ghidușă obișnuită. Ochii lui îl întreabă c-o ridicare scurtă a sprâncenelor: ei, ce alegi? Brațele tatălui său sunt vânoase, chiar și la vârsta lui înaintată, și întotdeauna arse de soare după plimbările pe care le face cât e vara de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ai venit, dragule - m-a întâmpinat el, deschizând portița. ― Sărut dreapta, sfințite, și bine te-am găsit. ― Poftește în casă - m-a îndemnat bătrânul, luând-o înainte. L-am urmat. Ajuns în fața ușii, s-a oprit privind la mine cam ghiduș, după cum mi s-a părut. Apoi, cu gest leneș, a apăsat pe clanța ușii, deschizând-o larg, de parcă ar fi vrut să-mi arate cine știe ce priveliște... Ochii obișnuiți cu lumina de afară nu puteau distinge amănuntele din fundul odăii. Bănuiam
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
un eseu despre corespondența lui I.L. Caragiale, de nu la Sinaia? Mă rog, se putea și-n republica Ploieștilor, ori, și mai aprig, la Berlin, acolo unde ni s-a dăruit cea mai intensă jubilație epistolară a senectuții, cea mai ghidușă voluptate a îmbătrânirii din literele „daco-romane“. Dar Sinaia este un nod vital în codul hedonismului caragialian. Sinaia Peleșului, a lui Carmen Sylva, Alecsandri și Claymoor, Sinaia trenurilor de plăcere și a seratelor muzicale, a mamițelor, domnilor Goe și „drumului prăpăstios
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
despre care artistul a și spus că vor fi cele din urmă apariții ale sale. Un spectacol amuțitor, de nobil echilibru, căldură a discreției, rafinament firesc, substanță confesivă, plus o grațioasă, surprinzătoare fragilitate exprimată în tăceri, grimase și zâmbete strălucitoare, ghiduș alintate. Unic, la noi, în lumea scenei - actor, regizor, scenograf, dar inițial student la arhitectură și fost rugbist (v. albumul dedicat de Nicolae Șt. Noica lui Liviu Ciulley seniorul), Ciulei venea din lumea lui Alice Voinescu, o „lume cu țesutul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
M-am conversat cu Silviu Lupescu ca doi bătrâni lupi de mare tatuați de nenumărate harpoane. M-am lăsat alintat cu puerilă vanitate de „castelanele“ de la standul Editurii Vremea. M-am îmbrățișat cu Marta Petreu și Ion Vartic, doi cioranieni ghiduși, imprevizibili, dar fraterni cât încape. Am notat cu plăcere bucuria lui George Arion, aflat în drum spre Londra, unde i s-a tradus un roman polițist, ca și efervescența lui Stelian Țurlea, proaspăt premiat al revistei Flacăra, gata să-și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
responsabilitate. Să vă mai spun ce fericit a fost paseistul din mine când, la Gală, se tot vorbea de vești, și nu de știri sau informații? Legătura ProTV-ului cu american dream a fost e xemplificată o dată mai mult, cu ghidușă nostalgie. Mediafaxul s-a născut dintr-o furie a lui Adrian Sârbu, aflat în 1990 la cârma informațiilor în guvernul Roman, cum că nu știu care ziar relatase distorsionat o chestie. Sârbu - reacție tipică! - și-a luat câțiva oameni, a găsit o
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Channel și alte nișe căftănite. Lipsind Vintilă Mihăilescu, am perorat eu cât doi, însoțit meseriaș cu statistici, referințe sociopsihice, antropo logice și picante experiențe de cabinet de psihologul Mugur Ciumăgeanu. Nici nu ne înșurubasem bine respectabila anatomie pe scaune, că ghidușul Cătălin Ștefănescu m-a zăpăcit cu o întrebare casantă: cum apare bogăția în literatura română? Eu tocmai depliasem fișele cuminte redactate acasă, unde glosam lipsa culturii bogăției la români, alături de absența culturii (britanice) a victoriei, lipsa colocvialității (franco) salonarde și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
chibritului și vin la țenchiul voroavei. După ce mi-am scris fără condiționare și cu maaaare plăcere obolul, am aflat excitat că-n volum vor fi nu doar gurmeți faimoși precum Pleșu și Liiceanu, ori gurmanzi insațiabili ca subsemnatul, dar și ghiduși zăpăcitori & consumatori ai celor cinci simțuri, de talia lui Emil Brumaru, laolaltă cu cavaleri înzăuați ca Neagu Djuvara, inși misterioși bucătărește și surprinzători papilar, precum Mircea Cărtărescu, Livius Ciocârlie, Radu Paraschivescu, Vlad Zografi și Marius Chivu, împreună cu felurite, baroc înfășurate
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
întâi...chipul bătrânului, care mă învăluie într-o privire caldă... Îndată îi văd și mâinile. Poartă două ulcele din care aburii se ridică în vârtejuri domoale. Privirea mea curioasă și insistentă îl face pe bătrân să se explice, privindu-mă ghiduș: „Apoi am adus și eu câte o ulcică cu ceai din roadele pădurii, ca să ne mai spălăm gâtul de colbul adunat de pe hârțoagele iestea. O bucurie mai mare nu-mi puteai face, sfințite părinte. Numai că... „Te văd întunecat. Ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
o herghelie de cai albi...Cu fiecare clipă simțeam parcă nevoia să sar în spinarea unuia și să plec în galop întins către zări...Am privit uimit către bătrân. Ori mi s-a părut, ori într-adevăr ochii lui cătau ghiduș către mine. Încă o înghițitură și în clipa următoare eram deja în capul oaselor, odihnit și proaspăt ca niciodată. Ei! Cum ți se pare ceaiul, fiule? Cum te simți? Drept să-ți spun, sfințite, nu am bănuit că un ceai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]