1,781 matches
-
1977), „Algoritmi și instruirea programată”, În Probleme de tehnologie didactică (coord. E. Noveanu), Caiete de pedagogie modernă, nr. 6, București, Editura Didactică și Pedagogică. Lenzi, Mario, „L’uso del documento storica” (1971), În Scuola e Didattica, nr. 7, Brescia. Leroy, Gilbert (1974), Dialogul În educație (trad.), București, Editura Didactică și Pedagogică. Logofătu, B. (2005), Universitatea virtuală - dimensiunea tehnologică, București, Editura Universității din București. Macavei, E. (2001), Pedagogie - Teoria educației, București, Editura Aramis. MacKenzie, N.M., Michael, E., Jones, H.C. (1975), Arta de
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
al analizei. Definiția a generat numeroase controverse prin raportarea la concepte înrudite din punctul de vedere al conținutului, ca și prin perspectivele diferite de abordare. S-ar părea că definirea industriei devine mai clară dacă se identifică unele elemente ajutătoare (Gilbert și Strebel, 1986) - a) „granițele” industriei, percepută ca un lanț de activități din care rezultă un produs; b)„regulile jocului”, ca mod de împărțire a câștigului între participanții-verigi ale lanțului de activități; c) „jucătorii” (concurenții și participanții la lanțul de
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
Analizați mediul înconjurător competițional al unei firme românești mari, cum ar fi TAROM, Dacia, European Drinks ș.a., utilizând modelul Porter. Bibliografietc "Bibliografie" Allaire, Y., Fîrșirotu, M.H. (1998), Management strategic, Editura Economică, București. Băcanu, B. (1997), Management strategic, Editura Teora, București. Gilbert, X., Strebel, P. (1992), „Developing Competitive Advantage”, pp. 82-93, în H. Mintzberg, J.B., Quinn, The Strategy Process (ediția a II-a), Prentice-Hall International, Englewood Cliffs, NJ. Kotler, P. (2002), Managementul marketingului (ediția a IV-a), Editura Teora, București. Martin, S.
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
sau adăugând altele, atât mai multe, cât și mai mărețe”. În apărarea acestei solidarități de conținut între logos și imagine s-au ridicat o seamă de nume sonore gândirii contemporane. Cea mai tranșantă poziție ni se pare aceea a lui Gilbert Durand: „Celelalte civilizații ale lumii, civilizații non-occidentale, n-au făcut niciodată o tăietură între informațiile (să zicem «adevărurile») purtate de imagine și acelea purtate de sistemele de scriere. Multe dintre acestea din urmă, cum ar fi hieroglifele egiptene sau caracterele
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
unui proces de „enantiodromie” (ceea ce în filosofia presocratică însemna întoarcere) își caută în continuare argumente. E desigur o întoarcere către „neundele” (cf. Henri Corbin) și nu atât către valorile Antichității. Schimbările sunt evidente. Postmodernitatea renunță treptat la „proastele obiceiuri” (cf. Gilbert Durand) moștenite de la gândirea occidentală marcată de aristotelism. A devenit destul de evident că, deși imago-mitul ne pare a-logic, el nu este obligatoriu din acest motiv și ilogic. „... Platon știe deja că numeroase adevăruri scapă filtrajului logic al metodei pentru că
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Édouard des Places, S.J., Pindare et Platon, Éd. Beauchesne, Paris, 1949, p. 138. Karl R. Popper, op.cit., p. 53. Cf. Legile, 716c, trad S. Bezdechi, Ed. IRI, București , 1999. Louis Marin, Le portrait du roi, Éd. Minuit, Paris, 1981. K. Gilbert, H. Kuhn, op.cit., p. 60. Ideea va fi reluată și în etape mai apropiate ale filosofiei politice. Exemplul simptomatic este Machiavelli, dar ideea apare într-o formă mai estompată la Hobbes și Locke. Cf. Omul politic, 300 e. Cf. ibidem
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și Enciclopedică, București, 1978, pp 91-92. Cf. Eutydemos, 289d. Cf. ibidem, 307 a. Cf. Menexenos, 238 d. Cf. ibidem, 240 e. Cf. Menexenos, 245 d. Cf. Cratylos ,431c, în Opere, III, trad. S. Noica, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1978. Gilbert Durand, Aventurile imaginii, trad. rom. Muguraș Constantinescu și Anișoara Bobocea, Ed. Nemira, București, 1999, p.126. Ibidem, pp 133-134. Ibidem, p.134. Bertrand Russel: „Forse cio non si applica alle parole astratte della logica o della matematica. Ma queste parole
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Philosophy, by G. Allen & Unwin LTD. London 1946). cf. Milhaud, Gaston, Les philosophes géomètres de la Grèce. Platon et ses prédécesseurs, Ed. Vrin, Paris, 1931, p. 269. Cf. Ath. Joja, Istoria gândirii antice, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1980, p. 224. Gilbert Durand, op.cit., p. 146. Cf. Cratylos, 440a. Ath Joja, op.cit., p. 237. v. L. Brunschvicg, Les étapes de la philosophie mathématique, PUF, Paris, 1947, p. 43. H. Joly, op.cit., p. 362. Cf. HYPERLINK "http://www.politis.fr/article.php3?id article=119" http
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
să înțeleagă și chiar să evalueze creația. În unele situații, bineînțeles că o înțelegere adecvată a creației impune abordarea unui număr mai mare de cazuri. Soții Curie, frații Wright, Marx și Engels, frații Marx, Inhelder și Piaget, Braque și Picasso, Gilbert și Sullivan - reprezintă exemple de colaborare strânsă. Însă există și cazurile unor eforturi inițial independente și ulterior conjugate, precum lucrările lui Feynman, Dyson, Schwinger și Tomonaga, prezentate anterior; această lucrare este atât rezultatul colaborării (Feynman și Dyson), cât și convergența
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
aptitudinile celui care ocupă rolul. Acest nivel al conflictului este experimentat de regulă pe marginea problematicii așteptărilor îndoielnice din punct de vedere al considerentelor etice. Normele sunt standarde de conduită împărtășite de toți membrii grupului care reglementează acțiunile acestora (cf. Gilbert, Fiske și Lindzey, 1998). Aceste așteptări comune privind comportamentul adecvat în cadrul grupului se pot referi la tot felul de aspecte, de la participarea la ședințe, vestimentație/ținuta la lucru, ritmul de lucru, la actele de loialitate, alocarea recompenselor și performanța la
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
împărtășit de credințe și atitudini nu vin numai din partea grupului. Indivizii înșiși caută uneori și permit influența normativă. În mod tradițional, influența în grup a fost explicată în cadrul psihologiei sociale prin dependența cognitivă, emoțională și socială a indivizilor de ceilalți (Gilbert și colab., 1998). Grupul de lucru dispune de resurse care sunt importante pentru fiecare membru în parte: informații și recompense. Astfel, dependența indivizilor în grupul de lucru poate fi descrisă ca: dependența unui membru de informații despre modul în care
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
cu care individul se identifică și care servesc evaluărilor parcurse în cadrul procesului de comparare socială (Robbins, 1998). Mai mult decât atât, reajustarea conduitei pentru a corespunde exigențelor grupului nu presupune întotdeauna internalizarea normei. Aplicarea tipologiei elaborate de Kelman (1958 apud Gilbert și colab., 1998) pentru a explica fenomenul influenței sociale permite definirea a trei tipuri de comportamente de conformare în grupul de lucru: complianța, identificarea și internalizarea. Complianța descrie cel mai simplu mod de manifestare a conformării la grupul de lucru
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
de lucru pentru eficiența acestuia. Cum ar putea fi ele contracarate? Argumentați afirmația: „Echipa de lucru prezintă resurse și capacități superioare grupului de lucru.” BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ De Visscher, P., Neculau, A. (coord.) (2001). Dinamica grupurilor. Texte de bază. Iași: Polirom. Gilbert, D.T., Fiske, S.T., Lindzey, G. (1998). The Handbook of Social Psychology. Oxford: McGraw-Hill. Capitol 14 CONDUCEREA ORGANIZAȚIILOR Cătălina A. Zaborilă „A fi puternic e similar cu a fi o doamnă. Dacă trebuie să spui celorlalți că ești o doamnă, înseamnă
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
ale organizației, implicarea acestuia în decizii și în soluționarea problemelor, cultivarea unor raporturi profesionale de susținere și colaborare, astfel încât angajatul să dezvolte și să investească un interes personal în bunăstarea organizației (cf. Shapiro, 2000). Meindl, Ehrlich și Dukerich (1985) (apud Gilbert, Fiske și Lindzey, 1998) susțin că fenomenul conducerii este romanțat în cultura organizațională vestică și i se atribuie o mult prea mare valoare în modul de funcționare a unei organizații. Argumentul substitutelor conducerii (cf. Forsyth, 1999) stipulează faptul că procesul
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
for business, industry and government. New York: Wiley. Gagné R.M. (1985). The Conditions of Learning and Theory of Instruction. New York: CBS College Publishing. Gentile,Mc. (1994) (coord.). Differences that work: Organizational excellence through diversity. Cambridge: Harvard Business Review Books, U.S.A. Gilbert, D.T., Fiske, S.T., Lindzey, G. (1998). The Handbook of Social Psychology. Oxford: McGraw-Hill. Gilliland, S.W. (1993). The perceived fairness of selection systems: an organizational justice perspective. Academy of Management Review, 18, 694-734. Gogoulin P. (1970). La formation continue des
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
mulțime de care trebuie să ne ferim. Cel mai important text al lui Wilde despre neîncrederea lui pentru lectură se intitulează „Critica este o artă”. Organizat ca un dialog În două părți, acesta pune În scenă două personaje, Ernest și Gilbert, Însă e posibil ca acesta din urmă să formuleze cu cea mai mare claritate poziția originală a autorului. Prima teză pe care o dezvoltă Gilbert urmărește să se opună unei afirmații a lui Ernest, conform căreia, În cele mai strălucite
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Organizat ca un dialog În două părți, acesta pune În scenă două personaje, Ernest și Gilbert, Însă e posibil ca acesta din urmă să formuleze cu cea mai mare claritate poziția originală a autorului. Prima teză pe care o dezvoltă Gilbert urmărește să se opună unei afirmații a lui Ernest, conform căreia, În cele mai strălucite perioade ale artei, ca acea a Greciei antice, nu exista critică de artă. Negând această părere, Gilbert citează exemple ca Poetica lui Aristotel pentru a
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
a autorului. Prima teză pe care o dezvoltă Gilbert urmărește să se opună unei afirmații a lui Ernest, conform căreia, În cele mai strălucite perioade ale artei, ca acea a Greciei antice, nu exista critică de artă. Negând această părere, Gilbert citează exemple ca Poetica lui Aristotel pentru a stabili că opera de artă era de nedespărțit, la greci, de reflecția generală asupra artei și că acei creatori aveau și rolul de critici. Această afirmație servește drept introducere unei expuneri În
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
exemple ca Poetica lui Aristotel pentru a stabili că opera de artă era de nedespărțit, la greci, de reflecția generală asupra artei și că acei creatori aveau și rolul de critici. Această afirmație servește drept introducere unei expuneri În care Gilbert arată cum creația artistică și cea critică, departe de a fi activități separate, sunt, de fapt, indisociabile: „Ernest: (Grecii) au fost așa cum ai spus și tu, un popor de critici de artă. Recunosc acest lucru și Îi compătimesc, pentru că facultatea
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
activități separate, sunt, de fapt, indisociabile: „Ernest: (Grecii) au fost așa cum ai spus și tu, un popor de critici de artă. Recunosc acest lucru și Îi compătimesc, pentru că facultatea creatoare este superioară celei critice. Cele două nu pot fi comparate. Gilbert: Antiteza este pur arbitrară, căci fără facultatea critică nu există creație artistică, adică una care să-și merite numele. Nu demult ai vorbit despre acel spirit rafinat al alegerii și despre instinctul delicat al selecției prin care artistul ne prezintă
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Îți accept teoria În totalitate. Dar ce părere ai despre critica În afara creației? Am prostul obicei de a citi periodice și mi se pare că mare parte a criticii moderne este lipsită de valoare.” Apărând criticii de acuzația de insignifianță, Gilbert afirmă că ei sunt mult mai cultivați decât autorii despre care scriu, și că actul critic pretinde infinit mai multă cultură decât actul artistic. Tocmai În acest cadru al apărării criticii sub statutul ei de artă intervine prima apologie a
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ar vrea să parcurgă o carte plictisitoare? O deguști și e suficient, mai mult decât suficient, mi-aș Îngădui să cred.” Afirmația că șase minute sunt Îndeajuns ca să Îți dai seama cum e o carte - chiar și mai puțin, pentru că Gilbert Începe să susțină că e de la sine Înțeles că toți criticii nu citesc cărțile care le sunt Înmânate - apare, deci, În cursul apărării criticilor, pe care cultura lor i-ar face În stare să prindă rapid esențialul dintr-o carte
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
cu o carte nu e vorba numai despre o chestiune de durată. Împletirea dintre artă și critică, susținută de Wilde, duce, Într-adevăr, În continuarea textului, numai că Într-o formă mai accentuată, la expunerea unei adevărate neîncrederi În lectură. Gilbert Își continuă lauda adusă criticii, afirmând că este mai greu să vorbești despre un lucru decât să-l faci, ia mai Întâi exemple din istorie, arătând că poeții care au descris faptele de vitejie ale eroilor Antichității au mai multe
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
dat naștere” și este „o concesie grosolană pentru Înfăptuire”, „lumea este construită de poet pentru visător”. În replică la Ernest care i-o Întoarce că, dacă ridică În slăvi artistul creator, există riscul să coboare și mai mult rangul criticii, Gilbert revine asupra teoriei criticii văzute ca artă: „Gilbert: Dar critica este ea Însăși o formă de artă. Și așa cum experiența artistică presupune existența facultății critice, tot astfel și critica este cu adevărat creatoare În sensul superior al cuvântului. De fapt
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Înfăptuire”, „lumea este construită de poet pentru visător”. În replică la Ernest care i-o Întoarce că, dacă ridică În slăvi artistul creator, există riscul să coboare și mai mult rangul criticii, Gilbert revine asupra teoriei criticii văzute ca artă: „Gilbert: Dar critica este ea Însăși o formă de artă. Și așa cum experiența artistică presupune existența facultății critice, tot astfel și critica este cu adevărat creatoare În sensul superior al cuvântului. De fapt, critica este În același timp creatoare și independentă
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]