419 matches
-
-se înaintea lor cele 12 steaguri cu însemnări din viața Mântuitorului și ocolesc Sfântul Mormânt de trei ori, în versuri de cântări și în sunetele clopotelor, care răsună în tot Ierusalimul. Pe urmă, Patriarhul, îmbrăcat numai în stihar, care simbolizează Giulgiurile cu care a fost lisus înfășurat în Groapă, intră în Paraclisul Sfântului Mormânt. Un diacon ține un potir de aur, foarte prețios și așteaptă alături de ușa Sfântului Mormânt. Patriarhul se apleacă în genunchi, cu capul plecat pe Sfânta Piatră și
Editura Destine Literare by Eduard Filip () [Corola-journal/Journalistic/82_a_235]
-
Astfel, credincioșii creștini îl consideră o relicva: lințoliul în care ar fi fost învelit Iisus Hristos după crucificare. Oamenii de știință și o parte din opinia publică (inclusiv persoane creștine) consideră că este vorba de un artefact. Neîncrederea în autenticitatea giulgiului nu se opune dogmei sau cultului creștin. Giulgiul are lungimea de 4,36 m, lățimea de 1,10 m și este alcătuit din fire de în tors manual, iar urzeala este executată tot manual. Pe țesătura apar două amprente: partea
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
în care ar fi fost învelit Iisus Hristos după crucificare. Oamenii de știință și o parte din opinia publică (inclusiv persoane creștine) consideră că este vorba de un artefact. Neîncrederea în autenticitatea giulgiului nu se opune dogmei sau cultului creștin. Giulgiul are lungimea de 4,36 m, lățimea de 1,10 m și este alcătuit din fire de în tors manual, iar urzeala este executată tot manual. Pe țesătura apar două amprente: partea din față și cea din spate a unui
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
de în tors manual, iar urzeala este executată tot manual. Pe țesătura apar două amprente: partea din față și cea din spate a unui bărbat neîmbrăcat, biciuit și probabil crucificat. Corpul a fost așezat pe spate, pe jumătatea inferioară a giulgiului, petrecându-se cealaltă jumătate pe deasupra. Materialul prezintă numeroase găuri (în prezent peticite), locurile presupuse a fi ars la incendiul din 1532 și mai multe pete de apă de la stingerea flacărilor. Conform textului biblic, a treia zi de la moartea lui Iisus
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
incendiul din 1532 și mai multe pete de apă de la stingerea flacărilor. Conform textului biblic, a treia zi de la moartea lui Iisus Hristos, apostolii Ioan și Petru au intrat în mormânt, dar acesta era gol. Trupul lui Iisus dispăruse, dar giulgiul în care fusese înfășurat era aruncat pe jos și într-un colț, împăturita, se află pânză cu care chipul Mântuitorului fusese șters de sudoare și sânge. Istoria giulgiului din Torino este învăluita în mister. Prima dovadă a existenței giulgiului apare
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
intrat în mormânt, dar acesta era gol. Trupul lui Iisus dispăruse, dar giulgiul în care fusese înfășurat era aruncat pe jos și într-un colț, împăturita, se află pânză cu care chipul Mântuitorului fusese șters de sudoare și sânge. Istoria giulgiului din Torino este învăluita în mister. Prima dovadă a existenței giulgiului apare într-una din scrisorile Episcopului din Saragosa, la mijlocul secolului al VII-lea. Proveniență giulgiului nu este pe deplin elucidata. După unele surse istorice, giulgiul ar fi fost dus
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
dar giulgiul în care fusese înfășurat era aruncat pe jos și într-un colț, împăturita, se află pânză cu care chipul Mântuitorului fusese șters de sudoare și sânge. Istoria giulgiului din Torino este învăluita în mister. Prima dovadă a existenței giulgiului apare într-una din scrisorile Episcopului din Saragosa, la mijlocul secolului al VII-lea. Proveniență giulgiului nu este pe deplin elucidata. După unele surse istorice, giulgiul ar fi fost dus din Ierusalim, după moartea lui Iisus, regelui Abgar din Edessa (azi
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
se află pânză cu care chipul Mântuitorului fusese șters de sudoare și sânge. Istoria giulgiului din Torino este învăluita în mister. Prima dovadă a existenței giulgiului apare într-una din scrisorile Episcopului din Saragosa, la mijlocul secolului al VII-lea. Proveniență giulgiului nu este pe deplin elucidata. După unele surse istorice, giulgiul ar fi fost dus din Ierusalim, după moartea lui Iisus, regelui Abgar din Edessa (azi: Urfa, Turcia), care l-ar fi ascuns într-un perete al cetății. Sfanțul Ioan Damaschinul
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
sudoare și sânge. Istoria giulgiului din Torino este învăluita în mister. Prima dovadă a existenței giulgiului apare într-una din scrisorile Episcopului din Saragosa, la mijlocul secolului al VII-lea. Proveniență giulgiului nu este pe deplin elucidata. După unele surse istorice, giulgiul ar fi fost dus din Ierusalim, după moartea lui Iisus, regelui Abgar din Edessa (azi: Urfa, Turcia), care l-ar fi ascuns într-un perete al cetății. Sfanțul Ioan Damaschinul, în lucrarea să anti-iconoclastă „Despre icoane”, face o descriere a
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
ar fi fost dus din Ierusalim, după moartea lui Iisus, regelui Abgar din Edessa (azi: Urfa, Turcia), care l-ar fi ascuns într-un perete al cetății. Sfanțul Ioan Damaschinul, în lucrarea să anti-iconoclastă „Despre icoane”, face o descriere a giulgiului și îl identifica cu acea „imagine de la Edessa”. Ulterior, aceasta presupunere s-a dovedit a fi eronată, prin studiile cercetătorului contemporan Averil Cameron, expert în istorie antică și bizantina. În secolul al VI-lea, se pare ca giulgiul ar fi
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
descriere a giulgiului și îl identifica cu acea „imagine de la Edessa”. Ulterior, aceasta presupunere s-a dovedit a fi eronată, prin studiile cercetătorului contemporan Averil Cameron, expert în istorie antică și bizantina. În secolul al VI-lea, se pare ca giulgiul ar fi fost redescoperit, iar în anul 944 ar fi fost dus de la Edessa în capitala bizantina, Constantinopol. Gregorius Refendarius, arhidiacon al Hagia Sophia (Sfântă Sofia) declară sub jurământ că pânză de la Edessa conține urmele trupului lui Iisus Hristos și
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
cu vizite și cu faste ceremonii, arată oaspeților comorile Bizanțului din timpul lui Constantin cel Mare, Teodosie, Justinian și al altor împărați. Cei doi rămân uimiți de cele aflate despre Iisus Hristos, de vederea cuielor, suliței, bureților pentru oțet și giulgiului. În jurul anului 1200, Nicolae Messoritis, la cererea Curții Bizantine și patriarhului de Constantinopol face un nou inventar la Capelă "Sf. Maria", pune giulgiul, alte relicve și numeroase alte obiecte considerate sfinte într-o lădița și le transfera pentru mai multă
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
doi rămân uimiți de cele aflate despre Iisus Hristos, de vederea cuielor, suliței, bureților pentru oțet și giulgiului. În jurul anului 1200, Nicolae Messoritis, la cererea Curții Bizantine și patriarhului de Constantinopol face un nou inventar la Capelă "Sf. Maria", pune giulgiul, alte relicve și numeroase alte obiecte considerate sfinte într-o lădița și le transfera pentru mai multă siguranță în Biserică Mănăstirii din Vlaherne, notând: „"Giulgiul este din pânză obișnuită de în, miroase încă tare a smirna"”. Cel mai mult au
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
Curții Bizantine și patriarhului de Constantinopol face un nou inventar la Capelă "Sf. Maria", pune giulgiul, alte relicve și numeroase alte obiecte considerate sfinte într-o lădița și le transfera pentru mai multă siguranță în Biserică Mănăstirii din Vlaherne, notând: „"Giulgiul este din pânză obișnuită de în, miroase încă tare a smirna"”. Cel mai mult au fost atrași de mirajul giulgiului apusenii. Cavalerul Robert de Clari, cronicar al Cruciadei a patra, scria încă din 1203: „"deși am vederea slabă, cred că
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
alte obiecte considerate sfinte într-o lădița și le transfera pentru mai multă siguranță în Biserică Mănăstirii din Vlaherne, notând: „"Giulgiul este din pânză obișnuită de în, miroase încă tare a smirna"”. Cel mai mult au fost atrași de mirajul giulgiului apusenii. Cavalerul Robert de Clari, cronicar al Cruciadei a patra, scria încă din 1203: „"deși am vederea slabă, cred că am văzut chipul lui Hristos pe o pânză din Bizanț"”. În 1204, cruciații cuceresc Constantinopolul. Avizi după bogăție, capturează cât
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
din 1203: „"deși am vederea slabă, cred că am văzut chipul lui Hristos pe o pânză din Bizanț"”. În 1204, cruciații cuceresc Constantinopolul. Avizi după bogăție, capturează cât mai multe obiecte sfinte pentru a le valorifica. În cele din urmă, giulgiul ajunge în posesia lui Othon de la Roche. Acesta îl trimite pe ascuns tatălui său, Donche de la Roche. Astfel giulgiul ajunge în 1206 la Lirey, Franța, în grija episcopului Amedeo de Besançon, care îl depune la Biserică Sfanțul Ștefan. În 1349
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
1204, cruciații cuceresc Constantinopolul. Avizi după bogăție, capturează cât mai multe obiecte sfinte pentru a le valorifica. În cele din urmă, giulgiul ajunge în posesia lui Othon de la Roche. Acesta îl trimite pe ascuns tatălui său, Donche de la Roche. Astfel giulgiul ajunge în 1206 la Lirey, Franța, în grija episcopului Amedeo de Besançon, care îl depune la Biserică Sfanțul Ștefan. În 1349, un fanatic aprinde focul lângă incinta și un incendiu mistuie biserică; că prin minune, giulgiul este salvat fără a
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
Donche de la Roche. Astfel giulgiul ajunge în 1206 la Lirey, Franța, în grija episcopului Amedeo de Besançon, care îl depune la Biserică Sfanțul Ștefan. În 1349, un fanatic aprinde focul lângă incinta și un incendiu mistuie biserică; că prin minune, giulgiul este salvat fără a suferi vreo dăuna. Nobilul Geoffrey de Charny plătește sume mari de bani și ridică relicva de la Lirey, ducând-o la Trieste. După puțină vreme, pânză este depusă în biserică Sf. Hipolit, transportată cu mare cinste la
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
Hipolit, transportată cu mare cinste la Chymy (Belgia). În 1353, de Charny este însărcinat de regele Ioan al II-lea (cel Bun) să fondeze o biserică în Lirey, Troyes (departamentul Aube). Acolo, în 1357, are loc prima prezentare publică a giulgiului în Europa. Portretele lui Iisus apărute după secolul al VI-lea și răspândite în toată lumea se aseamănă cu chipul imprimat pe giulgiu. În secolul al XIV-lea, giulgiul a fost expus în mai multe rânduri, dar nu în mod continuu
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
Troyes (departamentul Aube). Acolo, în 1357, are loc prima prezentare publică a giulgiului în Europa. Portretele lui Iisus apărute după secolul al VI-lea și răspândite în toată lumea se aseamănă cu chipul imprimat pe giulgiu. În secolul al XIV-lea, giulgiul a fost expus în mai multe rânduri, dar nu în mod continuu deoarece, în 1370, episcopul de Troyes, Henri de Poitiers interzice venerarea imaginii, susținând că este un fals și că Evangheliile nu pomenesc existența unui astfel de obiect. Succesorul
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
Evangheliile nu pomenesc existența unui astfel de obiect. Succesorul lui de Poitiers, episcopul Pierre d'Arcis, susține același lucru într-o scrisoare din 1389 către antipapa Clement al VII-lea, menționând chiar și numele artistului care pretinde că a realizat giulgiul. Totuși Clement al VII-lea încurajează, în 1390, pelerinajele în scopul venerării giulgiului și aceasta pentru obținerea de venituri prin vânzare de indulgente. În 1418, Humbert de Villersexel, conte de la Roche, lord de Saint-Hippolyte-sur-Doubs, muta giulgiul în castelul sau de la
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
Pierre d'Arcis, susține același lucru într-o scrisoare din 1389 către antipapa Clement al VII-lea, menționând chiar și numele artistului care pretinde că a realizat giulgiul. Totuși Clement al VII-lea încurajează, în 1390, pelerinajele în scopul venerării giulgiului și aceasta pentru obținerea de venituri prin vânzare de indulgente. În 1418, Humbert de Villersexel, conte de la Roche, lord de Saint-Hippolyte-sur-Doubs, muta giulgiul în castelul sau de la Montfort, Doubs, pentru a-l proteja împotriva hoților. După moartea contelui, soția lui
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
pretinde că a realizat giulgiul. Totuși Clement al VII-lea încurajează, în 1390, pelerinajele în scopul venerării giulgiului și aceasta pentru obținerea de venituri prin vânzare de indulgente. În 1418, Humbert de Villersexel, conte de la Roche, lord de Saint-Hippolyte-sur-Doubs, muta giulgiul în castelul sau de la Montfort, Doubs, pentru a-l proteja împotriva hoților. După moartea contelui, soția lui, Margaret, călătorește în diverse locuri unde expune giulgiul, în special la Liège și Geneva. În 1453, ea îl vinde în schimbul unui castel din
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
vânzare de indulgente. În 1418, Humbert de Villersexel, conte de la Roche, lord de Saint-Hippolyte-sur-Doubs, muta giulgiul în castelul sau de la Montfort, Doubs, pentru a-l proteja împotriva hoților. După moartea contelui, soția lui, Margaret, călătorește în diverse locuri unde expune giulgiul, în special la Liège și Geneva. În 1453, ea îl vinde în schimbul unui castel din Varambon (Franța). Noul proprietar, Ludovic I de Savoia, îl depune la "Saint-Chapelle" din Chambéry. Începând cu 1471, giulgiul este expus în mai multe orașe europene
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
Margaret, călătorește în diverse locuri unde expune giulgiul, în special la Liège și Geneva. În 1453, ea îl vinde în schimbul unui castel din Varambon (Franța). Noul proprietar, Ludovic I de Savoia, îl depune la "Saint-Chapelle" din Chambéry. Începând cu 1471, giulgiul este expus în mai multe orașe europene că: Vercelli, Ivrea, Sușa (Italia), Chambery, Avigliana. Mai tarziu, giulgiul a fost donat casei princiare de Savoya (Franța). În 1578, a fost predat Domului din Torino, rămânând totuși proprietatea familiei de Savoya (până în
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]