355 matches
-
și începură să bage în ele, cu rapiditate, pixuri, caiete și ce mai aveau ascuns prin pupitre. Marius îi spuse ceva Allei, dar aceasta refuză. Inu zâmbi de plăcere, probabil o invitase să o conducă acasă. Daniel îi dădu un ghiont, cu subînțeles. - Cât crezi, tu, că va dura? întreba el. O săptămână, o lună, dar știi că Marius mereu reușește să le convingă, așa că... ia-ți adio de la prietenia mult visată. Caută pe alta... Inu schiță un zâmbet forțat. Poate
ÎNTÂLNIREA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379721_a_381050]
-
cu coada ochiului spre echipa adversă. Mihai îi puse în brațe prețioasa lui comoară: - Ai grijă de asta pentru mine până după meci. Bătrânelul aruncă o privire în pungă și ochii prinseră a-i luci drăcește. Mihai îi trase un ghiont în coaste. - Nu te atingi de ei, m-ai auzit? Doar îi păzești! - Doar îi păzesc, aprobă trist Chițu, îndoind buzele pungii în așa fel încât să acopere licăririle rubinii ale strugurilor. Mihai jucă impecabil. Zbură pe teren, nu alta
STRUGURI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374755_a_376084]
-
cu asta.” Merelli s-a încăpățânat și a continuat:” Pune-l pe muzica, pune-l pe muzica” și cu aceste cuvinte a apucat libretul, l-a îndesat în buzunarul paltonului lui Verdi, l-a apucat de umeri și cu o ghiont puternic l a împins afară din camera după care a încuiat ușa. “Ce era să fac? ” povestește Verdi. S-a întors acasă cu Nabucco în buzunar: un vers azi, altul mâine, o notă, apoi o frază și ...puțin câte puțin
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Nu sunt aceștia copii binecrescuți și deprinși la buna cuviință, ci în partea lor cea mai mare niște copii stricați, care au mâncat, vorba românului, în viața lor mai multă bătaie decât pîne și sunt așa de mult deprinși cu ghionturile încît trebuie să te întrebi dacă mai e cu putință ca școala să-i lecuiască de deprinderea aceasta. Față cu asemenea copii palma nu e o pedeapsă, ci un act de mișcare reflexă ca tusea și strănutul: i-am dat
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pardoseală, se puteau vedea sute de artefacte pământene, dintre cele care făceau deliciul colecționarilor. Barna schiță un zâmbet când ochii îi căzură pe ceea ce el știa sigur că era un coș de pâine, care fusese umplut cu capace de bere. Ghiontul scurt pe care-l primi între coaste îi atrase însă atenția spre tejgheaua din spatele căreia îi măsura cu atenție un ins costeliv și destul de bătrân. - Am venit să-ți aducem asta, spuse simplu Johansson punând pe masă un container pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ușurință - oamenii exprimându-se ca în cărțile tipărite -, sau se ajunge de-a dreptul la afazia propriu-zisă, în sensul clinic al cuvântului: lumea nu este în stare să inventeze metafore și mișcări lingvistice reale, ci aproape că geme, își trage ghionturi sau râde batjocoritor fără să mai știe să vorbească altfel. Aceasta doar ca să ofer un scurt rezumat al viziunii mele infernale, pe care din păcate o trăiesc existențial. De ce această tragedie în cel puțin două treimi ale Italiei? De ce acest
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cuvintele În niște alăturări ciudate, pe care numai ei le Înțeleg. E ca un episod din The OC, care se petrece chiar aici, În sufrageria alor mei! Arunc o privire spre Luke, care ridică din sprîncene. Mama Îi dă un ghiont lui Suze, care Îi Întoarce zîmbetul. SÎntem cu toții siderați. CÎt despre Janice, pare că nu-și mai Încape În piele de Încîntare. — Oricum, spune Tom ridicînd din umeri, cred c-ar trebui să plec... Janice intră imediat În acțiune, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Îi zîmbesc amical. Mă numesc Becky. — V-am remarcat. Pune numărul din Vogue Într-o pungă de plastic. — Vă spunem „Fata...“ Nu mai continuă, și eu Înțepenesc. Ce voia să zică? — Șșt! zice cealaltă vînzătoare, făcîndu-se trandafirie și dîndu-i un ghiont primeia. Nu vă temeți, că nu mă supăr! Îmi arunc părul pe spate, relaxată. Îmi spuneți... „Fata cu eșarfă Denny and George“? — Nu. VÎnzătoarea mă privește opacă. Vă spunem „Fata cu Cărucior Nașpa“. A. Aha. Hai, că nu-i chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
București, specializându-se ca lucrător mecanic. Animat de idei socialiste, debutează cu un articol în ziarul „Munca” al lui C. Mille (1893), apoi continuă intens cu proză și versuri umoristice în „Adevărul”, „Vieața”, „Povestea vorbei”, „Lumina” (Ploiești), unde semna rubricile „Ghionturi versificate” și „Glume”, „Sămănătorul”, „Evenimentul” (Iași), unde a fost și redactor în 1904-1905, „Viața” (1906), „Viața literară și artistică”, „Dimineața”, „Minerva”, în care îi apar și trei romane polițiste în foileton semnate Const. Fulger, „Minerva literară ilustrată”, „Seara” și sporadic
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
întrebi timpul de ce face ceea ce face. El pur și simplu...curge. Ne vom vedea foarte curând..., sfârși atunci moșneagul, lăsându-și mâna să cadă leneșă pe lângă corp, iar privirea îi alunecă în întunericul ce aștepta sub el. Am simțit un ghiont în coastele din dreapta. Abia dacă merita să-i dau atenție... Apoi încă unul. Și încă unul. De fiecare dată mai puternic și mai tare! Apoi o voce! O voce alarmată și plină de grijă. Trezește-te! Tu iar ai adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ai niciodată destul timp... Vipsania încetează să asculte. Acum știe ce a însemnat momen tul de slăbiciune, semnalul unui nou avertisment. De ce a ajuns abia astăzi biletul la Antonia și Agrippina? Le-a trimis invitația încă de alaltăieri. Simte un ghiont în capul pieptului și plămânii i se golesc de aer. — Ți-e rău? se interesează încet Antonia. Face semn că nu e nimic. Nici să se exprime nu poate. Bine măcar că s-a închegat firișorul de sânge. Se șterge discret
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și-a rupt piciorul în timpul exercițiilor pentru Jocurile Troiene. Prostuț cum este, a ajuns din greșeală în escadronul cu copii mai mari care se întreceau la alergat. Reușește să surâdă. Socrul ei a caracterizat furios jocurile drept gimnastică patriotică. Simte ghiontul dat de Agrippina, care i-l arată din ochi pe Piso. Se întoarce către el să-l asculte, căci i se adresează chiar ei: — Și mie îmi face plăcere să-mi aduc aminte de Pollio... Surâde cu o tristețe nedisimulată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sunt de dezamăgită. Tu nu stai departe de mine. Dacă termin cumva mai repede ne putem vedea mai târziu să bem ceva? ― Perfect! răspund eu prea repede ca să mai apuc să-mi maschez entuziasmul din voce, și dându-mi un ghiont pe sub masă în mintea mea pentru că nu am fost un pic mai relaxată. ― Bun. Care e numărul tău de telefon? I-l scriu și ca o idioată ce sunt, încerc să nu zâmbesc în timp ce-l scriu. Nu reușesc. ― Îți dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
bine să mă gândesc, chiar mi-a spus asta, dar știți cât de secretos e el. ― Absolut, acceptă Diana. Atâta timp cât îți ții cuțitele de bucătărie bine ascunse, dacă înțelegi la ce mă refer, mai zice ea, și-i dă un ghiont lui Sophie. N-ar trebui să spun asta, adaugă ea, dar trebuie să ai grijă. Vreau să zic, n-am vrea să sfârșești ca ultima lui prietenă, nu-i așa? ― A, nu. ― Păi, nu. Oricum, Ben mi-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dat. Trebuie să-mi amintesc să te iau cu mine mai des. ― Da, râse Ben, care se simțea bine, dar tot nu se simțea puțin încurcat de faima lui proaspăt dobândită. ― Ce zici de roșcata aia? Richard îi dădu un ghiont lui Ben, după care amândoi se uitară la spatele fetei, care se unduia amețitor în drum spre toaletă, unde avea să-și împrospăteze rujul. ― Ce-i cu ea? întrebă Ben, privind cu plăcere cum își purta ea fusta atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
tipă care mi-este practic străină, dar nu e oare mai ușor câteodată să-ți deschizi inima în fața cuiva pe care de-abia îl cunoști, care nu contează, care nu te va judeca? ― Stai liniștită, spuse Lauren, dându-mi un ghiont prietenesc. M-ai prins acum, o să-ți fiu prietenă. Dumnezeu știe că am nevoie de cineva care să-mi amintească de casă în momentul ăsta, adaugă ea și privește visătoare în gol. Tu continuă să-mi povestești. Am să închid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fântâni. ― Cred că mi-am greșit meseria, spune Ben, mergând spre el. ― Și eu. spune Simon. Cred că și eu. ― Vă pot aduce ceva de băut? Băieții se întorc când asistenta Alexiei Aldridge intră în cameră. Simon îi dă un ghiont lui Ben și spune cu respirația tăiată: ― Un whisky dublu cu gheață? ― Ar fi minunat, spune Ben. ― Ceai cu gheață? întreabă ea. ― Perfect, îi răspunde el. ― Ceai cu gheață? se miră Simon uitându-se la Ben dezgustat. Nu e nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Înțeleg, se mai întâmplă. Oricum, eu plec mâine din oraș, așa că probabil n-o să mai apuc să te văd. Ar fi fost drăguț, atâta tot. ― Dar ce spui dacă ne vedem diseară? spun eu repede, în timp ce Lauren îmi dă un ghiont brusc în coaste. Sigur ne-am putea vedea diseară. Poate luăm cina împreună. ― Chiar vrei? ― Chiar vreau. ― Și n-o să mă mai lași baltă? ― Jur pe viața mea, Ben. Nu te las baltă. Restul după-amiezii pare că trece cu încetinitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sămănăturilor, ce se legănau în valuri verzi, înforite sau aurii, sub suflarea domoală a vântului de vară... Drumul neted se desfășura înaintea noastră gălbiu și lung, iar pe alocurea câte un picior de munte mai înrăzneț îi dădea parcă un ghiont, îl frângea în două, și drumul murea în desișul negru-verde a doi munți parcă împreunați. De la o vreme, însuși vântul fu biruit de arșița covârșitoare a zilei și adierea lui răcoroasă se shimbă într-o suflare de flăcări ce părea
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
dacă iau așa doar o gură de vin, s-ar putea să creadă că nu mă bucur sincer, așa că am început să beau cum văzusem eu că co face un țăran din toată inima, oprindumă abia când am simțit un ghiont discret în coaste. Domnul director îmi șoptea la ureche că e de ajuns, deoarece din aceeași sticlă trebuie să bea toți nuntașii, eu reușind performanța de a bea cât pentru jumătate dintre ei. Am fost conduși la o masă separată
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
și iar sub învelitoare, scormonind cu privirea întunericul, atent la orice zgomot, la orice foșnet de frunze. Zorile îl aflară, așadar, răvășit, cu ochii umflați și cu o față de câine bătut. Dacă până atunci semnalul de trezire i-l dăduseră ghionții lui Balamber, în dimineața aceea, însă, hunul, care făcea întotdeauna ultimul tur de pază, îl văzu ridicându-se în capul oaselor la primul cântat al privighetorii. înjurând printre dinți, Audbert aruncă învelitoarea, își frecă pleoapele îngreunate și, în fine, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
om înalt și robust în haine de lucru, poate un tâmplar, se interpuse între ei, postându-se în fața războinicului. Mulțimea fu cuprinsă de un fior. Alți burgunzi se apropiară de tovarășul lor, o femeie scoase un strigăt, se dădură câțiva ghionți, dar în confuzia generală, se înălță, puternică, vocea lui Wisichart, care îl mustră pe un ton aspru pe tânărul impulsiv. Aprins de mânie și umilit, el întoarse imediat spatele galoromanilor care îl înfruntau și, dând din coate printre tovarășii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
scânteietoare; Lidania, aplecată asupra sa, cu privirea concentrată îngreunată de ura înghețată și neputincioasă care mocnea în ea, și Odetta, care, cu un ton ciudat, îi repeta iar și iar: „Doar pentru puțin doar pentru puțin...“. Ațipi. îl trezi un ghiont primit brusc, căruia îi urmară afară strigăte agitate și nechezături. Deschizând din nou ochii în întuneric, i se păru că întrevede lucirile unor flăcări prin crăpăturile dintre trunchiurile îngrăditurii. Instinctiv, întoarse privirea către ușă și spre deschizătura strâmtă de deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
arunce o privire înspăimântată și nu răspunse. Scuturându-l Mabertus îl întrebă cum îl cheamă, iar el, cu dinții strânși, îi răspunse că îl chema Erhardt. — Ești burgund, așa-i? Primind un răspuns afirmativ, soldatul insistă: — Erhardt, fiul cui? în ciuda ghionturilor brutale pe care i le administra romanul, reînnoind întrebarea, barbarul nu răspundea. Mabertus îi aruncă o privire Hippolitei, care privea fără să înțeleagă, și explică: — Mă străduiesc să-l fac să spună care e clanul lui, domina. Faptul că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
decât nouă. Coanei Anicăi îi servea numai fondul. Adela rămânând fără auditor, căci se prefăcea că vorbește nu-mai doamnei M..., îmi luă brațul, să mergem în grădină: - O urăsc, izbucni ea, după ce făcurăm câțiva pași, fiindcă-irea. Ieri a dat un ghiont Saftei pe ascuns. A trebuit să-i dăruiesc Saftei o bluză ca s-o consolez. Mereu i se pare că slugile mănâncă prea mult. Și doar nu-i pe socoteala ei. E invitata noastră, o aduce mama pe la noi fiindcă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]