1,073 matches
-
Alecsandri intră în legătură cu mișcarea Felibri condusă de Mistral. În 1880, poetul provensal adresează un mesaj românilor și serbările latine de la Forcalquier și Gap din mai 1882 sînt prezidate de Alecsandri. Acesta este climatul în care Alecsandri scrie în 1878 Cîntecul gintei latine, încoronat de către juriul Felibri la Montpellier. Drama retrocedării Basarabiei este, de asemenea, orchestrată de poetul Eminescu, cel care celebrează națiunea în profunzimile spiritualității sale, evreul fiind din nou declarat drept inamic. Tema trădării rusești, a victimizării românești și a
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
iunie 1902. Ornea, Z., Junimea și junimismul, București, 1975. Panu, G., Amintiri de la Junimea din Iași, București, 1971. Picot, Emile, La Question des Israélites roumains aupoint de vue du droit, Paris, 1868. Platon, Maria, Vasile Alecsandri, poeții felibri și "cîntecul gintei latine", lași, Editura Junimea, 1980. Rosetti, Constantin A., Corespondență, București, Editura Minerva, 1980. Sincerus, E., Evreii în România, Londra, 1901. Sturdza, Minai Dim., "Junimea, societate secretă", în Ethos, Paris, 1973. Treizeci de ani de domnie ai Regelui Carol I. Cuvânturi
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
le-ndreptățească pe altele a pretinde și de la 1886 încolo aceleași favori. E foarte clar aceasta pentru oricine. Cu toate acestea Camera a votat c-o mare majoritate proiectul propus de d. Boerescu, convinsă de motivele sentimentale a frăției de ginte invocate de sentimentalul d. ministru de externe. Pare că nu se vede cât de colo că termenul acordat tractatului italian nu este în fond decât prelungirea cu patru ani a convenției austro-romîne, a legării libertății noastre economice și vamale încă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Antagonismul datează din timpul invaziunii turcești, din jumătatea a doua a secolului al XV[-lea], timp în care la noi domnea Ștefan cel Mare. Când Cernoievici, "Domn de Zeta", stăpânea din înfloritoarea sa rezidență Jabliac, viu departe de lacul Scutari, gințile albaneze avură cele dentîi dispozițiuni dușmănoase față cu slavii. Vecinătatea ginților slave de munte nu le venea la îndemînă albanejilor; turcii, la intrarea lor, aflară în ei niște aliați naturali, deși nu era în tradițiile cuceritorilor osmani de-a încheia
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
secolului al XV[-lea], timp în care la noi domnea Ștefan cel Mare. Când Cernoievici, "Domn de Zeta", stăpânea din înfloritoarea sa rezidență Jabliac, viu departe de lacul Scutari, gințile albaneze avură cele dentîi dispozițiuni dușmănoase față cu slavii. Vecinătatea ginților slave de munte nu le venea la îndemînă albanejilor; turcii, la intrarea lor, aflară în ei niște aliați naturali, deși nu era în tradițiile cuceritorilor osmani de-a încheia alianțe cu popoare creștine. Dispoziția favorabilă a turcilor pentru albanejii de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Acestea s-au întîmplat tocmai acum patru sute de ani. În anul 1479 o oștire turcească de peste 70 000 de oameni a luat cu asalt cetatea Scutari, apărată eroic de Atonio Loredano, patrician din Veneția, și Ivan Cernoievici. După catastrofa aceasta, gințile se-ntoarseră în plaiurile lor de munte: sârbii în asprele înălțimi spre nord de lacul Scutari, albanejii în munții despre sud de acest lac. Din timpul acesta datează domnia strâmtă a apărătorilor Serbiei mari, risipiți în câteșipatru părțile de cătră
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și trecând prin toate evenimentele războinice cari i-au urmat; o domnie al căreia teritoriu era aproape identic cu acela al Muntenegrului înainte de evenimentele celor din urmă ani. Astfel Muntenegrul e o rămășiță a vechiului regat sârbesc. Însă nu toate gințile din Albania de nord au rămas pe lângă religia lor veche. Acelea dintre ele cari, asemenea bosniacilor și herțegovinenilor, voiau să tragă un folos din invazia străină, după ce s-au convins că n-o mai pot înlătura au trecut la moametanism
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
în Scutari o giamie frumoasă după modelul moscheei Nuri-Osmanie din Constantinopol. Albanejilor nu le convenea însă deloc pasivitatea aceasta, încît micii boieri feudali [î]și ridicară capetele tot cu mai multă sumeție în Albania de nord. Aproape fiecare căpetenie de ginte exercita în numele sultanului drepturi de suveranitate și toată țara se risipi în mici state în miniatură. Atunci muri Chior Mehmed. Urmașul său a fost tot din familia Bușatlia, anume Mahmud, supranumit "Cel Negru", Cara Mahmud. Tradițiunea albaneză a păstrat aproape
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
jugulat în planul practicii politicii internaționale de mentalitățile feudale ce stăpâneau mințile oamenilor de stat de decizie, servind interesele marilor puteri și ele însăși sistemul relațiilor interstatale în secolul XVIII, adică de sistemul echilibrului de forțe ca fundament al dreptului ginților, care conduce la împărțirea teritoriilor pentru o „justă” balanță a forțelor, menită să asigure pacea și liniștea lumii. Firește, acest echilibru n-a fost static, ci în continuă mișcare, un echilibru frecvent dezechilibrat și refăcut în articulații, mai mult sau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ele recunoștea însăși baza juridico-istorică a revendicărilor românești: drepturile și privilegiile originare; apoi, restituirea terenurilor din jurul raialelor Brăila, Hotin și Bender, modalitatea de plată a haraciului, reprezentanți însărcinați cu afaceri ai domnitorilor la Poartă, care să se bucure de dreptul ginților etc. Unele prevederi ale tratatului contraveneau însă intereselor boierimii române, de pildă, cele privitoare la libertatea locuitorilor de a se desțăra. Clauza venea în întâmpinarea moșierilor din sudul Rusiei, ahtiați după brațe de muncă necesare punerii în valoare a uriașelor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
țărilor germane, Austria are sarcina de a pune stăpânire, în interesul Europei, pe economia Principatelor Române. „Singura cale și principiu - spune Stein - pentru a realiza independența lor (adică a țărilor române, n.n.) ca o parte integrantă a dreptului european al ginților, se află, în mod evident, în contopirea intimă a tuturor bunurilor lor cu o țară care are o suficientă putere de consumație spre a pune în valoare excedentul puterii lor de producție, care, prin întrebuințarea de capital și forță de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
penal"60. În primul rând, pedeapsa consta într-o reacție pasională. Încălcarea normelor sau vătămarea unui cogentil determina reacția întregului colectiv sau direct a victimei, sprijinită de colectiv. Împotriva celor care încălcau normele, colectivitatea aplica diverse măsuri: mustrarea, alungarea din gintă sau chiar moartea. În mod instinctiv, în societatea primitivă, individul lezat răspundea într-un mod simplu, printr-o reacție fizică puternică, imediată. Violenței i se răspundea astfel în mod reflex cu violență, fără a se ține seama de proporții. Pentru
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
fiind învestit ulterior cu titlul de membru onorific. La insistențele lui M. Kogălniceanu, candidează ca deputat și obține bineînțeles numărul de voturi trebuitor. În 1878, juriul felibrilor, de la Montpellier, îi decernează, la propunerea poetului Frédéric Mistral, un premiu pentru Cântecul gintei latine. Versurile, modeste, sunt traduse în numeroase limbi, dar ecoul, pe plan european, va fi destul de slab. Acasă, în schimb, evenimentul declanșează un mare entuziasm, A. fiind copleșit de onoruri, ceea ce provoacă, firesc, invidii și cârteli. Campania de denigrare și
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
Doina Curticăpeanu, Vasile Alecsandri - prozator (Profilul memorialistului), București, 1977; Al. Piru, Introducere în opera lui Vasile Alecsandri, București, 1978; Emil Ghițulescu, Vasile Alecsandri, postfață Dim. Păcurariu, București, 1979; Dicț. lit. 1900, 15-24; Maria Platon, Vasile Alecsandri, poeții felibri și „Cântecul gintei latine”, Iași, 1980; Studii și articole despre opera lui Vasile Alecsandri, îngr. și pref. Constantin Ciuchindel, București, 1980; Simion, Dimineața, 195-279; Mircea Ghițulescu, Alecsandri și dublul său, București, 1980; Scarlat, Ist. poeziei, I, 348-359; Al. Piru, Surâzătorul Alecsandri, București, 1991
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
În „Lumina”, „Calendarul aromânesc”, „Lilicea Pindului”, „Flambura”, „Peninsula Balcanică”, „Almanahul aromânesc «Frăția»”, „Revista aromânească”, o altă „Lumină” (1936-1937), precum și în „Dimândarea”, „organ de luptă românească”, A. își publică poemele evocatoare pentru existența zbuciumată, asediată de potrivnicii, a fraților săi „de ginte aromână”. Această frântură de români trăind sub zări întunecate, căci „Ș’chirirea-așteaptă un popor / când dulțea-l’i limbă cheare” ( S-a dus bucuria de la noi...). În dispoziție elegiacă, melancolia găsindu-și un spațiu de rezonanță în decorul autumnal, samarineanul cântă
ARAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285412_a_286741]
-
muncii 83 sociale va avea loc mai târziu și va consta în desprinderea triburilor de păstori din ansamblul celorlalte triburi. După cum se observă, în acest moment societatea umană era organizată în triburi, fiind depășită etapa familiei, a cetei și a gintei. Tribul presupunea deja o structură socială bine ierarhizată, cu lideri (preoți și regi), clase și diferențieri sociale. Economia naturală va lua sfârșit odată cu prima diviziune socială a muncii. În acest moment oamenii nu numai că sunt pregătiți, dar sunt și
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
individualitatea, conștientizează și cooperarea ca mijloc de apărare individuală și colectivă. Omul social este un om inteligent, care învață și pentru care experiența acumulată poate însemna schimbarea comportamentului. Omul social nu mai este omul turmei sau cetei, ci omul familiei, gintei și apoi omul tribului. Conștiența de sine în plan personal duce la organizare în plan colectiv. Omul social este o ființă cu nevoi, cu interese și cu tendința permanentă de a căuta soluții la nevoile sale. Omul social se desparte
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
dincolo de cele primitive. Planeta era un spațiu geografic mare, iar aria de existență a unei monede marfă putem spune că se suprapunea peste o arie culturală și de origine omogenă a unei organizări de tip social. Fie că discutăm despre gintă, trib sau o uniune de triburi, care alcătuia o populație mai vastă, într-un anume spațiu geografic a funcționat o anumită monedă marfă, iar în alt spațiu geografic o altă monedă marfă. Unicitatea este o condiție importantă a unei mărfi
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
este o marfă oarecare. Ea este o instituție prea importantă..."406. Moneda este o instituție socială, deoarece ea apare prin efortul uman de a munci, de a se constitui în grupuri sociale (ca forme prime de organizare socială), în cete, ginte, triburi, așa cum am arătat. Evident că a existat viață și înaintea monedei, după cum tot așa de evident este că au existat oameni sub diferite forme evolutive. Odată cu recolta, cu munca, apare și schimbul, după care se impune moneda. Moneda este
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
pământului, din moment ce existau obști fără pământ, care se deplasau sub semnul roirii sau erau așezate pe pământul stăpânit de un cneaz sau boier. Între obștea țărănească și cea primară nu era, în istoria românilor, o deosebire esențială. Prin urmare, obștea (ginta) primară (de sânge), în care fiecare familie stăpânește un lot separat (I. Nestor), se destramă pe familii și devine obște sătească (teritorială). Însă, în realitate, obștea la români a rămas întotdeauna gentilică, adică membrii ei erau înrudiți (rude de sânge
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în vechime, forma o uniune de sânge (frăție), o mare familie. Aceste sate aveau ca nume pluralul numelui unui strămoș conducător (întemeietor), din care proveneau toate familiile din sat. Deci, obștile țărănești erau uniuni gentilice, numele lor era cel al ginții, nu al pământului (locului-sat). Pentru ca un străin să intre în obște era necesară (obligatorie) o ceremonie de înfrățire-frăția de sânge și de cruce.11 În ceea ce privește istoricul ei, obștea exista încă de pe vremea geților, o spune Horațiu, apoi Ptolemeu. La geți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prin participarea obligatorie a sătenilor aleși din satele vecine, statul medieval românesc a păstrat, din dreptul obștilor, ancheta prealabilă a oamenilor locului, "oamenii buni și bătrâni", precum și sistemul stăpânirii colective a pământului. Stăpânirea boierească era tot o stăpânire gentilică, a ginții boierești cu frați, fii și nepoți, așezată deasupra celei țărănești. Statul medieval (feudal) a mai păstrat și dreptul de preemțiune rezervat, în caz de vânzare a pământului, membrilor obștii și ai obștilor înrudite. Apoi s-a mai păstrat responsabilitatea penală
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a conducerii obștilor dobândește, în istoria românilor, un aspect specific în așa-numitele "sate umblătoare pe bătrâni". În istoria obștilor vechi (antice) și medievale, la toate popoarele, nu doar la români, erau sate care păstrau amintirea unui strămoș comun, conducătorul gintei, familia cea mare. Un aspect specific românesc al organizării pe ginți se observă în satele de moșneni sau răzeși, umblătoare pe bătrâni. Un astfel de sat este împărțit pe cote-părți, fiecare familie știe din care strămoș se trage (provine) și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
așa-numitele "sate umblătoare pe bătrâni". În istoria obștilor vechi (antice) și medievale, la toate popoarele, nu doar la români, erau sate care păstrau amintirea unui strămoș comun, conducătorul gintei, familia cea mare. Un aspect specific românesc al organizării pe ginți se observă în satele de moșneni sau răzeși, umblătoare pe bătrâni. Un astfel de sat este împărțit pe cote-părți, fiecare familie știe din care strămoș se trage (provine) și care este partea acestuia, moștenită și subîmpărțită între urmașii lui. La
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care strămoș se trage (provine) și care este partea acestuia, moștenită și subîmpărțită între urmașii lui. La o dată, neprecizată, în vechime, pământul arabil al satului (obștei), precum și celelalte zone, au fost împărțite în părți perfect egale, între frații descendenți ai gintei întemeietoare, părțile egale se numesc bătrâni. Familiile coborâtoare (descendente) din acești frați au subîmpărțit, cu trecerea generațiilor, "bătrânii" lor în părți inegale, după numărul copiilor (descendenților) moștenitori, dar au păstrat tradiția bătrânului din care se trăgea (provenea). Astfel, un sat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]