423 matches
-
vagă bănuială?” Nici de data aceasta Noimann nu răspunse. „Păi atunci de ce vă ascundeați sub pat, prefăcându-vă că sunteți plecat de acasă?” Noimann mușcă din pernă și scoase un geamăt Înăbușit. Falsul Satanovski nu-l băgă Însă În seamă. Ginecologul probabil era obișnuit cu suferința, astfel că gemetele lui Noimann nu-l impresionau prea mult. „Ați stat ascuns sau nu?” Îl interogă el din nou. „Poate că am stat, dar asta nu vă privește...” „Uite că mă privește”, răspunse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În general corectă. Într-o gaură infimă Încape o cantitate imensă de materie... În ceea ce privește gaura din talpa dumneavoastră, aș putea spune că nu e chiar infimă... Iar fetusul ce s-a adăpostit În ea avea veleități de faraon...” Noimann râse. Ginecologului Însă nu-i ardea de glumă. „Priviți aici”, Îi atrase el atenția lui Noimann, „vedeți pe feșe niște semne?! E vorba de hieroglife... Avem aici Întipărită o Întreagă epopee...” Noimann dădu să schimbe vorba: „Bine că n-ați dat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de atâtea ori, dar dumneavoastră nu vreți să rețineți, piramida e În altă parte. Aici a fost doar o mumie.... Vorbesc de uter și placentă, cred că ați Înțeles?” Noimann făcu din cap că da. „Atunci e-n regulă”, conchise ginecologul. „Avem aici de fapt o incantație... priviți, vă rog!” Și, scoțând feșele din rană, ciungul Îi desfășură În fața ochilor un sul, plin de tot felul de hieroglife. „Foarte interesant”, conchise Noimann, care Încerca să-și mascheze tulburarea.... „Uitați-vă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ocean ceresc al lui Tot Și Apele Nilului ceresc Încerc acum În spațiile lichide să plutesc...” Noimann icnea, privindu-l cu atenție. „Acum repetați după mine”, spuse ciungul: „Eu sunt Ieri!” „Eu sunt Ieri”, repetă Noimann. „Eu sunt Astăzi”, continuă ginecologul. „Eu sunt Astăzi”, Îngână Noimann. „Cred că pe Astăzi l-ați rostit cu literă mare”, Îi făcu observație În treacăt interlocutorul, fără să-i acorde, totuși, prea mare atenție. „Toate cuvintele le rostesc cu majusculă”, replică Noimann. „Vă sfătuiesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lume o plasă de concepte? Cui le sunt ele de folos odată ce nu e nimic palpabil? Odată ce totu-i fum? Odată ce golul și plinul sunt un fâs?” „Aveți ceva cu fâsul ăsta”, observă Noimann. „Cum să n-am”, se agită ginecologul... „Nu numai viața, dar și moartea e un fâs. Înțelegeți, toată eternitatea cu care ne batem capul trece cât ai clipi din ochi.” „Sunteți cam pesimist....” „Umblând cu toți avortonii ăștia care se scurg În gârlă, credeți că aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vina mea”, făcu celălalt. „Totul ține de destin. Chiar brațul acesta pe care l-am pierdut ar putea depune mărturie... Credeți că am rămas Întâmplător doar cu un ciot?” Noimann ridică din umeri. De unde să știe el cum a rămas ginecologul fără braț!? „N-are rost să intrăm În amănunte”, spuse ciungul. „A fost o tentativă, care s-a soldat cu un mic eșec... Vedeți, brațul nu mai există, dar durerea persistă. V-ați Întrebat vreodată ce Înseamnă vidul? Noi cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ne convingem pe propria noastră piele de existența lor... Dacă n-ar fi existat vidul, n-am fi existat nici noi. Și ca să ne convingem că există, suntem În stare să ne punem, la o adică, și ștreangul de gât...” Ginecologul deveni destul de vorbăreț. Se pare că Întrebarea lui Noimann Îl incitase la o confesiune lungă... „Cât despre abstracțiunile care vă bântuie conștiința, aici nu Încape Îndoială că avem de-a face cu energii ce vin dintr-un univers malefic În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sul de feșe, pătat de sânge și fecale. „Oho, vedeți”, făcu ciungul. „Începeți să vă eliberați...” Atunci, sub scaunul pe care era Întins, se auziră niște gemete, Însoțite de cunoscutul scrâșnet de dinți. „Gemeți și dumneavoastră, geme și ea”, spuse ginecologul. De sub scaun, gemetele se Întețiră. „Vedeți”, spuse ciungul, ridicând de jos feșele și desfășurându-le, ca și cum ar fi avut, Într-adevăr, de-a face cu un papirus vechi. „Aici se află Înscris destinul dumneavoastră. Tot codul genetic, de la a șaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
reușim să vă deposedăm, asta-i cuvântul potrivit, de răul care sălășluiește În afara dumneavoastră...” De jos, gemetele se Întețiră... Apoi o cămașă de noapte se Înălță, fâlfâind din brațe, de sub scaunul său. Noimann privea Înmărmurit la această apariție. Chiar și ginecologul, Încruntându-și sprâncenele stufoase, privi nedumerit În jur, uitând pentru o clipă de sulul de tifon, acoperit cu inscripții ciudate, pe care Îl ținea În mâini. „A sosit clipa”, exclamă el, pornind În urma arătării. Cămașa de noapte făcu un ocol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la a treia rostire, dinlăuntrul cămășii se auzi un mieunat ca de pisică, după care un boț de carne Învelit În ziare se rostogoli pe masă și de aici, dărâmând o sticlă goală, căzu cu zgomot pe podea... „Ehe”, spuse ginecologul, „iată că am reușit, În cele din urmă, să punem mâna și pe acest din urmă avorton. V-am spus doar”, se apropie el de Noimann, ținând agățat de brațul său metalic coletul Învelit În ziare Îngălbenite, pătate de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lună plină lumina acum un alt peisaj, În care locul câmpiei Îl luase marea. O lună imensă plutea În depărtări și o alta se cufunda-n adâncuri. Gâfâind, medicul ajunse pe o platformă, unde stătea proțăpit pe un scaun Înalt ginecologul ciung, Înconjurat de fetuși.Noimann Îl ocoli cu teamă. Înălțându-și fața tristă Înspre cer, ginecologul murmura, ca pentru sine, În urma lui: „Materia e un coșmar, o nebunie... Problema pe care ne-o punem e când și de unde a apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
imensă plutea În depărtări și o alta se cufunda-n adâncuri. Gâfâind, medicul ajunse pe o platformă, unde stătea proțăpit pe un scaun Înalt ginecologul ciung, Înconjurat de fetuși.Noimann Îl ocoli cu teamă. Înălțându-și fața tristă Înspre cer, ginecologul murmura, ca pentru sine, În urma lui: „Materia e un coșmar, o nebunie... Problema pe care ne-o punem e când și de unde a apărut? Ce a fost Înainte de a fi existat un strop de materie? Nimic. Și atunci cum de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și plinul sunt un fâs și odată ce toată eternitatea cu care ne batem capul trece cât ai clipi din ochi?” Cuvintele acestea Noimann parcă le mai auzise cândva. Le rostise, mișcându-se În van, aceeași gură. Medicul privi În direcția ginecologului. Pe scaunul pe care stătuse el cândva se afla acum femeia-salcie, Olivia. Aceeași lună nefirească Îi lumina trupul slab, acoperit de un lințoliu, ca un reflector. De pe fața sa, ca dintr-o scorbură, se revărsau În valuri-valuri cohorte de melci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nu mai eram În iulie. Pielea - curățată, tonifiată, epilată, hidratată, bronzată și strălucitoare - era peste tot, de la decolteuri bronzate uriașe la porțiuni lucioase de stomac și până la câțiva centimetri de coapsă care sunt rareori la vedere, În afara plajei sau cabinetului ginecologului. Câțiva oameni se legănau pe ritmul muzicii de atmosferă care emana de după ușa impunătoare de oțel și cei mai mulți păreau extrem de entuziasmați de ceea ce noaptea aceasta avea să le ofere: senzația acelui prim martini care-ți intră În sânge, senzația muzicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nu-mi vine să cred că m-a internat aici! Cum a putut să facă așa ceva?!... îO supărase Durm’t.) —...mă cutremur când mă gândesc la toate momentele alea când m-am dezbrăcat în fața lui... îCred că era vorba de ginecologul fustangiu. Deși, mai târziu am aflat despre Chaquie niște chestii care mă făceau să cred că se putea foarte bine să fie și lăptarul.) Simțeam că leșin, că sunt pe punctul să vomit și tot timpul pierdeam firul poveștilor ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
eu și Durm’t nu bem decât din ăla degresat, fiindcă trebuie să ai grijă de tine, nu-i așa... îDin nou, lăptarul.) —... acum, de fiecare dată când sunt cu el, simt că se uită la mine cu dorință... îFie ginecologul, fie Durm’t. Deși, dacă stăteam să mă gândesc mai bine, nu putea fi Durm’t.) —... ce-am făcut ca să merit să fiu aruncată aici? Cum a putut?... îDurm’t, cu siguranță.) —... și mi-a spus că n-are ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cotloanele internetului, fiecare amănunt cu o lipsă de pudoare voioasă, care pe mine personal mă face să vomit mai ceva ca progesteronul pe care trebuie să-l înghit zilnic. Aceste mămici vor să facă totul natural, până acolo unde bieții ginecologi sunt nevoiți să asiste la nașteri cu lumina stinsă și cu gestanta așezată în patru labe, căci așa nasc ani malele. Nu râde, Herr Doktor, e adevărat, sora mea, medic cum știi, are mulți prieteni ginecologi și unul dintre ei
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
până acolo unde bieții ginecologi sunt nevoiți să asiste la nașteri cu lumina stinsă și cu gestanta așezată în patru labe, căci așa nasc ani malele. Nu râde, Herr Doktor, e adevărat, sora mea, medic cum știi, are mulți prieteni ginecologi și unul dintre ei i-a povestit că a fost nevoit să-și lege o lanternă în frunte, ca un miner, pentru a se asigura că respectiva doamnă care voia totul natural nu face, pe întuneric, vreo hemoragie și că
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
de la niște prieteni o mașină de scris Consul, ca să bat textele la ea. Doar că, în balamucul mutărilor, n-aveam cum, unde și când să fac asta. În criza depeizării și provizoratului, m-am întors să nasc la București, cu ginecologul meu celebru, străbătută pentru prima dată de un dor de mamă/casă care n-avea să se mai întoarcă vreodată. Și-atunci, în iarna aceea plină de zăpadă blândă, brusc, s-a făcut pace cale de-un kilometru pătrat, vreo
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
exterior între mine și copilul a cărui casă eram. Niciuna dintre preocupările mele. Nu existau decât senzațiile și preocupările „noastre“, preocupările „lui“. ...Care s-au dovedit a fi ale ei ; de Ajunul Crăciunului a venit pe neașteptate, ratând întâlnirea cu ginecologul celebru (care fugise la țară să taie porcul și mă lăsase pe mâna unei doctorițe minunate, dar mai puțin celebră). Și nu era băiat, era Irina. „Iartă-mă, e foarte urâtă !“, m-am smiorcăit eu la telefon, undeva pe seară
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
să cumpere un Goya sau un Rembrandt! ― Atunci? ― Nu știu... Să ne gândim, să ne gândim... Verifică ușa de la intrare dacă e închisă, apoi se apropie de fereastră îndreptînd draperia. ― Am eu un elev, bâlbâi Panaitescu, taică-său e Dobriceanu, ginecologul. Sânt plini de bani. Popa se opri măsurîndu-l câteva secunde. Își reluă agitat plimbarea scrîșnind: ― Cretini!... Iremediabil cretini! Melania Lupu declară cu un surâs nehotărît: ― Cunosc pe cineva. Cred... Cred că l-ar interesa. N-o asculta nimeni. Bătrâna continuă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se poată compara cu tatăl ei. Dar Laurence Westcott nu era doar extraordinar de atrăgător. Era un om altruist și afectuos și o lăsase să întrezărească durerea din sufletul lui. Poate că i se schimbase norocul. — Așadar cum a fost ginecologul cel chipeș? — Nu e ginecolog. Pentru prima dată, umorul sarcastic al lui Stevie o irita pe Fran. Își scoase agenda din geanta de umăr și o trânti cu zgomot pe birou. — E specialist în tratarea infertilității și a fost minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ei. Dar Laurence Westcott nu era doar extraordinar de atrăgător. Era un om altruist și afectuos și o lăsase să întrezărească durerea din sufletul lui. Poate că i se schimbase norocul. — Așadar cum a fost ginecologul cel chipeș? — Nu e ginecolog. Pentru prima dată, umorul sarcastic al lui Stevie o irita pe Fran. Își scoase agenda din geanta de umăr și o trânti cu zgomot pe birou. — E specialist în tratarea infertilității și a fost minunat. De fapt, a fost emoționant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
încercat să ierte... nu știu ce... să uite. Cert e că m-a vizitat timp de patru ani. În momentul în care eu am fost arestat, ea era gravidă și, fiind conștient că stau foarte mult închis, aveam un doctor foarte bun, ginecolog și, la prima vizită, i-am spus că dacă vrea să avorteze... i-am spus unde erau banii, știa și ea, dar i-am spus că putea să ia toți banii și să facă absolut orice cu banii, și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mică sinucidere. Un val de conștiință Îi urcă de-a lungul sexului, Își simți sperma țâșnind În afară. Annabelle o simți și ea, scoase un suspin prelung; apoi rămaseră nemișcați. — Trebuia să veniți pentru o lamă, acum o lună..., zise ginecologul cu o voce obosită. În loc de asta, renunțați la pilulă fără să mă anunțați și vă aventurați Într-o sarcină. Nu mai sunteți o fetiță, totuși!... Atmosfera cabinetului era rece și puțin lipicioasă; Annabelle fu surprinsă, ieșind, să regăsească soarele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]