282 matches
-
vorbesc încet. Maria: Și cînd am vorbit în șoaptă ne-au ciocănit în perete. Alex: Păi atunci ce facem? Că de tăcut chiar că nu-i nici o șansă. Atunci am bubuit în toți pereții! Ce facem? Mihai: Dacă tot ai ghitara aia în mînă..., cîntă... și gata. Alex: Bravo! Bravo, genialul meu părinte! Atunci, să cînt! Să cîntăm și să rîdem! Da, da, să rîdem! Asta-i soluția! Hai să rîdem, să le dăm și lor, săracii, o clipă de liniște
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
fac! Nu mai suport. Decît așa, mai bine... Vecin 1: Ce să facem! Ați văzut doar... Eram ca și plecați... Mihai: Totuși, trebuie să lichidăm situația asta. Vecin 1: Bineînțeles. Vedem noi cum. N-are rost să ne enervăm. Tinere, ghitara aia e pe acord rusesc? Alex: Da. Vecin 1: Ia dă-o puțin încoace. (face cîteva acorduri; cîntă din gură acompaniindu-se) Mai trece vremea... (după cîteva măsuri de tango) Ce-ar fi să dansăm? Maria: Numai dansul ne mai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
clipă lasă impresia că o să-l ia la dans, trecînd pe lîngă el, se duce la Maria, cu care începe să danseze) Nu-i rău deloc! (văzîndu-l pe Mihai rămas izolat în mijlocul camerei, se duce la Alex, căruia îi pune ghitara în mîini) Ajută-mă! Do major cu sol major. Atît. Și tactul. Atît. (Alex, ca hipnotizat, acceptă; Vecin 1 îl invită pe Mihai la dans și dansează) Știi să dansezi bine! Mihai: Cum să nu știu! Vecin 1: Da polcă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Sigur... Vecin 1: Și cazacioc? Mihai: Încă din copilărie... Vecin 1: Și tiroleză? Mihai: Da... mai încape vorbă... cu tot cu iodlere... Vecin 1: Da' vreun dans scoțian știi? Mihai: Știu de toate. Îmi plac dansurile popoarelor... (în clipa asta, Alex trîntește ghitara și fuge în direcția bucătăriei; evident, dansul se oprește; Maria plînge) Val: (lui Mihai) Ei, ești mulțumit? Crezi că asta-i rezolvarea? Mihai: Val, așa trebuie... Val: Vrei să-ți spun un secret? Nu așa trebuie. (pleacă de lîngă el
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
orchestrelor pian, flaut, vioară și apoi bandoneonul ar confirma, prin costul lor destul de ridicat, aceasta mărturie; este o dovadă că tangoul n-a apărut în mahalale, care s-au mulțumit întotdeauna, cum bine se știe, cu cele șase coarde ale ghitarei. Alte confirmări nu lipsesc: lascivitatea figurilor, conotația evidență a anumitor titluri (Știuletele, Berbantul), circumstanță (...) că îl dansau pe la colțuri de stradă doar cupluri de bărbați, din pricina că femeile din popor nu voiau să participe la un dans pentru desfrânate. Evaristo
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Neantului și a Absolutului care este câmpia lipsită de viață, spune Sábato. Tot aici s-a ivit, prin distrugerea pampei, predispoziția religioasă și acea melancolie esențială a gaucho-ului, pe care le regăsim în cântecele pe care le cântă la ghitara. Pentru ca mai tarziu, când țara a deschis porțile imigrării, o dată cu tumultuoasa și materialista dezvoltare a orașului Buenos Aires, cu vanitatea și corupția politicienilor săi, cu arivismul și cinismul oamenilor ei de afaceri, sentimentul de exil pe propriul pământ să se intensifice
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
-i joci din buric lu' Chiru din Baltă și te ții de neîncepută? Ai zis la taica părinte, sub patrafir, ce faci tu în Baltă? Cum te leagănă pă apă Chiru și pune tarafu' să-ți cânte la mandole și ghitare? Cum vă petreceți în orăcăieli și chermezeală, de răsună Balta? Crezi că nu le știe lumea? Tot satul știe parangheliile voastre, da' tace, că e frică de Chiru și de ăia care cică i-a trimis acuma din nou să
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
orișice primejdie". Iar ochii Gheneralului fugeau când pe raport, când pe uliță... Ulițele erau ceva de spăriet. Iașul, cu cinci zile mai înainte strălucitor de trăsuri, livrele, toalete, uniforme aurite, Iașul în care se plimba sările pe toate ulițele cu ghitara și muzicile regimenturilor, cu râs, cu șagă și amoruri, acum se sbuciuma în ceasurile cele de pe urmă. Se auzia numai un vuet înădușit pe care glasul clopotelor de moarte [îl] covîrșia înfiorător. În toate părțile se întindea bolnavii, cerând agiutor
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
doar a numelui, aducea un fel de prevestire rea, care o înfricoșa. — Dacă ar fi avut un copil, poate... încerc, iarăși, să murmur. Dar nu mai aude nimeni, au început pregătirile orchestrei, tavanul se clatină sub tam- tamul tobei, două ghitare schelălăie, să acopere saxofonul. Poetul își aranjează cravata, împinge la o parte scaunul, repede ocupat de-un mops mexican, elegant, răgușit, o frunte ridată, doi canini lungi de aur. — Tovarășe, stimabile, aș publica la dumneata un articol despre un romancier
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
balconul. Cu frunze-ncărcatu-i și trec prin ostrețe Liane-nflorite în feluri de fețe. {EminescuOpIV 325} 25Iar papura mișcă de-al apei cutreer. În iarba înnaltă suspină un greer - Prin vânăta umbră, prin rumăna sară, În farmecul firei răsună ghitară: - "Arată-te-n haina de albă mătasă, 30" Ce pare-ncărcată c-o brum-argintoasă, Să văd a ta umbră-n lumină-mmuietă, În părul cel galbăn înnalt-mlădietă. "Îndură-te, scumpo!, în mine aruncă "Viole albastre și roze de luncă, Pe coardele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-n haina de albă mătasă, 30" Ce pare-ncărcată c-o brum-argintoasă, Să văd a ta umbră-n lumină-mmuietă, În părul cel galbăn înnalt-mlădietă. "Îndură-te, scumpo!, în mine aruncă "Viole albastre și roze de luncă, Pe coardele-ntinse-a ghitarei să cadă În noaptea cea ninsă de-a lunei zăpadă. Iar ochii albaștri, mari lacrimi a mării, "Să-ngăduie-n taină suspinul cântării; "Cobori adorato! pe inimă cazi-mi, 40"Bălaia ta frunte de umăr să-mi razimi. "E demn
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vin, "Frumos-îmbrăcate cu alb musselin, Iar Cupido pagiul cu palma s-ascundă "A lampei de noapte lucire de nuntă". De-asupră-și aude uscata foșnire A poalelor lungi de mătasă subțire; Prin flori îi apare, se-nclină pe gratii Duioas-arătare a mult-adoratei. Ghitara lui tace; cu șopot ea spune: - "Zadarnică este iubirea ta, june! "De-un farmec legată-i întreaga-mi simțire, "Iubirea-mi asemeni de-a lui împlinire. {EminescuOpIV 326} "Oricît mi-ai fi drag și-o jur că-mi ești drag
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ierbi Păștea înainte-i o turmă de cerbi. Dar tot nu-i în ceru-i... Din genele-i bruma Cu visul de-o-dată ș-o scutur-acuma. Își scutură haina cea umedă, plină. Balconu-l privește și tare suspină. Zădarnic făcut-au ghitara-i paradă; Inez nici visase să vie să-l vadă. Și ce-i mai rămâne să facă săracul? În lac să privească cum joacă malacul? Mai bine prin tufe se fură cu pază... Ca nimeni s-auză și nimeni să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
se descurce singur. Despre ce-i vorba, băiete? - Păi, am dat ieri examen la școala dumneavoastră, n-am unde sta până se anunță rezultatele, și ca să pot merge acasă pe jos îmi trebuie actele, spuse dintr-o suflare. Bărbatul lăsă ghitara deoparte și-l invită în holul mare de la intrare. Voia să afle unde stătuse până atunci în Iași, cum se descurcase cu masa și de unde se trăgea. Auzind că din județul Orhei, îl privi lung și, mai în glumă mai
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
spital și s-a făcut țăndări. Am fost distrus. N-am mai urmat Tonitza. Am urmat realul. Patru ani de cățărat pe abscise. Atunci, poate inaptitudinea fundamentală pentru matematică să mă fi Împins spre scris. Într-a noua am descoperit ghitara. Am cîntat și-am ademenit cu șase corzi o mulțime finită de liceence În sarafan la mare fără sarafan, mari iubitoare de Cohen, Dylan, Baez, Neil Young, Simon & Garfunkel, Doru Stănculescu, Sfinx, Om bun, care pot fi cîntați fără excepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și un profesor, un cunoscut muzician, Marius Odagiu, ce-avea să fugă În Germania În ’86 și să dispară fără urmă prin ’92. Era un om deosebit, ne respectam unul pe celălalt, voia să-l Împuște pe Ceaușescu. Am Învățat ghitara clasică, apoi jazz, apoi Kierkegaard. Mi l-a Îndesat În mînă un prieten care-a plecat și el, de nouăsprezece ani, În Franța, Mihai, fiul profesorului Paul Simionescu. (Simionescu, nume benefic.) Tot el m-a Îndemnat să ascult primele discuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
minor de Bach, că Mozart n-a-nceput să-mi placă decît de vreo două luni, de cînd am ieșit din spital. De modelat nu mai modelez, nu se mai găsește lut, doar chit, nu mai sînt melancolic, nici la ghitară nu mai cînt, deși aș putea Încerca măcar pentru vînzătoarea din colț, de la ghereta de unde-mi cumpăr țigări, e șatenă, provocatoare, stă În permanență cu degetul arătător de la mîna dreaptă cu care-mi dă restul bandajat, prin gemuleț Îi văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
primul meu șapte, la trigonometrie, din cauza clipelor fără de moarte. Am conchis că nu asta era calea de-a scăpa de țintirim (Între timp ne Înstrăinasem, nu-mi mai amintesc precis de ce, drumurile noastre se despărțiseră). Am deprins cîteva acorduri pentru ghitară rece, cum am povestit, reverberația unui do major dublat de o bătaie decisă-n cutia de rezonanță acoperea tumultul de sub movilițele tot mai dese din Izvor. Nu rivaliza deocamdată cu fanfara, Însă-mi dădea o senzație de corp astral. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
direct la țintă, În pompa musculară despre care unii au susținut cu prețul posterității că-i casa neobosită a sufletului, cordul, hașurat de by-pass-urile diferitelor lumi, dovada vie a intersectărilor armonice fiind mai ales aranjamentul orchestral, unde, pe lîngă inevitabilele ghitare și mandoline portugheze se aud, În mod neobișnuit, instrumente care nu cîntă aproape niciodată Împreună, trompetă, saxofon sopran și alto, c-un sunet răgușit, descompus, clarinet, oboi, muzicuță, pian, acordeon, vioară În solo-uri amintind de Grappelli, maracase și inedite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să-i dau lecții importante exemplificîndu-i mai Întîi zborul, prin cameră, ferind lustra, să-l duc peste trei, patru ani la fabrică. Altfel s-ar putea s-ajung să cînt prin stațiile de metrou ca să nu murim de foame. La ghitară și cu tamburina legată de piciorul stîng. Pentru că eu nu mă mai duc azi acasă, la serviciu, e iarnă și ăsta-i singurul anotimp care-mi lipsea din panoplie, nesiguranța zilei de mîine, ca să găsesc În fiecare seară rațiunea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu mijloace obiective o existență echivocă, unele neclarități necesită sacrificii chiar la domiciliu. Domnul director a adormit, după ce a aruncat prin toată casa timp de o oră diferite obiecte, un bibelou, motanul, mingea, portretul artistului la bătrînețe, gîndacul sonor și ghitara, care s-a spart. O am de 18 de ani, tocmai Îi cumpărasem un nou set de corzi. I-a crăpat placa din spate, splendidul instrument nu mai emite acum decît sunete alterate. Bemoli. Am recuperat Însă corzile, cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai fabuloase actrițe din toate timpurile. Și care, În The Fugitive Kind, Orfeul lui Sidney Lumet din 1959, este copleșitoare. Acum, Kevin Anderson creează un Orfeu diferit de Marlon Brando, fragil, frumos, cu o linie rebel-hippie și care cîntă la ghitară. Brando nu cînta, poate din cauză că era un personaj atît de puternic Încît muta perspectiva cu note și cameră cu tot, În tandem cu Magnani depășind limitele ecranului. Atît, o viziune puțin modificată (și destul de interesantă) asupra lui Val Xavier propune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de Europa Într-o tăcută fractură continentală provocată de sunetul unui fluier și navigînd pe ocean cu doi centimetri pe oră, cutreieră cîteva localuri ghidat de o muzică care te seacă la inimă, o combinație de blues (saxofon) și fado (ghitară electrică!) și, intrînd În cele din urmă Într-o clădire, se izbește de-un adolescent ce coboară treptele-n goană, același adolescent care, cu numai cîteva clipe mai devreme Îl lovise În repetate rînduri violent În stomac pe Luis-Miguel Cintra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de sinucidere aflată-n plină desfășurare, se suie cu greu În mașină cu greu, deoarece e paralizat de la brîu În jos și Încearcă să ajungă la timp ca să-și salveze prietenul, nu reușește pentru că tînărul blocase ușa și-avea și ghitara cu el și, după cum se auzea, era o ghitară surdă al cărei sunet ar fi Încastrat definitiv orice ușă-n oricare zid, Între timp roata bicicletei pe care-o repara Voight se Învîrte-n spatele său dînd impresia că este Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
greu În mașină cu greu, deoarece e paralizat de la brîu În jos și Încearcă să ajungă la timp ca să-și salveze prietenul, nu reușește pentru că tînărul blocase ușa și-avea și ghitara cu el și, după cum se auzea, era o ghitară surdă al cărei sunet ar fi Încastrat definitiv orice ușă-n oricare zid, Între timp roata bicicletei pe care-o repara Voight se Învîrte-n spatele său dînd impresia că este Însuși timpul ce se-nvîrte-n gol, golul În care vine Hendrix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]